ICCJ. Decizia nr. 829/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 829/2009
Dosar nr. 46/97/200.
Şedinţa publică din 10 martie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 399 din 10 noiembrie 2006, Tribunalul Hunedoara a condamnat pe inculpatul C.D.P., la 4 ani închisoare pentru infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen., la 4 ani închisoare pentru aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 2151 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi la 5 ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) din acelaşi cod.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi ale art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru infracţiunea prevăzută de art. 145 din Legea nr. 64/1995 modificată.
În baza dispoziţiilor art. 118 lit. d) C. pen., inculpatul a fost obligat să plătească, cu titlu de confiscare specială către stat, sumele de 1.835.153.480 ROL şi, respectiv, de 1.597.920.000 ROL.
Pe latură civilă, în baza dispoziţiilor art. 14 şi ale art. 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească 325.470,63 dolari SUA despăgubiri civile către partea civilă B.E.I. România, E. SA Bucureşti.
Totodată, s-a constatat că partea vătămată SC C.S. SRL Orăştie, prin lichidatorul judiciar SC C.A.E. Deva, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Inculpatul a mai fost obligat să plătească suma de 5922 RON, către Biroul de expertize Deva, suma reprezentând contravaloarea expertizei efectuată în cauză de către expertul I.G.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarele:
La 4 decembrie 2001, între B.E.I. România – E. SA Bucureşti şi SC C.S. SRL Orăştie – asociat unic C.D.P., s-a încheiat contractul de credit în valută nr. 57/DF/2001, pentru suma de 330.000 dolari USA, printre clauze existând cele vizate de art. 4 Creditul va fi utilizat, în exclusivitate, pentru decontarea în lei, a cheltuielilor de achiziţie de la intern de tineret bovin mascul în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 109 din 30 august 2001, precum şi a sumelor reprezentând cheltuieli necesare pregătirii în vederea exportului pe relaţia Grecia, conform contractului de export nr. 112 din 27 iulie 2001, de art. 6 şi art. 31, respectiv creditul se acorda pentru 8 luni cu obligaţia împrumutatului, de a realiza operaţiunile stabilite în contractul de credit, fără schimbarea destinaţiei creditului, de art. 32, împrumutatul să deruleze, prin conturile deschise la împrumutător întreaga sa activitate de comerţ, să ramburseze creditul, să achite dobânzile din încasările rezultate din vânzarea la extern şi intern, să prezinte periodic, documentele cerute de împrumutător pentru verificarea respectării destinaţiei creditului şi asigurarea restituirii lui, precum şi interdicţia de a angaja un alt contract pe perioada finanţării, fără acordul prealabil al împrumutătorului.
În documentaţia depusă, împrumutatul a prezentat contractul nr. 109 din 30 august 2001 încheiat cu SC N.P. SRL Orăştie, acesta având ca obiect achiziţionarea de la intern de tineret bovin mascul, precum şi contractul de export nr. 112 din 27 iulie 2001 încheiat cu K.G.Z. S.O.P.P.K. din Grecia.
Între părţi, s-a încheiat şi contract de cesiune de creanţă notat ca atare în arhiva electronică de garantare reală imobiliară.
În perioada 30 noiembrie 2001 – 4 ianuarie 2002, pe baza facturilor emise de SC N.P. SRL Orăştie şi a borderourilor de achiziţii, împrumutatul a întocmit note de intrare-recepţie pentru 737 capete tineret bovin mascul, greutate totală 226.869 kg, valoare 9.583.008.894 ROL.
Împrumutătorul a creditat pe împrumutat cu 329.785,72 dolari SUA şi în urma licitaţiei valutare, contul în lei al SC C.S. SRL Orăştie a fost creditat în lei, cu 10.389.631.521 ROL contravaloarea animalelor în viu, a furajelor şi a medicamentelor.
