ICCJ. Decizia nr. 762/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 762/200.
Dosar nr. 1257/1/2009
Şedinţa publică din 13 aprilie 2009
Asupra plângerii penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 17 iulie 2008, petiţionarii M.G., M.L. şi M.I.M. au solicitat tragerea la răspundere penală a magistraţilor P.E. şi L.D. de la Judecătoria Buzău, R.I. şi B.G., procuror, respectiv prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău, V.G., M.S., V.B., I.G.M. şi D.R., judecători la Tribunalul Buzău, S.A., M.C. şi A.S., judecători la Curta de Apel Ploieşti, C.M., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi A.P., executor la Judecătoria Braşov, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen.
În motivarea plângerii, petiţionarii au susţinut că magistraţii judecători şi procurori, precum şi executorul judecătoresc au săvârşit faptele cu ocazia soluţionării dosarelor nr. 11677/2006; 4590/114/2007; 28/2005; 123/II/2/2008; 2111/200/2008 şi 5899/2004 dar şi în cadrul executării dispoziţiilor cuprinse în sentinţa civilă nr. 2657 din 10 mai 2007 a Judecătoriei Buzău.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând că faptele reclamate de petiţionari nu există prin rezoluţia nr. 903/P/2008 din 14 noiembrie 2008, a dispus, în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penală faţă de magistraţii judecători şi procurori menţionaţi anterior, precum şi faţă de executorul judecătoresc.
Împotriva acestei rezoluţii petiţionarii M.G., M.L. şi M.I.M. au formulat plângere adresată procurorului ierarhic superior care, în baza art. 278 C. proc. pen. a respins-o, ca neîntemeiată, prin rezoluţia nr. 11909/674/II-2/2008.
Nemulţumiţi de soluţia dată de Procurorul Şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, petiţionarii s-au adresat cu plângere, în condiţiile prevăzute de art. 2781 C. proc. pen. la instanţa de judecată.
Examinând întregul material probator administrat în cauză Înalta Curte, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2657 din 10 mai 2007 pronunţată de Judecătoria Buzău, secţia civilă, în dosarul nr. 11677/2006 s-a dispus admiterea, în parte, a acţiunii formulate de reclamanta V.V. în contradictoriu cu pârâţii M.G., M.I.M. şi M.L.
A obligat pârâţii să lase reclamantei, în deplină proprietate şi paşnică posesie imobilul situat în Buzău.
A respins capătul de cerere privind evacuarea pârâţilor din imobilul de mai sus.
Hotărârea a rămas irevocabilă prin Decizia civilă nr. 841 din 17 septembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Buzău în dosarul nr. 4590/114/2007, fiind respinse recursurile formulate de pârâţii M.G., M.L. şi M.I.M.
Instanţele au reţinut, în esenţă, că reclamanta V.V. a dobândit de la RAM Buzău, imobilul în litigiu, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr. 270 din 26 septembrie 1999 (f.25-26 dosar u.p.).
Deşi s-a invocat nulitatea unui act de donaţie, instanţa a reţinut că aceste aspecte exced obiectului investirii, fiind soluţionate definitiv şi irevocabil prin alte hotărâri judecătoreşti.
Cu privire la acest aspect din actele dosarului, rezultă că prin contractul de donaţie autentificat sub nr. 1258 din 15 aprilie 1985, de către notarul public F.E.R., numitul A.I., a donat Statului Român prin Consiliul Popular al Municipiului Buzău, apartamentul format din două camere, bucătărie, antreu, cămară, iar separat o bucătărie de vară şi o magazie precum şi suprafaţa de 96,5 mp teren. În acest fel statul a devenit proprietarul exclusiv al imobilelor ce au format obiectul contractului de donaţie.
Legalitatea actului de donaţie a fost contestată de către reclamata M.L.
Prin sentinţa civilă nr. 6050 din 24 iunie 2000 pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. 6379/2002 a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta M.L. în contradictoriu cu pârâta RAM Buzău sub aspectul capetelor de cerere privind constatarea nulităţii absolute a donaţiei făcută Statului Român de către fratele reclamantei, A.I.
Ulterior, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 112/1995, reclamanta a vândut pârâtei V.V. imobilul, imobil care a constituit obiectul donaţiei anterior menţionate, iar în privinţa terenului s-a încheiat, între aceleaşi părţi, contractul de închiriere nr. 125 din 27 iunie 2000.
