ICCJ. Decizia nr. 6/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6/2009
Dosar nr. 10771/1/2008
Şedinţa publică din 7 ianuarie 2009
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei constată următoarele:
1. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin încheierea de şedinţă nr. 7792/2/2008 din 18 decembrie 2008, a amânat soluţionarea apelurilor în cauză la 15 ianuarie 2009, perioadă în care a menţinut arestarea preventivă a inculpatului D.G., în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Verificând actele şi lucrările dosarului instanţa de apel a constatat că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă în cauză a inculpatului D.G. în baza art. 143 raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen., cu începere de la data de 16 iunie 2006 impun în continuare privarea de libertate întrucât motivele verosimile iniţiale privind săvârşirea unei infracţiuni grave de violenţă pedepsită cu închisoare mai mare de 4 ani s-au confirmat prin condamnarea acestuia în primă instanţă prin sentinţa penală nr. 573 din 27 octombrie 2008 a Tribunalului Giurgiu, secţia penală, la pedeapsa principală de 23 ani închisoare cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav prevăzută de art. 174, 175 lit. i), art. 176 lit. a) C. pen. (în seara de 25 mai 2006 a ucis prin înjunghiere în public victima M.S., pe care îl cunoscuse anterior în Penitenciarul Poarta Albă unde „au făcut puşcărie" amândoi, pe motiv că a aflat de la martorul C.V. că victima vorbea urât despre el).
Recursul declarat în cauză de inculpat vizând revocarea arestării preventive / punerea sa în libertate pe motiv că este nevinovat, prin aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen., este nefondat, urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare.
Conform art. 160b alin. (1) C. proc. pen., în cursul judecăţii, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu, de 60 zile legalitatea şi temeinicia arestării preventive, dispunând prin încheiere motivată după caz:
a) menţinerea arestării preventive, când constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate [(alin. (3)] sau
b) revocarea arestării preventive şi punerea în libertate de îndată a inculpatului dacă constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate [(alin. (2)].
În speţă, respectând procedura pronunţată, instanţa de apel a efectuat verificări privind arestarea preventivă în cauză a inculpatului concluzionând motivat asupra menţinerii sale, în condiţiile art. 160b alin. (3) C. proc. pen., data fiind confirmarea învinuirii ce a ocazionat trimiterea acestuia în judecată prin condamnarea în primă instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav prevăzută de art. 174, 175 lit. i), art. 176 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 23 ani închisoare [împrejurare ce a justificat legalitatea şi temeinicia arestării sale preventive în cursul urmăririi penale, prelungită ulterior succesiv de instanţe în baza art. 143 raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen. şi art. 5 paragraf 1 lit. c) din C.E.D.O.].
În plus prin condamnarea în primă instanţă chiar nedefinitivă arestarea preventivă în cauză a inculpatului este justificată şi pe temeiul juridic nou prevăzut de art. 5 paragraf 1 lit. a) din C.E.D.O. [„dacă este deţinut legal pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent"].
Ca atare, solicitarea inculpatului privind revocarea arestării preventive, punerea sa în libertate prin aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen., este neîntemeiată, menţinându-se încheierea atacată.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul recurent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva încheierii din 18 decembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia II penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 7792/2/2008.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 7 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 58/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 62/2009. Penal → |
|---|
