ICCJ. Decizia nr. 980/2009. Penal. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 980/2009
Dosar nr. 2741/62/2006
Şedinţa publică din 18 martie 2009
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 175 din 25 februarie 2008 , pronunţată de Tribunalul Braşov s-a dispus condamnarea inculpatului D.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fabricare si deţinere de echipamente in vederea falsificării instrumentelor de plata electronica. În baza art. 288 alin. (1) C. pen., condamnarea aceluiaşi inculpat la doua pedepse de cate 1 an si 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale. În baza art. 31 alin. (2) C. pen.. rap. la art. 291 C. pen., condamnarea aceluiaşi inculpat la patru pedepse de câte 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la uz de fals. De asemenea, în baza art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006 (fost art. 178 din Legea nr. 141/1997), condamnarea inculpatului la trei pedepse principale de câte 4 ani închisoare şi trei pedepse complementare constând în interzicerea exerciţiului, pe o durata de 2 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la prezentarea de documente comerciale false la autoritatea vamală.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., inculpatului D.D. i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi pedeapsa rezultantă complementară a interzicerii exerciţiului, pe o durată de 2 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din durata pedepsei rezultante perioada reţinerii şi arestării preventive 17 martie 2006-21 septembrie 2006.
În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului pe durata executării pedepsei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 al 1 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen..
Totodată, în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului S.C.V. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri oficiale, iar în baza art. 81 şi art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani si 3 luni, punându-i-se în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.
Au fost reţinute dispoziţiile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), privind neaplicarea art. 71 C. pen.
În baza art. 118 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul D.D. a următoarelor bunuri aflate în Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Braşov : dispozitiv artizanal de citit carduri de culoare neagră având lipite resturi de hârtie albă pe panoul frontal, tija de plastic de culoare gri metalizat confecţionată artizanal în lungime de 36 de cm cu 3 orificii, în interiorul căreia a fost amplasat un dispozitiv mascat electronic format din camera video, emiţător şi baterii de alimentare, dispozitiv electronic artizanal de citit carduri de culoare gri, dispozitiv electronic artizanal de citit cârduri de culoare albă, cap de dispozitiv artizanal de citit carduri de culoare albă, dispozitiv artizanal de citit carduri de culoare neagră, 5 componente dispozitiv artizanal de citit carduri, 13 componente din material plastic de culoare albă.
În baza art. 118 lit. e) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul D.D. a următoarelor bunuri aflate în Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Braşov : 4 minicamere TV prevăzute cu emiţători şi patru receptoare AV, echipamentul portabil Mustek destinat înregistrării şi redării fişierelor audio-video în format comprimat şi cardul de memorie SanDisk de 2 Gb încorporate, dispozitiv de citit carduri TA 48 de culoare neagră cu seria 09344, un MSR - 505 seria 12050095 cu cablu de conectare PC şi un cablu conectare la sursa electrică, 2 mini CD cu etichetă MSR 505 şi Mini 123 şi un cablu de transfer date cu USB, un MSR - 206 - 3 HL seria A014326 cu cablu conectare PC şi un cablu conectare la sursa electrică, 2 mini CD cu etichete MSR206 manual şi Mini 123 şi un manual de utilizare, două cititoare carduri din plastic mini 123 cu seriile FI205-7308 si FI205-7304 cu cabluri de transfer date PC, 3 seturi a câte 100 carduri nebancare blank din plastic de culoare albă, cu bandă magnetică, nr. lot 2025368 din 24.10.2005, 4 carduri nebancare blank ambalate câte 2 în folie de plastic, 2 pachete a câte 24, respectiv 26 carduri nebancare blank din plastic de culoare albă cu bandă magnetică, 8 carduri nebancare cu bandă magnetică, 2 matriţe din masa plastică înfăţişând contururi de fanta ATM, două carcase de plastic demontate de cititoare de carduri ATM.
