ICCJ. Decizia nr. 476/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 476/2009
Dosar nr. 1111/1/2009
Şedinţa publică din 11 februarie2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din data de 02 februarie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 1419/59/2008, în baza art. 3002 – art. 160b C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului V.V., urmând ca temeinicia şi legalitatea măsurii arestării preventive să fie verificată înainte de expirarea termenului de 60 de zile, amânându-se cauza la 23 februarie 2009.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că prin rechizitoriul D.N.A., secţia de combatere a corupţiei, inculpatul V.V. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea a două infracţiuni de luare de mită prevăzute de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., raportat la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modificată şi art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., raportat la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modificată cu aplicabilă art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt s-a reţinut că inculpatul V.V. a pretins de la denunţătorul D.G.N. suma de 1200 RON şi a primit suma de 800 Ron pentru a-i da o soluţie favorabilă întrun dosar penal în care acesta era cercetat pentru săvârşirea unei infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice, inculpatul fiind prins în flagrant de organele de urmărire penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul V.V., care prin apărătorul ales, avocat T.B., a solicitat analizarea cauzei în raport de dispoziţiile art. 38515 lit. d) şi admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi revocarea măsurii arestării preventive, susţinâd în esenţă faptul că, nu există probe certe din care să rezulte existenţa pericolului concret pentru ordinea publică, care să justifice menţinerea măsurii arestării preventive.
Examinând recursul declarat de inculpatul V.V. sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că prin rechizitoriul D.N.A., secţia de combatere a corupţiei, inculpatul V.V. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea a două infracţiuni de luare de mită prevăzute de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., raportart la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modificată şi art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., raportat la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modificată cu aplicabilă art. 33 lit. a) C. pen., că arestarea preventivă a inculpatului V.V. s-a dispus în baza art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., raportat la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modificată, constând în aceea că a pretins de la denunţătorul D.G.N. suma de 1200 RON şi a primit suma de 800 Ron pentru a-i da o soluţie favorabilă întrun dosar penal în care acesta era cercetat pentru săvârşirea unei infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice, inculpatul fiind prins în flagrant de organele de urmărire penală.
Ţinând seama de probele cauzei, respectiv declaraţiile inculpatului, declaraţiile martorilor, Curtea consideră că în ceea ce îl priveşte pe inculpatul V.V., subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, respectiv pedepsele prevăzute de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului sunt mai mari de 4 ani şi există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, conform art. 3001 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanţa este datoare să verifice din oficiu, în Camera de Consiliu, legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive înainte de expirarea duratei arestării preventive. Din actele şi lucrările dosarului rezultă că instanţa Curţii de Apel Timişoara s-a conformat acestor dispoziţii după înregistrarea dosarului la instanţă.
De asemenea, dacă constată că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere, revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Conform dispoziţiilor art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Prin încheierea atacată, instanţa de fond, constatând că aceste dispoziţii procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpatul V.V. a comis faptele de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., raportat la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de patru ani, precum şi faţă de conduita procesuală a inculpatului, iar lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menţinerea arestării preventive.
Înalta Curte reţine că încheierea instanţei de fond este legală şi justificată.
Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din C.A.D.O.L.F., referitor la cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul V.V. a fost iniţial reţinut în vederea aducerii în fata autorităţilor judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune [(lit. c)].
Ulterior, măsura arestării a fost menţinută pe baza încheierilor pronunţate de un tribunal competent [(art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenţiei)], în speţă în temeiul încheierilor pronunţate de către Curtea de Apel Timişoara prin care s-a menţinut starea de arest a inculpatului, încheieri pronunţate în dosarul nr. 1419/59/2008.
Aşadar, Înalta Curte consideră că menţinerea arestării preventive a inculpatului este justificată, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, respectiv pedeapsa pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Constatând că sunt întrunite atât cerinţele art. 148 lit. f), art. 3002 şi ale art. 160b alin. (3) C. proc. pen., cât şi prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) şi c) din C.A.D.O.L.F., Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.V.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat V.V. va fi obligat la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.V., împotriva încheierii de şedinţă din 02 februarie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 1419/59/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 468/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 481/2009. Penal → |
|---|
