ICCJ. Decizia nr. 78/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.78/2009
Dosar nr. 202/1/2009
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă de la 19 decembrie 2008 a Curţii de Apel laşi, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 1919/89/2008, în baza dispoziţiilor art. 160b alin. (1) şi (3) cu referire la art. 3002 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului S.A., urmând a fi reverificată periodic anterior expirării termenului de 60 de zile.
S-a constatat că s-a stabilit termen prin repartizarea aleatorie a cauzelor, la data de 6 ianuarie 2009, dată pentru când inculpatul apelant, va fi citat, cu indicarea datelor de stare civilă, atât în Penitenciarul laşi, cât şi în Penitenciarul Vaslui.
Se vor cita părţile civile, la adresele indicate.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel, analizând actele şi lucrările dosarului, a reţinut că, având în vedere materialul probator administrat în cauză, indiciile temeinice de săvârşire a faptei penale pentru care legea prevede pedeapsa mai mare de 4 ani închisoare, cât şi pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpatul apelant S.A. dacă ar fi lăsat în libertate, pericol la aprecierea căruia s-au avut în vedere natura relaţiilor sociale pretins a fi încălcate, gravitatea presupusei fapte, modalitatea concretă în care se presupune că a fost desfăşurată activitatea infracţională şi, nu în ultimul rând, gradul ridicat de insecuritate pe care îl generează săvârşirea unor fapte de genul celei dedusă prezentei judecăţi.
Curtea de apel a mai arătat că, având în vedere că aceste temeiuri nu au încetat şi nici nu s-au modificat, raportat şi la soluţia de condamnare nedefinitivă şi la durata rezonabilă a procedurilor penale deschise împotriva inculpatului apelant S.A., a constatat că subzistă temeiurile iniţiale de arestare şi că acestea impune în continuare privarea de libertate a inculpatului apelant S.A.
Împotriva acestei încheieri de şedinţă a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul S.A., criticând-o, arătând în scris, împrejurările faptice, respectiv că în luna aprilie era împreună cu S.M., concubina sa şi cu M.G. au consumat împreună vin, după care el a adormit, auzind din spusele martorului S.M., care a văzut-o pe concubina sa că, aceasta l-a scos afară pe M.G. şi l-a bătut cu o bâtă după care l-a scos afară din curte şi l-a dus la o distanţă de curte, de aproximativ 15 m. Recurentul a mai menţionat că nu se face vinovat de omor, deoarece nu a participat la faptă, necunoscând ce a făcut concubina sa până la venirea poliţiştilor iar declaraţia dată de concubina sa nu este adevărată.
La termenul de astăzi, în recurs, apărătorul recurentului inculpat, în dezbateri, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi în rejudecare revocarea măsurii arestării preventive şi punerea în libertate a inculpatului, deoarece nu se face vinovat de săvârşirea faptei.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursului declarat de inculpat, precum şi poziţia recurentului inculpat, din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de inculpatul S.A. prin prisma dispoziţiilor art. 3856 cu referire la art. 141 C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin dispoziţiile Legii nr. 356/2006, Înalta Curte apreciază recursul inculpatului declarat împotriva încheierii din 19 decembrie 2008, ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Prin sentinţa penală nr. 508 de la 5 noiembrie 2008 a Tribunalului Vaslui, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 1919/89/2008, a fost respinsă cererea formulată de inculpatul S.A. vizând schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen.
A fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 15 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.
Pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 24 aprilie 2008 la zi.
A fost obligat inculpatul S.A. să achite fiecăruia dintre părţile civile minore M.C. şi M.A.M., ambii domiciliaţi în comuna Caşin, judeţul Bacău, câte 10.000 lei cu titlu de daune morale şi câte 100 lei lunar cu titlu de despăgubiri periodice, începând cu data de 23 aprilie 2008 şi până la majoratul fiecărui copil.
