ICCJ. Decizia nr. 4082/2009. Penal. Strămutare (art. 55 şi următoarele C.p.p.). Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4082/2009
Dosar nr. 8820/1/2009
Şedinţa publică din 7 decembrie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
La data de 10 noiembrie 2009 s-a înregistrat pe rolul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dosarul nr. 8820/1/2009, având ca obiect contestaţia în anulare formulată de contestatorul R.V.A. împotriva încheierii nr. 1552 din 5 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 6908/1/2009.
Prin încheierea penală sus-menţionată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins, ca nefondată, cererea formulată de petiţionarul R.V.A., privind strămutarea judecării dosarului nr. 1388/109/2009 al Curţii de Apel Piteşti, obligându-l, totodată, la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că, în cauză, nu a existat nici una dintre situaţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 55 alin. (1) C. proc. pen. şi că susţinerile petiţionarului nu au fost întemeiate neconstatându-se indicii sau date care să conducă la concluzia că imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale ori calităţii părţilor şi, în consecinţă, potrivit dispoziţiilor art. 60 alin. (1) din acelaşi cod, Secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondată, cererea de strămutare formulată de petiţionarul R.V.A.
Împotriva încheierii penale nr. 1552 din 5 octombrie 2009, petiţionarul, la 20 octombrie 2009, a formulat contestaţie în anulare, pe care a expediat-o pe adresa Consiliului Superior al Magistraturii, care, ulterior, prin adresa nr. 1/32902/1154/2009 a înaintat-o Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie( fila 2 dosar instanţă)
Contestaţia în anulare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 10 noiembrie 2009, fixându-se prim termen pentru discutarea admisibilităţii în principiu a acesteia la data de 7 decembrie 2009, ataşându-se, totodată, şi dosarul în care s-a pronunţat Decizia contestată.
În cuprinsul cererii înregistrată la filele 3-5 dosar instanţă, contestatorul a susţinut că sunt întrunite condiţiile pentru a se dispune admiterea în principiu a prezentei contestaţii în anulare şi a solicitat citarea sa inclusiv la termenul în care se vor pune în discuţie aceste aspecte pentru a-şi susţine personal punctul de vedere, exprimându-şi, în esenţă, nemulţumirea faţă de modul în care s-a desfăşurat cercetarea penală şi apoi şi cercetarea judecătorească în cauza penală în care a fost inculpat şi condamnat, cauză ce a făcut obiectul dosarului nr. 1388/109/2009 al Curţii de Apel Piteşti, a cărui strămutare a solicitat-o anterior.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că este inadmisibilă contestaţia în anulare, formulată de contestatorul R.V.A. pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în cazurile strict şi limitativ prevăzute de la lit. a) – e), fiind o cale de atac extraordinară - de retractare - pusă la îndemâna părţilor care au fost judecate de către instanţa de recurs în lipsă, cu procedura necompletă sau care au fost în imposibilitate de a se prezenta la instanţa de recurs, legiuitorul stabilind şi termenele în care titularii acesteia o pot formula .
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 60 alin. (5)C. proc. pen., încheierea prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dispune asupra strămutării nu este supusă nici unei căi de atac.
În speţă contestatorul a formulat contestaţie în anulare împotriva unei încheieri (nr. 1552 din 5 octombrie 2009 pronunţată de Înalta Curte, într-o cauză ce a avut drept obiect cererea de strămutare a dosarului nr. 1388/109/2009 al Curţii de Apel Piteşti, formulată de acelaşi petiţionar, încheiere ce nu poate fi supusă nici căilor ordinare de atac şi nici căilor extraordinare de atac.
De asemenea, Înalta Curte mai constată că, în fapt, contestatorul, formulând prezenta contestaţie în anulare, îşi exprimă nemulţumirea faţă de modul în care s-a soluţionat dosarul penal în care a fost cercetat şi apoi condamnat.
În atare condiţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 391 alin. (2) raportat la art. 60 alin. (5) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul R.V.A. împotriva încheierii nr. 1552 din 5 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 6908/1/2009.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul R.V.A. împotriva încheierii nr. 1552 din 5 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 6908/1/2009.
Obligă contestatorul la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4081/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4159/2009. Penal → |
|---|
