ICCJ. Decizia nr. 481/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.481/2009
Dosar nr. 1015/89/2008
Şedinţa publică din 12 februarie 2008
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 479 din 22 octombrie 2008, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpatul B.D., la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 8 ianuarie 2008 la zi.
Inculpatul a fost obligat să achite părţii civile minore L.L.E. suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
În seara zilei de 7 ianuarie 2008, inculpatul a acostat-o pe partea vătămată în curtea şcolii şi, prin ameninţare cu moartea, a constrâns-o să-l urmeze pe terenul se sport, unde a forţat-o să întreţină două acte sexuale orale.
Curtea de Apel laşi, secţia minori şi familia, prin Decizia penală nr. 31 din 4 decembrie 2008, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Prin aceeaşi decizie, a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 22 octombrie 2008 la zi.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate, prin acordarea unei mai mari eficiente circumstanţelor sale personale.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut corect fapta şi vinovăţia inculpatului, i-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale şi au individualizat în mod just pedeapsa aplicată sub aspectul cuantumului acesteia.
În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput şi realizat fapta de viol în formă calificată (prin acostarea părţii vătămate minore, care se afla la şcoală şi prin ameninţarea acesteia cu moartea, a obligat-o la întreţinerea a două acte sexuale orale), precum şi de datele ce caracterizează persoana acestuia (oligofren de gradul I, cu un intelect liminar), rezultă că instanţele au individualizat în mod just pedeapsa aplicată, acordând eficienţă criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că nu se impune reducerea acesteia.
Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului B.D.C. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat B.D. împotriva deciziei penale nr. 31 din 4 decembrie 2008 a Curţii de Apel laşi, secţia minori şi familie.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 8 ianuarie 2008 la 12 februarie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 476/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3855/2009. Penal. Infractiuni la legea privind... → |
|---|
