ICCJ. Decizia nr. 511/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 511/2009
Dosar nr. 537/39/2008
Şedinţa publică din 13 februarie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului se reţin următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 90 din 12 decembrie 2008 a Curţii de Apel Suceava, s-a respins, ca nefondată plângerea petentului M.G.V. împotriva Rezoluţiei din 31 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, din Dosarul nr. 207/P/2007 şi a Rezoluţiei nr. 5599/3551/II/2/2008 din 16 iunie 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe care le menţine, intimat fiind B.S.
În motivarea sentinţei se reţine că prin rezoluţia din 31 martie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 207/P/2007, în baza art. 228 alin. (4), art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de Balaş Sorin sub aspectul săvârşirii infracţiunii de repercusiune nedreaptă prev. de art. 268 C. pen.
Pentru a dispune astfel procurorul a reţinut următoarele:
La data de 31 august 2006, prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Vatra Dornei cu nr. 431/334/2006, avocatul B.S., la cererea numiţilor K.S.M. şi P.K.K.H., i-a chemat în judecată pe persoana vătămată şi soţia acestuia, M.G., pentru ca, în calitate de proprietari ai parterului unei case, „să respecte distanţele prevăzute de ar. 612, 613 C. civ. privind servitutea de vedere faţă de parcela topo nr. 1718/2, clădire de 218 mp, din C.F. a comunei Vatra Dornei şi „...să desfiinţeze cele două ferestre care au vedere spre proprietatea reclamanţilor".
Prin sentinţa civilă nr. 936 din 14 noiembrie 2006 a Judecătoriei Vatra Dornei s-a admis acţiunea, persoana vătămată şi soţia sa fiind obligaţi să se conformeze cererilor reclamanţilor.
În urma exercitării căii de atac de către persoana vătămată şi soţia sa împotriva acestei hotărâri, prin Decizia civilă nr. 42 din 12 februarie 2007 (Dosar nr. 431/334/2006) a Tribunalului Suceava s-a admis apelul declarat de aceştia şi s-a respins ca nefondată acţiunea reclamanţilor.
Reclamanţii, prin avocatul lor, B.S., au declarat recurs împotriva sus-menţionatei hotărâri a Tribunalului, considerând-o nelegală şi netemeinică.
Persoana vătămată, apreciind că motivele invocate de avocat în cererea de recurs sunt neadevărate, a considerat că acesta a săvârşit împotriva sa infracţiunea de represiune nedreaptă şi s-a adresat cu plângere organelor de cercetare penală.
Concluzionând că avocatul B.S. prin faptele sale nu a făcut altceva decât sa-şi exercite obligaţiile profesionale, că drept urmare infracţiunea nu există s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Soluţia a fost confirmată de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care prin Rezoluţia nr. 5599/3551/II/2/2008 din 16 iunie 2008 a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petent împotriva rezoluţiei din 31 martie 2008 dată în Dosarul penal nr. 207/P/2007.
Împotriva actelor procurorului, reiterând motivele iniţiale în temeiul art. 2781 C. proc. pen. a formulat plângere petentul. Cauza a fost iniţial înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dar prin sentinţa penală nr. 1687 din 10 octombrie 2008 plângerea a fost trimisă spre soluţionare Curţii de Apel Suceava.
Examinând plângerea se constată că este nefondată.
Potrivit art. 268 C. pen. infracţiunea de represiune nedreaptă constă în „fapta de a pune în mişcare acţiunea penală, de a dispune arestarea, de a trimite în judecată sau de a condamna pe o persoană, ştiind că este nevinovată…".
Este evident că avocatul B.S., prin motivele invocate în cererea de recurs, nu a pus în mişcare acţiunea penală, nu a dispus arestarea ori trimiterea în judecată şi nu a condamnat-o pe persoana vătămată, în speţă nefiind deci săvârşită infracţiunea de represiune nedreaptă prev. de art. 268 C. pen.
Apoi, nu poate fi angajată răspunderea penală a avocatului în legătură cu asistenţa juridică pe care o acordă clienţilor săi, deoarece veridicitatea şi temeinicia argumentelor prezentate de avocat, sunt supuse cenzurii exercitate de judecător, care cu ocazia cercetării judecătoreşti va rezolva o cauză în favoarea sau defavoarea uneia dintre părţi.
Petentul nemulţumit de această hotărâre, în termenul legal, a formulat recursul de faţă, solicitând a se vedea că în mod eronat, a fost judecat după legea penală şi de către Curtea de Apel Suceava, în loc de a fi judecat de Tribunalul Suceava potrivit art. 27 C. proc. civ., împotriva intimatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 268 C. pen. iar pentru infracţiunea prevăzută de art. 248 C. pen. împotriva aceluiaşi intimat, acelaşi recurent petent, solicită a fi trimisă cauza, la Judecătoria Vatra Dornei, ce este competentă potrivit art. 42 şi art. 278 alin. (13) C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Curtea, examinând actele dosarului parchetului ca acte premergătoare, întocmite de procuror la plângerea penală formulată de petent, în baza art. 275 - 2781 C. proc. pen. precum şi hotărârea atacată, în raport de criticile aduse precum şi din oficiu, reţine că atât rezoluţiile procurorului precum şi sentinţa penală, date în această cauză, sunt temeinice şi legale şi ca atare vor fi menţinute.
Probele au fost corect evaluate iar oscilarea petentului între judecata, să fie potrivit legii penale fie judecarea sa, în prezenta cauză, potrivit legii civile combinate cu legea penală, este o pretenţie nu numai nelegală ci şi confuză şi care exprimă neclaritatea şi imprecizia în care se află recurentul.
În consecinţă, hotărârea atacată va fi menţinută, iar recursul respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.G.V. împotriva sentinţei penale nr. 90 din 12 decembrie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 510/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 537/2009. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
