ICCJ. Decizia nr. 930/2009. Penal. Strămutare (art. 55 şi următoarele C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 930/2009
Dosar nr. 1138/1/2009
Şedinţa publică din 16 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 424 din 23 octombrie 2007, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în dosarul nr. 7996/2005, s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. i) C. proc. pen. şi art. 114 din Legea nr. 302/2004, achitarea inculpatului G.F.N., pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicabilă art. 41 – art. 42 C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., faţă de partea vătămată D.M.G., întrucât pentru aceeaşi faptă, acelaşi inculpat a fost condamnat definitiv prin hotărârea judecătorească corecţională din 6 iulie 2004 (nr. de judecată 04/4425, nr. de parchet 0320561) pronunţată de Tribunalul de Mare Instanţă din Nice - Franţa, confirmată prin Decizia nr. 1498/D/2004 din 11 octombrie 2004 a Curţii de Apel din Aix en Provence - Franţa, recunoscută prin sentinţa penală nr. 181 din 13 noiembrie 2006, pronunţată în dosarul nr. 9964/2/2006 (3290/2006) de Curtea de Apel Bucureşti, definitivă prin nerecurare, la 24 noiembrie 2006.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a admis cererea formulată de acelaşi inculpat, privind schimbarea încadrării juridice a faptei prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea, art. 41 – art. 42 şi art. 37 lit. a) C. pen., în sensul că s-a înlăturarea dispoziţiilor art. 41 – art. 42 C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 a condamnat pe acelaşi inculpat la 5,5 ani închisoare, parte vătămată fiind C.A.M.
În baza art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 65 şi art. 66 C. pen., s-a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alini lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
S-a luat act că partea vătămată C.A.M. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 118 lit. e) C. pen., raportat la art. 19 din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 40.000 de euro (sau echivalentul în lei), obţinută din traficarea sexuală a părţii vătămate C.A.M.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută la art. 23 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicabilă art. 41 – art. 42 şi art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 36 alin. (1) - (3) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin hotărârea judecătorească corecţională din 6 iulie 2004 (nr. de judecată 04/4425, nr. de parchet 0320561) pronunţată de Tribunalul de Mare Instanţă din Nice - Franţa, confirmată prin Decizia 1498/D/2004 din 11 octombrie 2004 a Curţii de Apel din Aix en Provence - Franţa, recunoscută prin sentinţa penala nr. 181/13 noiembrie 2006, pronunţată în dosarul nr. 9964/2/2006 (3290/2006) de Curtea de Apel Bucureşti, definitivă prin nerecurare, la 24 noiembrie 2006, cu pedeapsa de 5 ani şi 5 luni închisoare aplicată prin prezenta, urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.
În baza art. 88 şi 89 C. pen. şi art. 18 din Legea nr. 302/2004 s-a dispus deducerea din pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, perioada executată în Franţa, de la 1 mai 2003 la 13 aprilie 2007 şi perioada prevenţiei de la 14 aprilie 2007 la zi.
S-a constatat că din această pedeapsă, acelaşi inculpat a beneficiat de liberare condiţionată astfel cum rezultă din adresa Tribunalului de Înaltă Instanţă din Tarascon către Centrul de Detenţie din Tarascon - Franţa şi respectiv, adresa nr. 2007000372 (1/129552/06 DN/din 4 iunie 2007 a Ministerului Justiţiei Republicii Franceze: S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului G.F.N., aflat în detenţie în Penitenciarul Mărgineni, dacă nu este arestat în altă cauză.
Inculpatul a fost obligat, în baza art. 191 C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 3000 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
Tribunalul de Mare Instanţă din Nice – Franţa a dispus prin hotărârea din 6 iunie 2004, pronunţată în dosarul nr. 04/4425 condamnarea inculpatului G.F.N., la o pedeapsă de 7 ani închisoare şi o amendă de 15.000.000 euro, ambele ca pedepse principale, precum şi la interzicerea şederii timp de 5 ani în regiunile Provence - Alpes – Cote D’Azur, Rhone Alpes şi în regiunea pariziană, ca pedeapsă complementară.
Hotărârea a rămas definitivă prin Decizia nr. 1498/ P din 11 octombrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel din Aix en Provence, instanţa de apel dispunând interdicţia definitivă şi nu temporară pe teritoriul Franţei.
Instanţa franceză a reţinut că, în cursul anilor 2002 – 2003, inculpatul G.F.N. a săvârşit pe teritoriul Franţei delictul de proxenetism agravat, prin ajutare, participare şi protejare, obţinând profit de pe urma prostituării unor persoane, cu circumstanţe agravante, în sensul că delictul a fost comis cu privire la mai multe persoane prostituate.
Prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul parchetului s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G.F.N., pentru recrutarea personal şi prin complicii săi a mai multor persoane, prin înşelăciune şi violenţă, pe care le-a transportat şi cazat în Spania şi Franţa în vederea exploatării lor sexuale (părţi vătămate D.M.G. şi C.A.M.).
Relativ la partea vătămată D.M.G. se reţine că, în luna august 2004, aflându-se într-o situaţie financiară precară s-a hotărât să plece în străinătate.
Pentru obţinerea actelor necesare transportului s-a ocupat o persoană apropiată inculpatului, respectiv V.C.C.
Victima a fost exploatată sexual în Spania timp de 6 luni, aceasta a fost dusă în Franţa, în oraşul Nice, cazată fiind în apartamentul inculpatului G.F.N., împreună cu alte persoane exploatate sexual.
O parte din banii obţinuţi din prostituţie îi reveneau părţii vătămate, iar cealaltă parte inculpatului G.F.N. şi complicilor săi.
După două luni, inculpatul şi o parte din membrii reţelei au fost prinşi, partea vătămată fiind audiată la rândul său de judecătorul de instanţă, ea relatând modul în care a fost recrutată şi apoi exploatată sexual de inculpat şi complicii săi.
Cealaltă parte vătămată, C.A. a plecat în Spania fiind obligată de acelaşi inculpat să se prostitueze pentru el.
A fost supravegheată de inculpat şi de complicii săi în perioada februarie - iunie 2002.
Profitând de plecarea inculpatului în ţară, partea vătămată C.A., împreună cu alte două tinere au fugit într-o localitate învecinată (Benicasin), anunţând organele de poliţie.
Efectuându-se o percheziţie la locuinţa inculpatului, autorităţile judiciare au găsit arme, mai multe paşapoarte, unul dintre acestea fiind al inculpatului G.F.N.
Suma obţinută de partea vătămată C.A. şi care a fost dată inculpatului este de 40 mii euro.
Raportat la probele administrate, instanţa de fond a apreciat că fapta inculpatului G.F.N. realizează elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (parte vătămată C.A.M.).
Cu privire la ce-a de-a doua infracţiune reţinută în sarcina inculpatului (parte vătămată D.M.G.), instanţa de fond a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. j) C. proc. pen., dispunând pe cale de consecinţă, încetarea procesului penal.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa şi inculpatul, invocând aspecte de nelegalitate şi de netemeinicie ale hotărârii apelate.
Prin Decizia penală nr. 90 din 12 iunie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 1980/42/2007, s-a dispus admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa şi de inculpatul G.F.N. (P.) împotriva sentinţei penale nr. 424 din 23 octombrie 2007 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, pe care o desfiinţează în parte şi în consecinţă:
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. j) C. proc. pen. şi art. 114 din Legea nr. 302/2004 a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicabilă art. 41, 42 C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., faptă săvârşită împotriva părţii vătămate D.M., constatând că există autoritate de lucru judecat (hotărârea judecătorească corecţională din 6 iulie 2004, nr. de judecata 04/4425, nr. de parchet 0320561, pron. de Tribunalul de Mare Instanţa din Nice, confirmata prin Decizia nr. l498/D/2004 din 11 octombrie 2004, a Curţii de Apel din Aix en Provence, recunoscuta prin sentinţa pen.181/13. 11.2006, pronunţata de Curtea de Apel Bucureşti).
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41, 42 şi art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (l) din Legea 678/2001 (parte vătămată C.A.) şi a condamnat inculpatul la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 23 alin. (l) lit. a) din Legea 656/2002 cu aplicabilă art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a), spălare de bani, a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani (cinci) ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen. şi art. 7 din Legea nr. 543/2002 a revocat suspendarea şi graţierea condiţionată pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 6 (şase) luni şi 24 zile închisoare, din pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală 1255 din 24 septembrie 2002 pronunţată de Judecătoria Târgovişte, definitivă prin Decizia 121 din 31 ianuarie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, care se alătură pedepsei de 5 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani, 6 (şase) luni şi 24 (douăzecişipatru) zile închisoare.
În baza art. 36 alin. (l) şi (3) C. pen., a dispus contopirea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin hotărârea judecătorească corecţională din 6 iulie 2004, nr. de judecata 04/4425, nr. de parchet 0320561, pronunţată de Tribunalul de Mare Instanţa din Nice cu pedeapsa rezultantă de 5 ani, 6 luni şi 24 de zile închisoare, aplicată prin prezenta, urmând ca în final să se execute pedeapsa cea mai grea de 7 (şapte) ani închisoare.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 18 din Legea nr. 302/2004 a computat din pedeapsă perioada executată în Franţa de la 1 mai 2003 la 13 aprilie 2007 şi perioada arestării preventive în prezenta cauză de la 14 aprilie 2007, la 23 octombrie 2007.
A constatat executată pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare ca efect al liberării condiţionate dispuse de autorităţile judiciare franceze.
În baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 118 lit. a) C. pen., a dispus confiscarea specială a imobilului situat în Târgovişte, str. Sârbilor, în suprafaţă de 226,17 mp cu valoarea de impunere 1.570.592.331 ROL, aflată pe terenul de 467 mp. aparţinând părinţilor inculpatului, G.V. şi G.G. A dispus înlăturarea confiscării sumei de 40.000 euro, obţinută din traficarea părţii vătămate C.A.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Cu privire la apelul inculpatului, se reţine, în esenţă, că acesta este întemeiat în ceea ce priveşte reţinerea agravantei prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 678/2001, în condiţiile în care, prin rezoluţia nr. 7/D/P/2006 din 4 mai 2006, parchetul a dat o soluţie de neîncepere a urmăririi penale pentru persoanele cu privire la care a dispus cercetările şi pe care le indicase ca fiind complici ai inculpatului la săvârşirea faptelor de trafic de persoane, având drept victime pe D.M.G. cât şi pe C.A.
Relativ la apelul parchetului, se reţine că existenţa autorităţii de lucru judecat impune o soluţie de încetare a procesului penal şi nu de achitare.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs Ş.G., mama părţii vătămate D.M.G., criticând hotărârile atacate sub aspectul cheltuielilor judiciare.
Înalta Curte, examinând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 38514 C. proc. pen. şi art. 3852 C. proc. pen., cu referire la art. 362 C. proc. pen., constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
În dispoziţiile art. 362 C. proc. pen., se arată persoanele care pot face apel, iar în art. 3852 C. proc. pen., se arată că pot face recurs persoanele arătate în art. 362, care se aplică în mod corespunzător.
Referitor la persoanele care pot exercita calea de atac a apelului, respectiv, recursului, se constată că există două categorii de persoane: unele care acţionează în numele şi interesul general al societăţii sau în numele şi interesul personal; altele care declară apel şi, respectiv, recurs, dar nu în interesul lor, ci pentru părţile din proces, denumite reprezentanţi şi substituiţi procesuali.
Intră în această ultimă categorie, potrivit art. 362 şi art. 3852 C. proc. pen., reprezentantul legal, apărătorul iar pentru inculpat, apelul, respectiv recursul, poate fi declarat şi de soţul acestuia.
În cauza dedusă judecăţii, recursul a fost declarat de mama părţii vătămate D.M.G., aceasta din urmă având capacitate deplină de exerciţiu, putând să declare personal, dacă aprecia necesar, calea de atac a recursului.
Prin urmare, calea de atac a fost exercitată de o persoană care nu are capacitatea procesuală cerută de lege.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza 2, va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta Ş.G. împotriva deciziei penale nr. 90 din 12 iunie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe intimatul inculpat G.F.N.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata sumei de 250 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat G.F.N. (P.), se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta Ş.G. împotriva deciziei penale nr. 90 din 12 iunie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe intimatul inculpat G.F.N. (P.).
Obligă recurenta la plata sumei de 250 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat G.F.N. (P.), se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3050/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 980/2009. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