În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul D.D. a următoarelor bunuri aflate în Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Braşov : laptop Compaq seria 319B089, un laptop HP seria TW14825748, un HDD Hitachi seria 5QCK1187WM de 20 GB, unitate centrală de calculator Compaq cu seria 8213JDVZ111X cu HDD SEAGATE seria 5FG21D64, 1 card de memorie SanDisk de 512 MB cu seria AXO5009YN, 7 CD-uri ( un CD marca Trak data de culoare negru cu alb, capacitate 700 MB, seria B 03309141223 cu inscripţia Virgil poze CD 2, un CD marca PRINCO de culoare argintie, capacitate 700 MB, cu seria P3 091012054208Y cu inscripţia WORK - 06EVO, un CD marca MEMOREX de culoare argintie, capacitate 700 MB, cu seria 33321B270133120 cu inscripţia CC ultim Backup The End, un CD marca IMITATION de culoare argintie, capacitate 700 MB, seria 50151421D26745 cu inscripţia CC work, un CD marca IMITATION de culoare argintie, capacitate 700 MB, seria 501514RE26734 cu inscripţia „ cel mai important CD„ , un CD marca MOOR de culoare albastră, capacitate 700 MB, seria SRC39804F03 cu inscripţia „Martie CCSD card, logouri D, un CD marca MOOR de culoare albastră, capacitate 700 MB, seria SCR39804F02 ), doi recipienţi din plastic cu lichid vâscos incolor şi gălbui inscripţionaţi ENVIROTEX LITE, o bucată de plastic alb cu lungime de 11,5 cm şi lăţime 4 cm, alte 20 de bucăţi de plastic similare de diferite dimensiuni, o menghină, o maşină de găurit, un ciocan, o bucată de lemn prevăzută pe o faţă cu şmirghel fin, două gresii de pilit, 6 pile de diferite dimensiuni, 7 măşti textile de protecţie şi ochelari de protecţie, un ciocan mare, 2 fierăstraie mari şi un fierăstrău mic, 5 pile mici, 3 pensete, un patent, 3 şublere, 2 şurubelniţe, o pensulă, un suflant de aer cald, 3 bisturie, un cutter, un compas, o lopeţică, 2 periuţe, un cuţit, un trasor punctuator, un set de burghie cu 18 cuţite, un foarfece, două tuburi adeziv " Bizon ", o sticluţă conţinând alcool izopropilic, două sticle de plastic cu alcool izopropilic şi o sticlă de plastic cu diluant, soluţie de lipit " Picătura ", o pereche de ochelari de protecţie, 4 rigle de diferite dimensiuni, o ruletă, două soluţii întăritor pentru chit auto, o sticluţă de lac şi o sticluţă de acetonă, o seringă cu ulei, 2 cutii cu lame de bisturie şi cutter, un burghiu şi un echer metalic cu talpă, o ştampilă cu impresiunea SC A.S. SR.
În baza art. 118 lit. e) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul D.D. a sumei de 2500 EURO.
În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea declaraţiilor de vămuire nr. 1838 din 10 februarie 2006, nr. 2079 din 16 februarie 2006 şi declaraţiei vamale de import nr. 2794 din 15 martie 2006, înregistrate la Biroul Vamal Otopeni Călători, desfiinţarea înscrisurilor false având titlul „certificat constatator nr. 31157 din 01 iunie 2005" şi „certificat de înregistrare eliberat la 09 iunie 1998" ale căror copii se află la filele 39 si 148 din dosarul de urmărire penală (ambele cu privire la SC A.S.) şi a oricăror copii ale acestora şi anularea facturilor comerciale false aferente importurilor realizate în baza tuturor acestor acte şi distrugerea fişierelor conţinând cele două certificate false în format electronic, identificate în laptopurile Compaq şi HP ridicate de la inculpat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţa a reţinut că inculpatul D.D., în perioada noiembrie 2005-martie 2006, a importat şi a deţinut în mod repetat echipamente, inclusiv hardware şi software, în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice şi a confecţionat astfel de echipamente într-un atelier improvizat într-o locuinţă închiriată, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
De asemenea, în sarcina inculpatului D.D., s-a mai reţinut că, în luna ianuarie 2006 şi, respectiv, în luna martie 2006, a falsificat prin contrafacere, cu ajutorul calculatorului şi a unor imprimante, un certificat de înregistrare aparţinând unei societăţi comerciale reale şi un certificat constatator al unui sediu secundar aparţinând SC H.C. SRL Braşov, înscrisuri oficiale emise de Oficiul Registrului Comerţului, rezultând un certificat de înmatriculare fals cu seria B nr. 0E57383 din 9 iunie 1998 şi un certificat constatator cu nr. 31157 din 1 iunie 2005 emise aparent de instituţia menţionată, pentru SC A.S. SRL Braşov, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. ( două fapte ).