În ianuarie 2002, SC C.S.SRL Orăştie a livrat firmei greceşti 135 capete tineret bovin, valoare 1.413.506.835 ROL, în contul deschis la împrumutător, încasând 50.895 dolari SUA. Din această sumă, împrumutatul a virat împrumutătorului prima rată a creditului, dobânzi şi penalizări în valoare de 27.600 dolari SUA, respectiv 899.218.713 ROL, diferenţa de 23.236 dolari SUA în valoare de 528.000.000 ROL fiind transferată în contul pe care-l deschisese la B.P., agenţia Geoagiu Băi sumă ridicată şi folosită pentru alte destinaţii decât cele pentru care se obligase.
În februarie 2002, împrumutatul a livrat unei alte firme greceşti (T.N.), 85 de capete tineret bovin fără a anunţa împrumutătorul, astfel ocolind obligaţia contractuală de a justifica valuta. Preţul livrării, 24.375 dolari SUA s-a înregistrat în contul B.P., agenţia Geoagiu Băi, (682.256.250 ROL), şi această sumă fiind ridicată şi folosită în alte scopuri decât cele pentru acoperirea creditului.
În aceeaşi lună, împrumutatul a livrat, situaţia întinzându-se până în iulie 2002, diferite cantităţi de tineret bovin, către persoane fizice şi juridice interne, valoare 6.592.487.868 ROL, din aceasta încasând în numerar 3.938.562.245 ROL, pentru restul, 2.653.925.623 ROL întocmind note de compensare a unor datorii vechi ce nu aveau legătură cu contractul de credit. Banii menţionaţi au fost încasaţi, alături de numerar, şi în contul deschis la B.P., agenţia Geoagiu Băi, împrumutatul neachitând nici o altă rată de credit, sumele folosindu-le în alte scopuri, fără respectarea clauzelor contractului de credit.
Constatând că rambursarea creditului, astfel cum se contractase, nu s-a respectat, la 10 aprilie 2002, între părţi, s-a încheiat minuta nr. 40, prin act stabilindu-se măsuri concrete menite a duce la realizarea destinaţiei livrărilor, E. dându-şi şi acordul ca societatea beneficiară să exporte partenerului grec, şi tineret bovin, cu obligaţia încheierii unui act adiţional ce urma să fie transmis şi ei.
Ca atare, în perioada martie-iulie 2002, pe baza borderourile de achiziţie şi a facturilor fiscale, s-au întocmit note de recepţie pentru 9169 capete tineret bovin mascul, greutate 171 tone, valoare 8.058.886.973 ROL şi 1523 capete bovine pentru reproducţie, valoare 3.795.550.000 ROL, acestea nefăcând însă obiect al înţelegerii cu banca.
În perioada menţionată mai sus, împrumutatul a livrat tineret bovin partenerului grec direct şi prin intermediari, suma de 252.584 dolari încasând-o în contul B.P., agenţia Geoagiu Băi (echivalent lei 7.548.339.180 ROL) sumă utilizată pentru achitări furnizori, achitarea unui alt credit luat de la B.P. şi prin ridicare de numerar.
În cererile repetate ale împrumutătorului, împrumutatul, în perioada aprilie-iunie 2002, i-a virat sumele de 2.199,91 dolari şi 7505,05 dolari cu titlu de dobânzi. Totodată, împrumutătorul, aflând că beneficiara creditului a ocolit obligaţia alimentării contului său cu sume creditate, a introdus, două bilete la ordin la Banc Post, însă acestea au fost refuzate la plată pentru lipsă de disponibil.
În perioada menţionată, inculpatul, motivând necesitatea schimbării sediului social, a redactat o hotărâre prin care, arbitrar, a cuantificat un imobil proprietatea sa şi soţiei sale, a susţinut fictiv că acela ar valora 1.840.000.000 ROL şi la 27 iunie 2002 a ridicat personal din casierie, suma de 1.835.153.480 ROL, vânzarea efectivă neavând loc niciodată, respectivul imobil fiind, la acea dată, ipotecat în favoarea B.P. SA, agenţia Geoagiu Băi, pentru garantarea unui împrumut de 500.000.000 ROL. Ulterior şi pentru că inculpatul nu a întreprins nimic pentru a rezolva legal situaţia ipotecii, B.P. SA, sucursala Hunedoara, după obţinerea titlului executoriu, a vândut imobilul la licitaţie.