În baza dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat o bâtă din lemn în lungime de 107 cm. depus la camera de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Vaslui înregistrat în registrul la poziţia nr. 58/2008.
A fost obligat inculpatul S.A. să achite statului suma de 1400 lei.
Suma de 300 lei reprezentând onorarii pentru apărători desemnaţi din oficiu la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească pentru părţile civile minore a fost suportată din fondurile Ministerului Justiţiei.
Prin aceeaşi sentinţă a fost condamnată şi inculpata S.M.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în fapt, că inculpatul S.A. şi inculpata S.M. sunt locuitori ai satului Ibăneşti, judeţul Vaslui şi convieţuiau în relaţii de concubinaj, locuind în casa inculpatului, situată în partea de vest a acestui sa.
Victima M.G. era originar din aceeaşi localitate şi revenise în sat de puţin timp, locuind într-o casă aparţinând familiei D. şi muncind cu ziua pe la diferiţi cetăţeni.
În ziua de 22 aprilie 2008, victima M.G. a muncit la numitul R.I., la vie, iar seara a mers la locuinţa acestuia din urmă, unde a mâncat şi a servit câteva pahare de vin, primind la plecare, în jurul orelor 20,00, trei pet-uri a câte doi litri cu vin, pe care Ie-a pus într-un rucsac de culoare roşie, pe care îl avea asupra sa. Cele trei pet-uri aveau etichetele de la băuturile originale, respectiv două pet-uri, cu vin alb, cu etichetă de la apa minerală Taqua, respectiv de la apa tonică Top Fii, iar un pet, cu vin roşu, cu eticheta de la berea B.
După ce a plecat de la numitul R.I., victima M.G. s-a deplasat la magazinul aparţinând SC D.A. SRL Ibăneşti, unde a comandat un pahar de vin, pe care l-a consumat. Magazinul îi aparţine lui B.C., iar gestionară în seara respectivă era F.M. La magazinul respectiv se afla, printre alţi consumatori şi inculpatul S.A., care anterior consumase la domiciliul său o sticlă de vin, cu numitul S.V. Victima şi inculpatul au stat la aceeaşi masă în magazin, iar inculpatul a observat că victima avea vin asupra sa. În jurul orelor 21,00 - 21,30, victima M.G. a plecat de la bar, cam la acel moment plecând şi inculpatul S.A. Deoarece traseul spre casa în care locuia victima trece prin faţa porţii inculpatului S.A., acesta din urmă s-a întâlnit pe drum cu victima M.G., cei doi deplasându-se apoi împreună până în faţa porţii inculpatului. Afară ploua abundent, iar ploaia a udat hainele victimei, astfel că inculpatul S.A. i-a propus victimei M.G. să intre în locuinţa sa, pentru a se schimba de hainele ude şi pentru a bea vin în continuare. Victima M.G. a acceptat propunerea inculpatului S.A. şi astfel cei doi au intrat mai întâi în curtea inculpatului, după care au intrat în casa inculpatului, unde se afla învinuita S.M., concubina inculpatului S.A., ce cei doi copii minori ai acesteia, dintre care unul sugar.
În locuinţa inculpatului, victima M.G. s-a dezbrăcat de hainele ude de ploaie cu care era îmbrăcat, respectiv o pereche de pantaloni culoare maro, cu curea şi un pulover, culoare gri cu verde şi-a scos şosetele ude, care au rămas pe prispă, la colţul casei, îmbrăcându-se cu haine uscate primite de la inculpat, respectiv un pantalon de trening de culoare albastră, cu dungi albe pe vipuşcă, un tricou şi o geacă de fâş de culoare albastră, cu dungi galbene pe mâneci şi material tot de culoare galbenă la guler.