În privinţa inculpatului S.C., s-a reţinut că, la mijlocul lunii martie 2006, a pus la dispoziţie inculpatului D.D. certificatul constatator nr. 31157 din 1 iunie 2005 emis de Oficiul Registrului Comerţului Braşov către SC H.C. SRL Braşov, pentru a-i servi acestuia din urma drept model în vederea contrafacerii şi obţinerii unui nou certificat asemănător pentru o societate fictivă SC A.S. SRL, fapta care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 26 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen.
În continuare, în sarcina inculpatului D.D. s-a mai reţinut că, în datele de 9 februarie 2006, 15 februarie 2006, 13 martie 2006, prin intermediul angajaţilor D.H.L. I.R. SRL, a prezentat la Biroul Vamal Otopeni Călători certificatul de înregistrare fals aparţinând SC A.S. SRL, iar în data de 14 martie 2006 a prezentat aceleaşi autorităţi, în aceeaşi modalitate, certificatul constatator fals al aceleaşi societăţi, cunoscând că nu corespund realităţii şi că vor produce consecinţe juridice, respectiv în vederea efectuării importurilor comandate, privind echipamente destinate falsificării instrumentelor de plată electronice, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de participaţie improprie la uz de fals prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 291 C. pen. (patru fapte).
Din analiza facturilor comerciale expediate de inculpatul D.D. către D.H.L. I.R. SRL cu ocazia întocmirii declaraţiilor de vămuire nr. 1838 din 10 februarie 2006, 2079 din 16 februarie 2006 şi 2794 din 15 martie 2006, raportat la conţinutul coletelor primite, Tribunalul Braşov a reţinut că aceste documente (commercial invoice) au fost completate prin menţionarea unor alte bunuri decât cele reale, apărarea inculpatului fiind aceea că nu putea menţiona alte bunuri decât cele de pe scrisoarea de transport, deşi în realitate plătea către reprezentantul firmei americane sume de bani mult mai mari decât valoarea bunurilor declarate.
Latura obiectivă a infracţiunii prevăzută la data săvârşirii faptei prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997, preluată în prezent în aceeaşi formă de art. 273 din Legea nr. 86/2006, are drept cerinţă esenţială condiţia ca documentele prezentate la autoritatea vamală să fie falsificate. În prezenta cauză, tribunalul a reţinut că inculpatul cunoştea că cele menţionate pe factura fiscală în baza căreia urma să se întocmească declaraţia de vămuire, nu corespund adevărului şi că, în realitate, coletele conţineau alte bunuri, cu altă destinaţie şi de valoare mult mai mare decât cea declarată. Prima instanţa a înlăturat apărarea inculpatului în sensul că nu exista o altă cale de a declara în mod mincinos în faţa autorităţii vamale decât prin achiesarea la cele declarate de expeditor. Mai mult decât atât, s-a mai reţinut că facturile erau stampilate şi aveau aparenţa de a emana de la o societate reală. Folosirea acestor facturi fiscale, ca element material al infracţiunii este clar dovedită, inculpatul D. trimiţând prin fax comisionarului vamal aceste facturi în vederea prezentării de către acesta autorităţii vamale, în acest mod realizându-se o participaţie improprie la folosirea documentelor falsificate.
Sub aspectul laturii subiective, vinovăţia inculpatului D.D., în privinţa întregului ansamblu al infracţiunilor săvârşite, s-a considerat a fi dovedită prin prisma scopului urmărit, scop conturat de ansamblul tuturor acţiunilor inculpatului şi recunoscut de acesta în declaraţiile date, astfel ca, din punct de vedere juridic, faptele inculpatului D.D. care la datele de 9 februarie 2006, 14 februarie 2006 şi 13 martie 2006, cu ocazia importurilor efectuate, a prezentat la Biroul Vamal Otopeni Călători, prin intermediul angajaţilor D.H.L. I.R. SRL, facturi comerciale cuprinzând menţiuni necorespunzătoare adevărului, având aplicate la rubrica importatorului ştampila SC A.S. SRL, societate fictivă, şi în care a consemnat date nereale privind tipul mărfurilor importate, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de participaţie improprie la folosirea de documente comerciale false la autoritatea vamală prev. de art. 273 din Legea nr. 86/2006 (fost art. 178 din Legea nr. 141/1997 ).
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov si cei doi inculpaţi.
Criticile aduse de procuror au vizat aspecte de nelegalitate şi netemeinicie dezvoltate în memoriul de la filele 4-5 dosar instanţă de apel. Nelegalitatea invocată de procuror a vizat greşita deducere a perioadei arestului preventiv, inculpatul D.D. fiind arestat între 17 martie 2006 şi 27 septembrie 2006, şi nu între 17 martie 2006 si 21 septembrie 2006 cum în mod greşit a reţinut prima instanţă. În opinia parchetului, sentinţa apelată este netemeinică şi prin raportare la pedepsele modice aplicate aceluiaşi inculpat, faţă de întreaga activitate infracţională a acestuia.
Inculpatul D.D. a criticat sentinţa tribunalului, apreciind-o nelegală şi netemeinică, apelul nefiind motivat în scris, la fel procedând şi coinculpatul S.C.V.
Prin Decizia penală nr. 96 /AP din 10 octombrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul D.D. împotriva sentinţei penală nr. 175 din 25 februarie 2008 a Tribunalului Braşov, pe care a desfiinţat-o sub aspectul greşitei deduceri a perioadei prevenţiei inculpatului D.D. Din pedeapsa aplicată inculpatului D.D. a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 17 martie 2006 până la data de 27 septembrie 2006. A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate şi a respins apelul declarat de inculpatul S.C.V. împotriva aceleiaşi hotărâri.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că inculpatul D.D. s-a aflat sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 26 din 18 martie 2006 până în data de 27 septembrie 2006, când Curtea de Apel Braşov a admis recursul inculpatului împotriva încheierii de şedinţă din data de 21 septembrie 2006 a Tribunalului Braşov şi a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Braşov, fără încuviinţarea instanţei.
În aceste condiţii, Curtea de Apel Braşov a reţinut că, în mod greşit, prima instanţă a dispus deducerea perioadei arestării preventive din data de 17 martie 2006 până în data de 21 septembrie 2006, în loc de 17 martie 2006 până la 27 septembrie 2006, urmând a se dispune în acest sens.
Curtea a mai reţinut că situaţia de fapt nu a fost contestată de inculpatul S.C.V., iar inculpatul D.D. a avut obiecţiuni pe parcursul cercetării judecătoreşti doar cu privire la concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză şi în directă legătură cu infracţiunea de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, solicitând şi în apel efectuarea unui nou raport de expertiză sau a unui supliment la cel existent, Curtea respingând această solicitare cu motivarea din practicaua hotărârii.
În condiţiile în care cei doi inculpaţi nu au contestat starea de fapt (mai puţin inculpatul D. şi doar în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, conform celor arătate în alineatul precedent), instanţa de apel a reţinut că faptele comise de cei doi inculpaţi au primit în mod corect încadrarea juridică pentru care s-a dispus şi condamnarea acestora.
Sub aspectul individualizării pedepselor, aspecte invocate de parchet în ceea ce-l priveşte pe inculpatul D., solicitând majorarea pedepselor ce i-au fost aplicate, dar şi de inculpatul D. care a solicitat micşorarea acestora, Curtea a reţinut că au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret ridicat al faptelor comise, în special de inculpatul D., circumstanţele personale ale acestora, necunoscuţi cu antecedente penale, astfel că, pedepsele aplicate sunt apte să asigure îndeplinirea scopului lor general prevăzut în art. 52 C. pen.
În ceea ce priveşte critica adusă de inculpatul S.C., relativ la lipsa de pericol social al faptei săvârşite de acesta, cu consecinţa achitării sale în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., în contextul activităţii desfăşurate de coinculpatul D., Curtea a reţinut că sunt nefondate criticile acestuia, nefiind îndeplinite cerinţele art.181 C.pen., acest inculpat având conturată perspectiva activităţii infracţionale a inculpatului D. în momentul încredinţării unei copii a certificatului constatator al firmei pe care o administra, pentru a fi prezentată Biroul Vamal Otopeni, tocmai pentru efectuarea importurilor comandate.
În ceea ce priveşte infracţiunea de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, pentru care inculpatul D. a solicitat achitarea, în mod corect prima instanţă a reţinut că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, câtă vreme probele administrate în cauză, inclusiv declaraţiile inculpatului, conduc la ideea că echipamentele electronice şi componentele adiacente găsite asupra inculpatului D.D., cât şi în domiciliul, dar şi în locuinţa închiriată a acestuia - individualizate în cadrul rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică întocmite în cauză - fac parte dintre cele destinate fraudării cardurilor bancare. De asemenea, este dovedită deţinerea de astfel de echipamente, achiziţionarea acestora în scopul menţionat de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, chiar inculpatul declarând că alcătuise astfel de sisteme şi ar fi continuat în sensul fabricării lor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul D.D., solicitând casarea ambelor hotărâri, invocând motivele prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen. A susţinut oral motivele de recurs, detaliate în nota de concluzii scrise, arătând că pentru infracţiunea de deţinere de echipament în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen., menţionând că din actele existente la dosarul cauzei nu se poate reţine că a deţinut, componentele electronice respective în vederea sau spre a-i servi la falsificarea instrumentelor de plată. A mai solicitat achitarea sa pentru această faptă reţinută în sarcina sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu s-a făcut dovada din probele administrate că inculpatul, cu intenţie a urmărit scopul infracţiunii.
Pentru celelalte infracţiuni reţinute, inculpatul a solicitat redozarea pedepselor, având în vedere circumstanţele reale şi personale şi aplicarea unei pedepse cu suspendare în temeiul art. 81 C. pen., şi/sau art. 861 C. pen.
Examinând motivele de recurs invocate cât şi din oficiu cauza, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen. constată că recursul este fondat însă numai cu privire la individualizarea şi modalitatea de executare a pedepsei pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond şi de apel au stabilit corect starea de fapt şi au reţinut în drept în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la prezentarea de documente comerciale false la autoritatea vamală prev. de art. 273 din Legea nr. 86/2006 (trei fapte); săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la uz de fals prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 291 C. pen. (patru fapte) şi săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 26 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. ( două fapte).
Vinovăţia inculpatului şi încadrarea juridică a faptelor a fost corect reţinută pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi cercetare judecătorească prin prisma scopului urmărit de inculpat şi conturat de ansamblul tuturor acţiunilor acestuia.
În aceste condiţii, cum instanţele au stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea , hotărârile fiind întemeiate pe o apreciere corectă a probelor , Înalta Curte constată că nu poate fi reţinut cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., referitor la eroarea gravă de fapt cu privire la condamnarea inculpatului D.D.
Achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen. şi în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de echipament în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, nu se poate primi întrucât;
Faptele inculpatului D.D., care în perioada noiembrie 2005-martie 2006, a importat şi a deţinut în mod repetat echipamente, inclusiv hardware şi software în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice şi a confecţionat astfel de echipamente într-un atelier improvizat într-o locuinţă închiriată, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002.
