ICCJ. Decizia nr. 997/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 997/200.
Dosar nr. 33810/3/200.
Şedinţa publică din 19 martie 2009
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 279 din 7 martie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.V.A., la o pedeapsa de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioada de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului, după rămânerea definitivă a hotărârii.
În baza art. 17 raportat la art. 18 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităţii de 0,20 grame heroină, în vederea distrugerii, rămasa în urma efectuării probelor de laborator.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, au fost confiscate 10 comprimate şi 0,47 grame methadona, iar conform art. 18 din Legea nr. 143/2000 lit. a), s-a dispus folosirea acestei substanţe în scop profilactic, în unităţi medicale de specialitate.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 500 lei, cheltuieli judiciare statului, din care, suma de 100 lei - onorariul avocatului din oficiu - s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, din examinarea mijloacelor de probă administrate în cauză, prima instanţă a reţinut că, la data de 28 august 2007, în urma unui denunţ formulat de numitul M.T.R., s-a organizat prinderea în flagrant a inculpatului M.V.A., cu privire la vânzarea de droguri de mare risc.
În prezenţa martorului asistent B.A., au fost consemnate în proces-verbal seriile mai multor bancnote, pentru suma de 100 lei, sumă pusă la dispoziţia denunţătorului pentru efectuarea tranzacţiei.
Sub supravegherea organelor de anchetă şi a martorilor asistenţi, denunţătorul l-a contactat telefonic pe inculpat de la numărul la numărul, dar nu l-a găsit, ulterior inculpatul contactându-l şi stabilindu-i un loc de întâlnire vis-a-vis de magazinul „P.", situat în sector 2.
După percheziţionarea corporală a denunţătorului şi înmânarea sumei de 100 lei de către anchetatori, denunţătorul s-a deplasat la locul de întâlnire, iar aici i-a spus inculpatului că vrea să cumpere două doze de heroină, contra sumei de 100 lei, înmânându-i totodată şi suma pusă la dispoziţie.
După primirea banilor, inculpatul s-a deplasat la o casă de schimb valutar, unde a schimbat bancnotele primite cu altele, apoi s-a deplasat la adresa, mergând la apartamentul 344 de la etajul 2, unde a fost primit de numita C.G.I. Aceasta, la solicitarea inculpatului, i-a dat două doze de heroină, după care inculpatul s-a deplasat la denunţător, împreună deplasându-se la blocul 4 de la nr. 43.
Intervenind organele de poliţie, inculpatul a înghiţit cele două doze heroină, dar la sediul poliţiei acesta Ie-a regurgitat.
În urma percheziţiei autorizate la locuinţa unde se afla C.G.I., a mai fost găsită o persoană (proprietarul garsonierei), dar şi suma de 473 lei, un blister inscripţionat Sintalgon, 13 seringi ce prezentau urme de folosinţă, o fiolă, 3 spatule, o folie din plastic. Pe o comodă, s-a mai găsit o fiolă ce prezenta urme de folosire, sub canapea o folie din plastic, iar într-o geantă a acesteia s-a găsit o seringă folosită.
S-a constatat că seriile bancnotelor ce formează suma de 473 lei nu corespund cu seriile bancnotelor puse la dispoziţie denunţătorului şi consemnate în procesul-verbal, Rapoartele de confiscare tehnico-ştiinţifică au pus în evidenţă că mijloacele materiale de probă ridicate la percheziţia domiciliară sunt droguri (heroină) sau poartă urme de heroină.
Inculpatul, la urmărirea penală, a arătat că drogurile cumpărate le consuma împreună cu denunţătorul, apărare înlăturată de instanţă, întrucât chiar dacă ar fi reală susţinerea, această activitate intră în conţinutul obiectiv al infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în modalitatea procurării şi oferirii altor persoane.
Inculpatul nu a fost audiat de instanţa fondului, întrucât acesta nu s-a prezentat, deşi a fost legal citat şi instanţa a luat toate măsurile procedurale pentru ca acesta să se prezinte la instanţă.
Instanţa de fond a reţinut vinovăţia inculpatului în comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, iar la individualizarea pedepsei, a avut în vedere gradul de pericol sporit al faptei, poziţia procesuală sinceră la urmărirea penală, lipsa antecedentelor penale, reţinând circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul M.V.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin motivele de apel depuse în scris, inculpatul a susţinut că nu i-a fost respectat dreptul la apărare, deoarece nu a fost asistat de un avocat la luarea declaraţiei de către poliţişti. în acelaşi timp, a recunoscut că şi la luarea acestei declaraţii a fost un avocat, dar acesta a venit după ce inculpatul terminase de scris declaraţia.