Deşi s-a constatat legalitatea actului de donaţie prin hotărâre judecătorească, petiţionarii au formulat, în mod repetat, şi alte acţiuni civile soluţionate de Judecătoria Buzău şi Tribunalul Buzău, din compunerea completelor de judecată făcând parte magistraţii la care se face referire în plângerea adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin sentinţa penală nr. 248 din 11 februarie 2004 pronunţată de Judecătoria Buzău, definitivă prin Decizia penală nr. 925 din 9 septembrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti s-a dispus condamnarea inculpaţilor M.G. şi M.L. la o pedeapsă de câte 5.000.000 lei amendă pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 320 C. pen. şi câte 5.000 lei amendă pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 193 C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă, inculpata M.I.M. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Aceeaşi inculpată a fost condamnată la pedeapsa de 3.000.000 lei amendă pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. şi 5.000.000 lei amendă pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 320 C. pen.
S-a reţinut, în esenţă, că pe fondul neînţelegerilor dintre inculpaţi şi partea vătămată V.V., generate de modul în care partea vătămată foloseşte o parte din imobilul situat în Buzău, în zilele de 17 decembrie 2001, 20 decembrie 2001 şi 28 decembrie 2001, cei trei inculpaţi au împiedicat-o să folosească locuinţa, legând poarta de la intrarea în imobil şi uşa de la casă, iar în data de 28 decembrie 2001, inculpata M.I.M. a pătruns fără drept în camera ocupată de partea vătămată, ameninţând-o şi lovind-o.
Ulterior, la data de 4 iulie 2007, persoana vătămată M.G. a formulat plângere penală împotriva numitei V.V., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1) şi art. 291 C. pen., invocând nelegalitatea aceluiaşi contract de donaţie nr. 1258 din 15 aprilie 1985 legalizat sub nr. 28590 din 8 octombrie 1990, care a stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 270 din 26 septembrie 1995 între RAM Buzău şi V.V.
Prin rezoluţia din 5 februarie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. pen.
Rezoluţia a fost confirmată de procurorul ierarhic superior, iar prin sentinţa penală nr. 346 din 23 aprilie 2008 s-a dispus respingerea plângerii formulate de petiţionarul M.G.
Hotărârea a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 292 din 17 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia penală.
Având în vedere aspectele reţinute anterior, Înalta Curte constată că rezoluţia din 14 noiembrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică este legală.
Magistraţii judecători şi procurori investiţi cu soluţionarea unor cauze civile sau penale la instanţele de fond sau de control judiciar, au pronunţat hotărâri judecătoreşti motivate în fapt şi în drept.
Împotriva acestora, părţile au avut deschise căile de atac prevăzute de lege, fiind examinate criticile, invocate de apelanţi, de recurenţi, de către instanţele competente, în limitele investirii.
Nu se poate reţine vreun indiciu privind săvârşirea de către intimaţi a vreunei fapte penale astfel cum invocă petiţionarii în plângerea formulată. Aceleaşi concluzii vor fi reţinute şi în ceea ce-l priveşte pe executorul judecătoresc A.P. care a procedat, în condiţiile legii la punerea în executare a sentinţei civile nr. 2657/2007 a Judecătoriei Buzău.
Pe de altă parte, ca regulă generală, orice litigiu presupune existenţa unor interese contrarii promovate în faţa justiţiei. Magistraţii judecători sau după caz procurori, investiţi cu soluţionarea cauzelor, vor examina susţinerile părţilor prin prisma probelor administrate în cauză, în baza acestora formându-şi convingerea asupra soluţiei ce trebuie pronunţată în cauză.
Pronunţarea unei soluţii sau a unei hotărâri în detrimentul uneia din părţi, nu echivalează nici cu exercitarea abuzivă a atribuţiilor de serviciu, nici cu îndeplinirea defectuoasă a acestora şi nici nu se circumscrie conţinutului constitutiv al vreunei fapte prevăzută de legea penală.
În atare condiţii, Înalta Curtea în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarii M.G., M.L. şi M.I.M. împotriva rezoluţiei nr. 903/P/2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.
Va menţine rezoluţia atacată.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petiţionarii la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarii M.G., M.L. şi M.I.M. împotriva rezoluţiei nr. 903/P/2008 din 14 noiembrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionarii la plata sumelor de câte 25 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 738/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 785/2009. Penal → |
|---|