Cum vinovăţia inculpatului rezultă, cu certitudine, din probele administrate de organele judiciare, solicitarea sa în sensul pronunţării unei hotărâri de achitare, nu este fondată.
Înalta Curte constată ca fiind fondat, motivul de recurs circumscris cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ce priveşte comportarea făptuitorului.
Totodată, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea în viitor a săvârşirii unor fapte penale similare.
În prezenta cauză, atât instanţa de fond cât şi cea de apel au făcut o greşită individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, atât sub aspectul cuantumului acestora, cât şi ca modalitate de executare, nefiind respectate întocmai criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepsei se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Conform art. 74 C. pen., pot fi circumstanţe atenuante, între altele, conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii.
Astfel, conduita bună a inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunilor, acesta fiind la primul impact cu legea penală, atitudinea inculpatului după săvârşirea infracţiunilor creează convingerea Înaltei Curţi că scopul educativ al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins în cazul inculpatului D.D. şi printr-un cuantum mai redus, prin aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special până la limitele la care se poate dispune suspendarea sub supraveghere a acestuia apreciind că o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare poate satisface exigenţele art. 52 C. pen. şi corespunde criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Pentru aceste considerente, Înalta Curte în conformitate cu art. 38515 alin. (2) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul D.D. va casa în parte Decizia penale nr. 96/Ap din 1 octombrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi sentinţa penală nr. 175 din 25 februarie 2008 a Tribunalului Braşov numai cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului şi la modalitatea de executare şi rejudecând în aceste limite:
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului iar pedepsele componente vor fi repuse în individualitatea lor.
Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de la 3 ani la 2 ani închisoare şi pedepsele aplicate pentru trei infracţiuni prevăzute de art. 273 din Legea nr. 86/2006 de la câte 4 ani la câte 3 ani închisoare pentru fiecare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopind pedepsele, va stabili ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 861 - 862 C. pen., va suspenda executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani, făcându-se aplicarea disp. art. 863 alin. (1) C. pen., apreciind că scopul prevăzut de art. 52 C. pen. poate fii atins şi fără privare de libertate cu respectarea obligaţiilor prev. de art. 863 alin. (1) C. pen., respectiv:
a) să se prezinte în prima zi de luni din fiecare trimestru la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă, dacă este cazul;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
Va face aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.
Constată că inculpatul a executat din pedeapsa aplicată în arest preventiv perioada cuprinsă între 17 martie 2006 la 27 septembrie 2006.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul D.D. împotriva deciziei penale nr. 96/Ap din 1 octombrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează, în parte, Decizia penală şi sentinţa penală nr. 175 din 25 februarie 2008 a Tribunalului Braşov, cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului şi la modalitatea de executare.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului şi repune pedepsele componente în individualitatea lor, astfel: 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); 2 pedepse de câte 1 an şi 6 luni închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.; 4 pedepse de câte 1 an şi 6 luni închisoare, fiecare, aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 291 C. pen. şi 3 pedepse de câte 4 ani închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 273 din Legea nr. 86/2006.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) de la 3 ani la 2 ani închisoare.
Reduce pedepsele aplicate pentru 3 infracţiuni prevăzute de art. 273 din Legea nr. 86/2006 de la câte 4 ani la câte 3 ani închisoare pentru fiecare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Conform art. 861 – 862 C. pen., suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani.
Pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) C. pen., respectiv:
a) să se prezinte în prima zi de luni din fiecare trimestru la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă, dacă este cazul;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
Conform art. 359 C. proc. pen. atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., suspendă executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului.
Constată că inculpatul a executat din pedeapsa aplicată în arest preventiv perioada cuprinsă între 17 martie 2006 la 27 septembrie 2006.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 930/2009. Penal. Strămutare (art. 55 şi... | ICCJ. Decizia nr. 1666/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