În susţinerea orală a apelului, inculpatul a solicitat achitarea, pe temeiul prevăzut de art. 11 pct. 2, lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. - fapta penală nu există - întrucât între inculpat şi denunţător era o relaţie de prietenie şi ei consumau împreună droguri.
De asemenea, a susţinut că în operaţiunea de flagrant inculpatul nu a fost surprins în momentul înmânării, oferirii, distribuirii sau punerii în vânzare a drogurilor, pentru a fi vorba de trafic de droguri.
În concluziile scrise depuse la dosar, inculpatul a mai susţinut că a fost instigat de denunţător la comiterea faptei, situaţie în care se poate să-i fie aplicată o sancţiune cu caracter administrativ, după schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
La audierea de către instanţa de apel, inculpatul a declarat că a răspuns solicitării denunţătorului pentru a consuma împreună droguri, iar banii înregistraţi i-a schimbat în alte bancnote pentru că ştia de denunţător că mai colaborează cu poliţia, dar şi pentru că inculpatul mai avusese probleme cu poliţia.
Prin Decizia penală nr. 216 din 5 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.V.A. împotriva sentinţei penale nr. 279 din 7 martie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală.
Pentru a pronunţa aceasta hotărâre instanţa de apel a constatat că niciuna dintre criticile aduse de inculpat sentinţei, ori modului în care s-a desfăşurat urmărirea penală şi cercetarea judecătorească, nu este întemeiată.
Astfel, s-a reţinut că, în cauză, urmărirea penală a început la 28 august 2007, faţă de inculpatul M.V.A., prin rezoluţia nr. 1116/D/P/2007, iar declaraţiile inculpatului sunt date la 28 august 2007, atât olograf, cât şi pe formular tipizat, la D.I.I.C.O.T. - B.T.B.(filele 64-67 d.u.p.), în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, aceste declaraţii fiind semnate de acest avocat, cu delegaţie la fila 73.
Susţinerea inculpatului, în sensul nerespectării dreptului la apărare s-a apreciat este întemeiată; la dosar existând şi procesul verbal din 28 august 2007, ora 2330, prin care i se aduce la cunoştinţă învinuirea şi dreptul de a fi asistat de un avocat (fila 63).
În privinţa criticii referitoare la greşita condamnare a inculpatului, s-a constatat că nu are un suport probator şi este justificată de inculpat prin aceea că acesta şi denunţătorul consumau împreună droguri, pe care şi le procurau alternativ.
S-a constatat că instanţa fondului a stabilit o temeinică situaţie de fapt, pe baza probelor administrate, coroborate cu declaraţia inculpatului, care recunoaşte întocmai împrejurările faptice ale cauzei.
Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, actul material al inculpatului s-a materializat prin cumpărarea a două doze de heroină de la C.G.I., pe care Ie-a vândut apoi denunţătorului M.T., contra sumei de 100 lei.
Din modul în care s-a efectuat plata drogurilor, rezultă că inculpatul şi-a luat şi măsuri de precauţie pentru a nu fi prins. în acest sens, inculpatul - după ce a primit suma de bani de la denunţător, formată din bancnote înregistrate - a mers la o casă de schimb valutar şi a preschimbat bancnotele primite, tocmai pentru a-şi asigura reuşita tranzacţiei, astfel cum justifică şi el în declaraţia din apel, în sensul că ştia că de denunţătorul colaborează cu poliţia.
Faptul că inculpatul invocă neprinderea în flagrant în chiar momentul înmânării, oferirii, distribuirii sau a punerii în vânzare a drogurilor, s-a apreciat că nu poate afecta legalitatea constatării comiterii infracţiunii flagrante, inculpatul înghiţind cele două doze de heroină, pe care Ie-a regurgitat după prindere şi după ce a fost condus la secţia de poliţie, iar pe de altă parte, derularea operaţiunii de prindere în flagrant a traficanţilor de droguri presupune momente succesive, scopul operaţiunii fiind acela de a constata „la cald" efectuarea unei dintre modalităţile normative de infracţiuni, ceea ce în cauză s-a realizat.
S-a reţinut că instanţa de fond a cenzurat corect apărarea inculpatului în sensul că a oferit denunţătorului droguri pentru că ei consumau împreună, fiind îndeplinită cerinţa normativă a legii. Dar, nu poate fi vorba de modalitatea oferirii, pentru că inculpatul a primit o sumă de bani în schimbul drogurilor, bani pe care i-a schimbat şi cu care a plătit numitei C.G. drogurile.
Temeiul achitării invocat, respectiv pentru că fapta nu există, presupune lipsa oricărui act material de modificare a mediului înconjurător, nefiind realizată niciuna dintre modalităţile normative ale infracţiunii imputate, ceea ce în cauză este contrar dovezilor produse.
