ICCJ. Decizia nr. 427/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.427/2009
Dosar nr. 941/1/2008
Şedinţa publică din 6 februarie 2009
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin încheierea din 23 ianuarie 2008, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca instanţă de apel, în baza art. 3001 alin. (1) şi (3), raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a menţinut, ca legală şi temeinică, măsura arestării preventive a inculpatului apelant S.N.
Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa de apel a reţinut că măsura arestării preventive a fost dispusă în condiţii de legalitate şi temeinicie, iar temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu s-au schimbat, ci subzistă, avându-se în vedere că inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, precum şi faptul că prima instanţă l-a condamnat deja pentru infracţiunea comisă.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând, prin apărător, revocarea măsuri arestării preventive şi judecarea sa în stare de libertate.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
În cauză, verificându-se actele şi lucrările de la dosar, se constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă, avându-se în vedere şi faptul că acesta a fost deja condamnat de prima instanţă la 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen.
Curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică şi pentru buna desfăşurare, în continuare, a procesului, iar punerea sa în libertate ar determina un puternic sentiment de temere şi insecuritate în rândul comunităţii.
Recursul declarat învederându-se, aşadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins.
Conform art. 192 alin.(2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.N. împotriva încheierii din 23 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie pronunţată în dosarul nr. 4404/105/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 419/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 465/2009. Penal → |
|---|