După aceasta inculpatul S.A. şi victima M.G. au început să consume, atât din vinul pe care îl avea victima în rucsac, cât şi din vinul pe care îl avea inculpatul în locuinţă, până când au ajuns în stare de ebrietate. Probabil, în jurul orelor 24,00, victima M.G. s-a hotărât să plece la casa în care locuia, situaţie în care inculpatul S.A. s-a oferit să conducă victima până la aceasta acasă, propunându-i şi concubinei sale, inculpata S.M., să meargă şi ea cu ei. Astfel, cei trei au ieşit din locuinţa inculpatului, iar inculpatul S.A. a luat asupra sa şi o bâtă din lemn de corn, după care au ieşit din curte, deplasându-se pe drumul sătesc aflat între locuinţa inculpatului şi malul pârâului „C.", care străbate satul Ibăneşti. Afară ploua în continuare, iar apa de ploaie spălase urmele de paşi existente pe drumul sătesc, care este din pământ.
La o distanţă de cea. 15 metri de poarta inculpatului S.A., acesta i-a solicitat victimei să-i dea o sumă de 10 lei RON, deoarece vrea să mai bea, însă victima M.G. l-a refuzat şi posibil ca în acest context să-l fi înjurat şi lovit pe inculpat.
În aceste condiţii inculpatul S.A. a reacţionat deosebit de violent, începând să lovească victima M.G. cu bâta pe care o avea asupra sa, îndemnând-o totodată pe concubina sa, inculpata S.M., să lovească şi ea.
Astfel, în timp ce victima M.G. era lovită cu bâta de inculpatul S.A. şi inculpata S.M. a lovit victima de câteva ori cu pumnii, cel mai probabil peste spate.
Inculpatul S.A. a continuat însă să lovească victima cu bâta şi după căderea victimei M.G. la pământ, aplicându-i multiple lovituri, în special peste cap, lovituri care, aplicate cu forţă, au zdrobit practic capul victimei.
Agresiunea a încetat la ţipetele inculpatei S.M., care striga la inculpatul S.A., spunând că îl omoară pe M.G. După aceasta, inculpatul S.A. şi inculpata S.M. au plecat de la locul faptei, lăsând victima căzută în drum, probabil moartă sau cel puţin în agonie, după care au intrat în locuinţă.
În cauză s-a dispus efectuarea autopsiei cadavrului victimei M.G., fiind întocmite de îndată concluzii medico-legale provizorii, iar ulterior s-a întocmit raportul de constatare medico-legală de autopsie nr. 36/N/2008 al C.M.L. Bârlad, prin care s-a concluzionat următoarele:
Moartea numitului M.G. a fost violentă, ea s-a datorat insuficientei cardio-respiratorii acute, survenită ca urmare a unui traumatism cranio-cerebral cu plăgi cranio-cerebrale cu dilacerare cerebrală, fracturi cominutive de craniu, hemoragie ventriculară cerebrală, hemoragie meningo-cerbrală, plăgi contuze, hemoragie externă şi traumatism toracic cu fracturi costale drepte.
Leziunile au putut fi produse prin lovire cu obiecte contondente, posibil corp dur de tipul unei bâte, aplicate repetat într-o succesiune ce nu se poate stabili, în număr de cel puţin 10 pentru extremitatea cefalică pe planurile antero-superior, superior şi posterior dreapta acesteia şi în număr de cel puţin 4 pe faţa postero-externă a hemitoracelui drept, majoritatea lovirilor având loc cu victima căzută la sol. Pot data din 23 aprilie 2008, primele ore, urmate de decesul imediat al victimei. între traumatism şi deces există o legătură de cauzalitate directă, necondiţionată. Cadavrul mai prezenta leziuni traumatice de tipul plăgilor contuze, tumefierilor, excoriaţilor şi echimozelor, care au putut fi produse prin lovire cu obiecte şi mijloace contondente, în contextul traumatismului care a cauzat decesul, cu menţiunea că leziunile de la nivelul antebraţului drept şi mâinii drepte, sunt specifice unei apărări pasive prin ridicarea membrului superior drept. Sângele victimei conţinea 2,60 gr. %o alcool, UV=2,70 gr. %o alcool, iar urina 3,30 gr. %o alcool, ceea ce din punct de vedere medico-legal corespunde unei stări caracterizate prin pierderea coordonării musculare, tulburări de mers, confuzie mintală mare, exagerarea stărilor emoţionale, ameţeală, scăderea răspunsului la durere, dezorientare, afectarea vorbirii. La examenul toxicologic nu s-au pus în evidenţă barbiturice, clor, acizi, baze, DNOC; formaldehidă, cianuri, fluorură, alcool metilic, parathion, carbetox, medicamente (AMP, BAR, BZD, MET, PCP), droguri (COC, MOP, THC, MTD). Sângele victimei aparţine grupei sanguine O 1.
În drept, prima instanţă a reţinut că fapta inculpatului S.A. de a aplica victimei M.G. o lovitură puternică în zona capului cu un obiect apt a produce leziuni letale şi de a-i cauza astfel o leziune traumatică gravă care a condus la deces realizează conţinutul infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 şi 175 lit. i) C. pen. Din actele depuse a rezultat că locul unde s-a desfăşurat conflictul este loc public, astfel că a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat în sensul nereţinerii agravantei prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul S.A. ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel laşi, secţia penală, sub nr. de dosar 1919/89/2008 la 15 decembrie 2008, cauză în care în care instanţa de apel a menţinut, în apel, măsura arestării preventive faţă de inculpat.
În conformitate cu art. 3002 C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin OUG nr. 109/2003, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b.
Totodată, în conţinutul art. 160b alin. (1) – (3) C. proc. pen., modificat prin dispoziţiile Legii nr. 356/2006 se stipulează că în cursul judecăţii, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Dacă instanţa constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Înalta Curte consideră că în mod corect instanţa de apel a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive luată faţă de inculpat.
Astfel, din analiza cauzei a rezultat că la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului S.A. a fost reţinut ca temei în drept, dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., în condiţiile art. 1491 din acelaşi cod, potrivit mandatului de arestare preventivă nr. 19/ U emis la 24 aprilie 2008.
Înalta Curte apreciază că în contextul cauzei în mod just s-a constatat că sunt îndeplinite în continuare cumulativ condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv cuantumul pedepsei cu închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., fiind mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în raport cu natura relaţiilor sociale pretins a fi încălcate, gravitatea presupusei fapte, modalitatea concretă în care se presupune că a fost desfăşurată activitatea infracţională, gradul ridicat de insecuritate pe care îl generează săvârşirea unor fapte de genul celei dedusă judecăţii.
Mai mult, în cauză a fost pronunţată în primă instanţă o hotărâre de condamnare a inculpatului S.A., la o pedeapsă principală de 15 ani închisoare, pentru o faptă de o gravitate foarte ridicată şi chiar dacă această sentinţă nu este definitivă, se impune în continuare menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
De asemenea, verificarea menţinerii măsurii arestării preventive a inculpatului S.A. a fost făcută în concordanţă şi cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) şi c) ale C.A.D.O.L.F., respectiv arestarea a fost menţinută pe baza condamnării pronunţată de un tribunal competent şi în cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul fiind arestat în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune.
Astfel, Înalta Curte consideră că încheierea din 19 decembrie 2008 a Curţii de Apel laşi, secţia penală, prin care s-a menţinut arestarea preventivă a apelantului inculpat este legală şi temeinică, iar criticile formulate, atât de recurentul inculpat, cât şi de apărătorul recurentului inculpat nu pot fi avute în vedere, deoarece vizează aspecte privind judecarea pe fond a apelului declarat.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.A. împotriva încheierii din 19 decembrie 2008 a Curţii de Apel laşi, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 1919/89/2008. în conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.A. împotriva încheierii din 19 decembrie 2008 a Curţii de Apel laşi, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 1919/89/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 59/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 8/2009. Penal → |
|---|