Instanţa de apel nu a reţinut nici apărarea inculpatului, în sensul că a fost provocat şi că probele au fost obţinute ilegal, contrar art. 68 C. proc. pen.
În cauză, a fost formulat un denunţ de către M.T.R.; ulterior, pentru materializarea celor denunţate, s-au desfăşurat acte procesual penale, constatându-se comiterea faptei penale. Această apărare este de circumstanţă, pentru că în substanţa ei este contrazisă de faptul că cei doi se cunoşteau şi inculpatul susţine că ei consumau împreună droguri, dar denunţătorul arată că îi lăsa inculpatului „una din dozele cumpărate", la fiecare tranzacţie, ceea ce nu poate conduce la concluzia că denunţătorul ori organele de poliţie, prin actele întreprinse, l-au determinat pe inculpat să tranzacţioneze droguri.
S-a reţinut că nu poate fi primită nici solicitarea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, în cea de deţinere ilegală de droguri pentru consumul propriu. Inculpatul a desfăşurat acte materiale ce intră în conţinutul constitutiv al traficului de droguri (contactarea de către denunţător, stabilirea întâlnirii, primirea banilor de la denunţător, cumpărarea drogurilor, plătirea către C.G., găsirea asupra inculpatului a celor două doze de heroină), iar nu în cele al infracţiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000. Astfel că nici solicitarea de aplicare a unei sancţiuni administrative nu are suport.
În privinţa individualizării pedepsei, s-a apreciat că instanţa de fond a dovedit clemenţă, stabilind pentru inculpat o pedeapsă sub minimul special, prin reţinerea circumstanţei prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., nejustificându-se o redozare a pedepsei, întrucât ar contraveni atât criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), circumstanţelor reale ale cauzei, dar şi necesităţii asigurării scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.
Împotriva deciziei instanţei de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.V.A.
Prin motivele de recurs formulate oral de apărătorul desemnat din oficiu, întemeiate pe cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., inculpatul a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei, în infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, deoarece se face vinovat doar de consum de droguri şi nu de trafic de droguri, iar în subsidiar reindividualizarea pedepsei, care este prea severă, având în vedere că este necunoscut cu antecedente penate:
Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele următoare:
Instanţele au efectuat o analiză judicioasă a probelor administrate şi au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi încadrarea juridică a infracţiunii, din examinarea probatoriului existent rezultând în mod neîndoielnic că, la data de 28 august 2007, inculpatul a cumpărat două doze de heroină de la C.G.I., pe care Ie-a vândut apoi denunţătorului M.T.R., contra sumei de 100 lei.
Procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante (f. 49-52 d.u.p.), procesul - verbal de percheziţie corporală (f. 15 d.u.p.), raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 332910 din 29 august 2007 (f. 84-94 d.u.p.), declaraţiile martorului denunţător M.T.R. (f. 39-44 d.u.p.) şi ale martorilor asistenţi B.A. (f. 45-48 d.u.p.) şi I.M. (f 23-28 d.u.p.) relevă săvârşirea faptei în modalitatea reţinută de instanţe, activitatea inculpatului M.V.A. întrunind atât sub aspect obiectiv, cât şi sub aspect subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, critica privind schimbarea încadrării juridice a faptei fiind nefondată.
Înalta Curte apreciază, însă, ca fiiind fondată, solicitarea de reindividualizare a pedepsei aplicate inculpatului.
Astfel, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), care reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Atingerea dublului scop, preventiv şi educativ al pedepsei, este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului, pe de o parte, şi durata sancţiunii şi natura sa, pe de altă parte.
Înalta Curte constată că se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului, ca urmare a recunoaşterii unor efecte mai ample circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. reţinute în favoarea acestuia, întrucât o pedeapsă privativă de libertate, dar într-un cuantum mai redus, este aptă să realizeze scopul preventiv şi educativ, prevăzut de dispoziţiile art. 52 C. pen.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul M.V.A. împotriva deciziei penale nr. 216 din 5 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Se va casa, în parte, Decizia penală recurată şi sentinţa penală nr. 279 din 7 martie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a ll-a penală, numai cu privire la individualizarea pedepsei principale, pe care o va reduce de la 7 ani închisoare la 4 ani închisoare.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul M.V.A. împotriva deciziei penale nr. 216 din 5 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează, în parte, Decizia penală recurată şi sentinţa penală nr. 279 din 7 martie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a ll-a penală, numai cu privire la individualizarea pedepsei principale, pe care o reduce de la 7 ani închisoare la 4 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 994/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 786/2009. Penal. Lovirea sau alte violenţe... → |
|---|
