ICCJ. Decizia nr. 468/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 468/2009

Dosar nr. 499/39/2008

Şedinţa publică din 11 februarie2009

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 87 din 05 decembrie 2008, Curtea de Apel Suceava, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta Z.O. împotriva rezoluţiilor nr. 27/P/2008 din data de 27 iunie 2008 şi 405/11/2/2008 din 28 octombrie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

A obligat petenta la plata sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, la data de 17 iulie 2008, petenta Z.O. a solicitat desfiinţarea rezoluţiei procurorului dată în dosarul nr. 27/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de A.P., notar public, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu şi fals intelectual prevăzută de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), pe considerentul că faptele nu există.

În motivarea plângerii petenta a arătat că la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare nr. 223/2003 de către notarul public, tatăl său nu avea discernământ, aşa cum rezultă din fişele medicale anexate cererii.

Prin sentinţa penală nr. 58 din 26 septembrie 2008, Curtea de Apel Suceava, secţia penală, în temeiul dispoziţiile art. 2781 alin. (13) C. proc. pen., a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, pentru a se pronunţa conform art. 278 C. proc. pen.

S-a motivat că plângerea întemeiată pe dispoziţiile art. 278 C. proc. pen., se introduce la instanţă numai după respingerea ei de către procurorul ierarhic superior.

Cu adresa nr. 405/II/2/2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat instanţei rezoluţia cu acelaşi număr prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea petentei Z.O.

Pentru a dispune astfel, procurorul general a arătat că susţinerile petentei referitoare la boala de care suferea tatăl său şi vârsta înaintată a acestuia, care l-ar fi făcut să nu realizeze semnificaţia reală a actului încheiat, sunt irelevante câtă vreme vânzătorul s-a deplasat de la domiciliul său la sediul notarului, a semnat pe actul încheiat fără ca notarul să constate că există indicii de neputinţă fizică sau mentală. Aşa fiind, notarul nu avea motive să nu dea curs cererii de întocmire a unui act pe care era obligat să-l efectueze în virtutea funcţiei pe care o îndeplinea.

În vederea soluţionării cauzei s-a ataşat dosarul de urmărire penală nr. 27/P/2008.

Plângerea a fost analizată în raport de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., constatându-se că prin rezoluţia contestată s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 276 alin. (6) şi (10) lit. a) C. proc. pen., faţă de notarul public A.P., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu şi fals intelectual prevăzută de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), pe considerentul că faptele nu există.

Pentru a dispune astfel, parchetul a reţinut următoarele:

La data de 14 ianuarie 2003, C.C., în cunoştinţă de cauză şi în deplinătatea facultăţilor mintale, a cerut notarului public A.P. din Suceava, întocmirea şi autentificarea unui contract de vânzare - cumpărare prin care transmitea fiului său C.M. cu drept de uzufruct viager şi clauză de întreţinere, 5/8 din casa de locuit, anexele şi terenul aferent, din Comuna Vama Judeţul Suceava.

În condiţiile în care notarul A.P. nu a avut motive să refuze solicitarea, a întocmit şi autentificat actul respectiv, sub nr. 223 din 14 ianuarie 2003.

La 23 mai 2003, Z.O. i-a chemat în judecată, la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, pentru partaj succesoral, pe C.C., C.M. şi C.A., solicitând ca instanţa să dispună partajarea averii rămasă după defuncta mamă G.E., în contradictoriu cu tatăl ei şi cei doi fraţi.

Prin sentinţa civilă nr. 157 din 12 februarie 2004, pronunţată în dosarul nr. 1163/2003, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de Z.O.

Prin Decizia nr. 2156 din 07 iulie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Suceava s-a anulat, ca insuficient timbrat, apelul declarat de, Z.O. împotriva sentinţei pronunţată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc.

