ICCJ. Decizia nr. 91/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 91/2009
Dosar nr. 5075/2/2008
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, la data de 21 august 2008, şi trimisă la această instanţă, petentul A.M.A. a solicitat desfiinţarea rezoluţiei din 23 iunie 2008, dispusă în dosarul nr. 965/11-2/2008 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin care i-a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată împotriva soluţiei dispusă la data de 30 aprilie 2008, în dosarul nr. 2244/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În motivarea plângerii, petentul susţine că soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă faţă de poliţiştii D.M.V., L.L. şi I.M.A., sub aspectul comiterii infracţiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen., nu este în concordanţă cu situaţia de fapt a cauzei.
Intimaţii l-au supus pe petent la rele tratamente, au uzat excesiv de violenţă, s-au opus la acordarea de îngrijiri medicale acestuia şi au refuzat să-l prezinte pe petent la I.M.L., pentru constatarea leziunilor.
Leziunile suferite de petent au fost constatate prin certificatul I.N.M.L. nr. A1/14728 din 17 decembrie 2007, prin care se confirmă agresiunea la care a fost supus la data de 12 decembrie 2007, cum şi necesitatea de a i se acorda îngrijiri medicale.
La dosarul cauzei a fost ataşat dosarul nr. 2244/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti; rezoluţia din 23 iunie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti; relaţii solicitate de instanţă, cu privire la comunicarea către petent a rezoluţiilor atacate.
Curtea, examinând în temeiul art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., plângerea petentului, constată următoarele:
Prin Rezoluţia din 30 aprilie 2008, dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. 2244/P/2007, s-a luat măsura de neîncepere a urmăriri penale faţă de intimaţii D.M.V., L.L. şi I.M.A., sub aspectul comiterii infracţiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen. În motivarea rezoluţiei, se arată că probele administrate au condus la constatarea că cei trei poliţişti şi-au exercitat atribuţiile de serviciu, cu respectarea legii, au făcut uz de măsuri coercitive, în limita dispoziţiilor normative şi, numai ca urmare a actelor de violenţă şi, respectiv, de opoziţie realizate de persoana urmărită.
Plângerea formulată de petent împotriva acestei soluţii a fost respinsă, ca neîntemeiată, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin rezoluţia din 23 iunie 2008, reţinându-se că lucrătorii de poliţie şi-au exercitat atribuţiile de serviciu cu respectarea legii, inclusiv sub aspectul folosirii forţei şi încătuşării, iar susţinerile petentului nu se coroborează ci celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
În ce priveşte plângerea adresată instanţei, în temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., de către petent, Curtea a constatat că aceasta a fost tardiv formulată, în raport cu termenul de 20 de zile de la comunicarea soluţiei, reglementat de textul de lege, anterior menţionat.
Din lucrările dosarului, rezultă că plângerea petentului a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la data de 21 august 2008, care a trimis plângerea la instanţa Curţii de Apel Bucureşti la 25 august 2008, potrivit art. 2781 alin. (13) C. proc. pen.
Instanţa a luat în considerare ca dată a formulării plângerii, data de 18 august 2008, ce este menţionată de petent olograf pe plângere, fiind o dată favorabilă petentului.
Din relaţiile obţinute de instanţă de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, dar şi de la Penitenciarul Bucureşti Jilava, s-a reţinut că petentului i-au fost făcute mai multe comunicări de către Parchet, cu privire la cauza de faţă, respectiv 9 iulie 2008 şi 16 iulie 2008. Comunicarea din 16 iulie 2008 are menţionate în registrul de corespondenţă pentru deţinuţi, datele rezoluţiei nr. 965, ce corespunde cu numărul rezoluţiei procurorului general din 23 iunie 2008.
Prezent la termenul din 20 septembrie 2008, petentul a arătat că se află în Penitenciarul Jilava din data de 17 aprilie 2008 şi că, aici, i-au fost făcute două comunicări ale Rezoluţiei nr. 965, respectiv la 30 iunie 2008 şi la 7 iulie 2008 când i s-a făcut comunicarea Rezoluţiei nr. 965.
A rezultat, astfel, din succesiunea datelor de comunicare şi primire a Rezoluţiei nr. 965 că, aceasta i-a fost comunicată, prima dată, la 30 iunie 2008, urmând o nouă comunicare, primită la 9 iulie 2008. De la această dată, petentul avea la dispoziţie un termen de 20 zile libere pentru a se adresa instanţei, potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., respectiv, până cel mai târziu la data de 30 iulie 2008.
Cum plângerea petentului a fost formulată, la 18 august 2008, s-a constatat că nu a fost respectat termenul de 20 zile stipulat de lege, motiv pentru care, potrivit art. 2781 alin. (8), lit. a) C. proc. pen., plângerea acestuia va fi respinsă ca tardiv formulată.
În consecinţă, s-a pronunţat de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, sentinţa penală nr. 266 din 20 septembrie 2008.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petiţionarul A.M.A., fără a-l motiva, în scris, susţinând că motivele de recurs, le va arăta oral, în faţa instanţei.
Ulterior, cu ocazia dezbaterii recursului, petiţionarul a susţinut că a făcut plângere în termen şi că, în mod abuziv, i s-ar fi respins plângerea, ca tardiv introdusă.
Recursul declarat de petent este nefondat.
Verificarea actelor şi probelor dosarului arată că petentului i s-a comunicat Rezoluţia procurorului general nr. 965 din 23 iunie 2008, în timp ce se afla în Penitenciarul Jilava, la data de 16 iulie 2008, dată înscrisă în registrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi care, de altfel, este o recomunicare, anterior, fiind făcute şi alte comunicări, la 30 iunie 2008 şi, respectiv, 7 iulie 2008. Luând ca valabilă, ultima comunicare făcută, rezultă că termenul de 20 zile, înlăuntrul căruia putea fi atacată rezoluţia, se impunea a fi calculat, începând cu data de 17 iulie 2008.
Or, data de 18 august 2008, menţionată olograf, de petent, pe plângere, este în mod evident, cu mult în afara termenului de 20 zile, încât, în mod corect, instanţa de fond, a stabilit că plângerea petentului, este tardivă şi a respins-o, ca atare.
Aşa fiind, pe baza rezultatului verificării făcute, Curtea va trebui să privească recursul declarat de petiţionarul A.M.A. împotriva sentinţei penale nr. 266 din 20 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondat, şi să-l respingă, ca atare.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar A.M.A. împotriva sentinţei penale nr. 266 din 20 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 854/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3032/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