În paralel, la 15 iulie 2002, inculpatul, iniţiator al unei situaţii de fraudare a propriei societăţi în care avea 98% din părţile sociale, ca asociat majoritar cu 99.80% la SC P.I. SRL Orăştie, capital social 152.000.000 ROL din care 147.000.000 ROL aport în natură (grajduri, magazin, atelier şi teren), a întocmit un contract de cesiune şi un act adiţional la contractul de societate, prin acesta el, soţia sa şi A.M. (aceştia din urmă având câte o parte socială) cedau părţile lor către SC C.S. SRL Orăştie pentru suma de 1.600.000.000 ROL, neexistând un raport de evaluare şi nici o hotărâre de majorare a capitalului social iniţial. După această dată, inculpatul a luat din casieria SC C.S. SRL Orăştie suma de 1.597.920.000 ROL, cesionarea părţilor sociale nefiind comunicată oficiului Registrului Comerţului Hunedoara şi în acest caz, imobilele aport în natură erau girate pentru un credit luat în anul 2000 (contract nr. 20/2000) în favoarea B.P. SA, agenţia Deva, executarea silită fiind realizată de bancă, în justiţie.
Împotriva sentinţei, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, partea civilă B.E.I. România – E. SA şi inculpatul.
Apelul declarat de parchet a fost motivat pe nelegalitatea sentinţei, cu referire la omisiunea instanţei de fond, de a pune în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptei, dintr-o singură infracţiune de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., în două infracţiuni de înşelăciune, comise în condiţiile concursului real, necitarea ca parte vătămată, a SC P.I. SRL Orăştie, greşita achitare a inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 145 din Legea nr. 64/1995, actual art. 147 din Legea nr. 85/2006, în fapt C.D.P. a refuzat să pună la dispoziţia lichidatorului judiciar, documentele şi alte date solicitate pentru a se putea efectua evaluarea contabilă a societăţii comerciale aflată în faliment, greşita achitare pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. în ce o priveşte pe partea civilă E. SA şi omisiunea punerii în discuţie a schimbării încadrării juridice a faptei de mai sus, în dispoziţiile art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.
Partea civilă şi-a motivat calea de atac pe nelegala soluţionare a laturii civile, în sensul neacordării astfel cum prevăd dispoziţiile art. 79 alin. (3) din Legea nr. 58/1998 şi ale art. 45 din Legea nr. 64/1995, a dobânzilor şi penalităţilor al căror calcul trebuie să se întindă până la valorificarea garanţiei sau la închiderea procedurii falimentului.
Inculpatul, la rândul său, a criticat sentinţa pentru nelegalitate, după cum urmează: judecarea cauzei fără citarea, în calitate de parte vătămată, a SC P. SRL Orăştie, motiv pentru care a solicitat trimiterea dosarului pentru rejudecare; greşita condamnare, în opinia sa el neavând calitatea cerută de lege pentru existenţa infracţiunii de delapidare, precum şi greşita reţinere a situaţiei de fapt sub aspectul atragerii răspunderii penale odată ce contractul de credit, neexecutat, intra în sfera comercialului.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia penală nr. 27 A din 12 martie 2008, cu majoritate şi opinia separată a unui membru al completului, acesta fiind constituit în conformitate cu dispoziţiile art. 99 alin. (7) din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanţelor Judecătoreşti, a admis apelurile parchetului şi inculpatului, a desfiinţat hotărârea primei instanţe cu privire la infracţiunile de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., la pedepsele aplicate pentru infracţiunile de delapidare, prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen., la modalitatea de executare şi privind soluţionarea laturii civile.
Astfel, în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., instanţa de apel l-a achitat pe inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., faptă în dauna părţii civile B.E.I. România – E. SA şi a redus pedepsele aplicate pentru infracţiunile de delapidare, de la câte 4 ani închisoare, la câte 3 ani închisoare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 33 şi ale art. 34 C. pen., s-a decis contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 3 ani închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 861 C. pen., s-a decis suspendarea, sub supraveghere, a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 7 ani.
În baza art. 863 din acelaşi cod, s-a decis ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere individualizate la pagina 100 a dosarului instanţei de apel.
Inculpatului i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
Pe latură civilă, s-a respins acţiunea civilă exercitată de partea civilă B.E.I. România – E. SA.
Împotriva deciziei instanţei de apel, au declarat recursuri Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, partea civilă şi inculpatul, cazurile de casare invocate fiind detaliate în prezenta.
Recursurile formulate sunt fondate pentru considerentele ce se vor detalia.
Din verificarea lucrărilor dosarului, se reţine că starea de fapt a fost just stabilită.
Fără a mai relua activitatea inculpatului, el realizând însă cumulativ calităţile de asociat majoritar şi, în fapt, pe cele de administrare şi de gestionare a patrimoniului SC C.S. SRL Orăştie, beneficiară a contractului de credit încheiat cu B.E.I. România –E. SA, creditul contractat trebuind să fie utilizat expres şi exclusiv pentru decontarea cheltuielilor ocazionate de achiziţionarea de la intern, de tineret bovin mascul contractat pentru a fi livrat la export pe relaţia Grecia, fiind deci credit bancar cu destinaţie specială [art. 3, art. 4, art. 32 lit. b), art. 34 lit. c) din contractul nr. 57/DF din 4 decembrie 2001] şi-a asumat obligaţia să deruleze activitatea comercială pentru conturile deschise la împrumutător, în acest sens încheind şi contract de cesiune de creanţă ce a avut ca obiect încasările aferente contractului cu beneficiarul extern.
Rezultă astfel că atât la data acordării creditului bancar cât şi pe parcursul executării, era esenţială respectarea, de către împrumutat, a condiţiilor speciale asumate în contract, orice încălcare a acestuia atrăgând răspunderea.
Dar, începând cu a doua lună de derulare a contractului, februarie 2002, inculpatul a ocolit controlul băncii ce l-a împrumutat, în sensul că a livrat la export, altei firme greceşti, banii în valută intrându-i în contul deschis la altă bancă, de aici el ridicându-i şi folosindu-i astfel decât se angajase prin contract.
În continuare, în perioada februarie – iunie 2002, societatea inculpatului a vândut animale la intern, o parte din sumele încasate fiind în numerar, pentru diferenţe întocmind note de compensare a unor datorii mai vechi, toate acestea fără legătură cu contractul de credit, din banii încasaţi nefăcându-se nici o plată pentru restituirea creditului – în valută.
Activitatea inculpatului, de nerespectare a graficului de rambursare a creditului, a destinaţiei acestuia, precum şi ocolirea controlului băncii, a determinat-o pe aceasta să încerce să conducă la îndeplinirea celor asumate, sens în care, la 10 aprilie 2002, la iniţiativa sa, de comun acord, s-a încheiat o minută (filele 59, 60 dosar de urmărire penală) semnată de inculpat.
Şi ulterior acestei date, împrumutatul a vândut tineret bovin, a încasat preţul prin altă bancă decât cea ce l-a împrumutat şi a folosit banii în alte scopuri decât cele pentru care fusese creditat.
În aceste condiţii, potrivit art. 215 alin. (3) C. pen., inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane, cu prilejul... executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi ... executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează...
Prin „cu prilejul executării unui contract" , se înţelege intervalul în care obligaţiile contractuale se găsesc în faza de aducere la îndeplinire, până la executare definitivă.
Totodată, prezentarea, într-un mod credibil, a unor date ale societăţii la care inculpatul era asociat majoritar şi administrator gestionar în fapt, constituie o modalitate de inducere în eroare de natură a convinge banca să încheie contractul, în cauză societatea inculpatului încasând creditul fără a-şi respecta obligaţia rambursării lui".
În varianta simplă a infracţiunii de înşelăciune, cât şi în varianta specială [art. 215 alin. (2) C. pen.], elementul material constă din acţiunile de inducere în eroare, aceasta realizându-se prin orice mijloace, iar latura subiectivă [art. 215 alin. (3) Cod penal], varianta specială, este suficientă ştiinţa că se comite o inducere în eroare sau menţinere în eroare, regăsibilă în cauză.
În ce priveşte calitatea inculpatului, acesta, din actele cauzei, a îndeplinit acte specifice activităţii de gestionare a bunurilor şi a sumelor de bani, concretizate prin încasare efectivă de valori în numerar, efectuare de plăţi, emitere de facturi, note de recepţie, semnarea minutei menţionate ş.a.
În ce priveşte susţinerea inculpatului, că nu ar fi subiect activ al infracţiunii prevăzută de art. 2151 C. pen., potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (2) C. pen., prin funcţionar se înţelege orice persoană care exercită o însărcinare în serviciul unei persoane juridice alta decât cele specificate de art. 145 din acelaşi cod, sens în care sunt de amintit şi prevederile art. 135 alin. (4) din Constituţie potrivit cărora patrimoniul unei societăţi comerciale, indiferent dacă este cu capital de stat sau privat, este ocrotit egal, indiferent de titular, art. 41 alin. (2) din Legea fundamentală prevăzând, de asemenea, că proprietatea privată este ocrotită în mod egal, indiferent că titular este o persoană juridică sau fizică.
Referitor la răspunderea patrimonială, existenţa faptei ilicite conduce la antrenarea ei, fiind realizate cerinţele art.998 şi ale art. 999 C. civ., faptele fiind săvârşite cu vinovăţie, intenţia de prejudiciere rezultând din faptul că între societatea gestionată în fapt de inculpat şi banca împrumutătoare s-a încheiat contractul de creditare în valută, după acest moment inculpatul derulându-şi afacerile prin conturi deschise la altă unitate bancară, el având specimen de semnătură în bancă, aplicarea legii penale intervenind odată cu încălcarea obligaţiilor de respectare a destinaţiei creditului contractat, conduita sa nerespectând coordonatele şi rigorile interesului societar, ci a fraudat, în fapt urmărind sau acceptând prejudicierea societăţii.
Privind infracţiunea prevăzută de art. 145 din Legea nr. 64/1995 (art. 147 din Legea nr. 85/2006), opoziţia verbală a inculpatului, de a nu preda actele lichidatorului, acesta intrând în posesia lor imediat însă, nu realizează elementele constitutive, soluţia instanţei fiind legală sub acest aspect.
Sub aspectul recursului declarat de partea civilă, alături de considerentele deja expuse, este de reţinut că potrivit art. 3 pct. 11 C. com., acordarea creditului este o operaţiune comercială, creditul nerambursat atrăgând plata de penalităţi şi dobânzi, rambursarea creditului, plata dobânzilor fiind garantate (art. 970 şi art. 981 C. civ.).
Pentru considerentele dezvoltate, recursurile formulate în cauză fiind fondate, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. vor fi admise şi se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia, de partea civilă B.E.I. România – Eximbank SA Bucureşti şi de către inculpatul C.D.P., împotriva deciziei penale nr. 7 A din 12 martie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 99 din 10 noiembrie 2006 a Tribunalului Hunedoara, numai cu privire la greşita achitare a inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 15 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., în dauna părţii civile B.E.I. România – E. SA Bucureşti, precum şi la latura civilă privind pe aceeaşi parte civilă.
Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă, aceea de 3 ani închisoare, în pedepsele componente, de:
- 3 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen.;
- 3 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod.
În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., condamnă pe inculpat la 3 ani închisoare.
Aplică art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., dispune contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 3 ani închisoare.
Aplică art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Menţine modalitatea de executare a pedepsei rezultante, aceea de suspendare sub supraveghere, precum şi termenul de încercare, acela de 7 ani.
Menţine măsurile de supraveghere dispuse prin Decizia atacată.
În baza dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei accesorii.
Obligă pe inculpat la plata către partea civilă B.E.I. România – E. SA Bucureşti, a sumei de 257.586,81 dolari SUA sau contravaloarea sumei la cursul oficial din ziua plăţii, la aceasta adăugându-se dobânzile şi penalităţile ce decurg din neexecutarea contractului de credit în valută, nr. 57/DF din 4 decembrie 2001.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor.
Onorariul de avocat, în sumă de 200 lei, cuvenit apărării din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 10 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3026/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 83/2009. Penal → |
|---|