Audiată în cauză, Z.O. a precizat că a formulat plângere penală în cauză întrucât, la data întocmirii contractului de vânzare - cumpărare în discuţie, tatăl ei nu era intabulat cu partea de casă, anexe şi terenul aferent, vândută fratelui ei C.M., fără să accepte că vânzarea s-a făcut în baza certificatului de moştenitor după defuncta C.E. şi pentru cota parte cuvenită tatălui ei, ca soţ supravieţuitor.

Aspectele invocate de petentă în plângere, în sensul că tatăl ei nu avea discernământ la data de 14 ianuarie 2003, nu au suport probator.

Din actele şi lucrările dosarului a rezultat că tatăl petentei suferea de astm bronşic, afecţiune care nu creează indiciile unui discernământ diminuat sau a lipsei acestuia.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs petiţionara Z.O., fără a depune motivele în scris la dosarul cauzei.

La termenul de astăzi 11 februarie 2009, recurenta petentă Z.O., deşi legal citată nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a-şi susţine recursul.

Examinând recursul declarat de petentă sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.

Astfel, instanţa de fond, în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a apreciat în mod corect că intimatul notar public A.P., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu şi fals intelectual prevăzută de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), nu a săvârşit aceste fapte.

Astfel, potrivit art. 43 din Legea nr. 36/2005 privind notarii publici, în cadrul lucrărilor de îndeplinire a actelor notariale, notarul public a stabilit identitatea, domiciliul şi capacitatea părţilor, iar potrivit art. 48, actele notariale s-au îndeplinit la sediul biroului notarului public în timpul programului de serviciu cu publicul.

Notarul public a încheiat contractul de vânzare – cumpărare, la data de 14 ianuarie 2003, cu respectarea acestor dispoziţii şi nu a constatat lipsa capacităţii părţilor, astfel că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), iar petentă nu a dovedit că tatăl său nu avea capacitatea în sensul legal, de a încheia un act notarial.

Cu privire la infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), în mod corect s-a menţionat că notarul nu a înscris în contractul de vânzare - cumpărare alte împrejurări decât cele care erau în deplină concordanţă cu realitatea, astfel că în mod legal s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Înalta Curte a apreciat că nu se poate reţine în sarcina intimatul notar public A.P. în exercitarea atribuţiilor de serviciu săvârşirea infracţiunilor prevăzută de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), întrucât acesta a făcut aplicarea dispoziţiilor legale în materie.

Pe de altă parte, deşi petiţionara a arătat, în concret, în ce constă vătămarea adusă intereselor sale, trebuie precizat că nu orice nemulţumire a petentei, angajează răspunderea penală a intimatului notar public A.P., ci doar dacă se dovedeşte reaua - credinţă cu care acţionează acesta în scopul prejudicierii intereselor unei persoane, ceea ce nu este cazul în speţă, lipsind latura subiectivă/obiectivă a infracţiuni reclamată.

Eventualele încălcări ale dispoziţiilor procedurale cu ocazia întocmirii actelor notariale, pot fi criticate într-un cadru procesual adecvat, respectiv în faţa instanţei de judecată, instanţă de judecată sesizată cu soluţionarea cauzei respective.

În speţă, petiţionara, a avut calitatea de reclamantă în dosarul nr. 1163/2003 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.

Prin sentinţa civilă nr. 157 din 12 februarie 2004, pronunţată în acest dosar s-a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de Z.O.

Prin Decizia nr. 2156 din 07 iulie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Suceava s-a anulat, ca insuficient timbrat, apelul declarat de, Z.O. împotriva sentinţei pronunţată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, astfel încât petenta îşi putea valorifica susţinerile în faţa instanţelor de judecată.

Pentru toate aceste considerente, apreciind că soluţia pronunţată în cauză este legală, temeinică şi corect motivată în fapt şi în drept, văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din acelaşi cod, va obliga recurenta petentă la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta Z.O., împotriva sentinţei penale nr. 87 din 05 decembrie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală.

Obligă recurenta petenta la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 februarie 2009.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 468/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs