ICCJ. Decizia nr. 988/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 988/2009
Dosar nr. 824/32/2008
Şedinţa publică din 18 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 14 din 22 ianuarie 2009 Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul P.C. împotriva rezoluţiei nr. 739/II/2/2008 din 29 octombrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Instanţa a reţinut că persoana vătămată P.C. a sesizat organul de urmărire penală la data de 31 ianuarie 2008, arătând că în anul 1994 persoane necunoscute au semnat în locul său şi al fratelui său P.N., la notariatul de Stat Oneşti, declaraţiile de renunţare la succesiunea după tatăl lor, P.G.
Prin rezoluţia nr. 18/P/2008 din 19 septembrie 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul V.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constatând că fapta nu există.
Procurorul a constatat, pe baza actelor premergătoare efectuate, că P.G. a decedat în anul 1987 iar dezbaterea succesorală a avut loc în anul 1994 la Notariatul de Stat Oneşti. În urma defunctului au rămas soţia supravieţuitoare P.E. şi 6 copii, respectiv P.C., P.N., P.G., C.E., G.M. şi C.L.
Soţia supravieţuitoare, P.E. a declarat că în anul 1994 a mers împreună cu toţi cei 6 copii la Notariatul de Stat Oneşti, notar V.C., renunţând toţi copiii la succesiune în favoarea sa.
Aceeaşi situaţie este confirmată şi de C.L. şi P.G. precum şi de notarul V.C.
Doar P.C. şi P.N. susţin că ei nu au fost la notariat.
Faţă de aceste date s-a concluzionat că nu există dovezi care să confirme săvârşirea faptei reclamate, procurorul dispunând neînceperea urmăririi penale faţă de notarul V.C. şi disjungerea cauzei şi declinarea competenţei materiale la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oneşti pentru a continua cercetările faţă de alte persoane şi pentru alte fapte.
Plângerea petiţionarului P.C. împotriva rezoluţiei de netrimitere în judecată susmenţionată a fost respinsă prin rezoluţia nr. 793/II/2/2008 din 29 octombrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Plângerea adresată judecătorului, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată, aşa cum s-a arătat, prin sentinţa penală nr. 14 din 22 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bacău.
Instanţa a constatat că soluţia de neurmărire precum şi cea de respingere a plângerii făcută la procurorul ierarhic, sunt legale şi temeinice, în cauză acţiunea penală neputând fi pusă în mişcare şi pentru că a intervenit cauza de împiedicare prevăzută de art. 10 lit. g) C. proc. pen., respectiv împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale.
Împotriva acestei hotărâri petiţionarul a declarat recurs, solicitând casarea şi, în fond, trimiterea în judecată a notarului.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Potrivit art. 228 C. proc. pen., organul de urmărire penală sesizat dispune începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale, prevăzută de art. 10.
Această dispoziţie este întregită de cea prevăzută de art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., potrivit căreia acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare atunci când a intervenit, printre alte cauze, prescripţia.
Soluţia, într-o astfel de ipoteză, în cursul actelor premergătoare, este, conform art. 228 alin. (6) C. proc. pen., dispoziţia de neîncepere a urmăririi penale.
În dosarul de faţă Curtea constată – osebit de justeţea argumentelor în examinarea în fond a faptelor sesizate – incidenţa cauzei de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale, prevăzută de art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., respectiv a prescripţiei răspunderii penale, în raport de care soluţia obligatorie în cursul actelor premergătoare este cea prevăzută de art. 228 alin. (6) din acelaşi cod, de neîncepere a urmăririi penale.
Aşadar, plângerea petiţionarului P.C., făcută în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., la judecător, împotriva rezoluţiei de netrimitere în judecată (şi nu a rezoluţiei procurorului general de respingere a plângerii, cum greşit a reţinut instanţa) a fost corect respinsă ca nefondată şi, de urmare, şi recursul acestuia împotriva hotărârii Curţii de Apel Bacău va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul P.C. împotriva sentinţei penale nr. 14 din 22 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 984/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1040/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
