ICCJ. Decizia nr. 1135/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1135/2010
Dosar nr. 936/42/2009
Şedinţa publică din 23 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 184 din 27 noiembrie 2009, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a Sentinţei penale nr. 17 din 4 februarie 2009 pronunţată de aceeaşi instanţă, cerere formulată de petentul revizuent M.C.V. domiciliat în comuna Berceni, jud. Ilfov.
A respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut şi motivat că Sentinţa nr. 17 din 4 februarie 2009 a fost pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în procedura plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată reglementată în art. 2781 C. proc. pen.; ea a rămas definitivă prin Decizia nr. 1240 din 2 aprilie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin care a fost respins recursul declarat de petiţionar.
În continuare s-a motivat că ţinând seama de dispoziţiile Deciziei nr. XVII din 19 martie 2007, a Secţiilor Unite a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi s-a stabilit că cererea de revizuire îndreptată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen., este inadmisibilă, cererea formulată de revizuent nu poate fi admisă.
Prin aceeaşi hotărâre a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, privind neconstituţionalitatea disp. art. 2781 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. în raport de art. 16 şi 21 din Constituţia României.
Împotriva hotărârii a declarat recurs revizuentul care nu a motivat recursul în scris iar cu ocazia dezbaterilor nu a invocat nici un motiv de recurs, referirile fiind făcute repetat şi insultător la grupuri de infractori din poliţie, procuratură şi justiţie.
Având în vedere că recursul împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, pentru a se pronunţa asupra unei excepţii de neconstituţionalitate, se declară în termen de 24 ore pentru cei prezenţi şi 3 zile de la comunicare pentru cei lipsă, cum revizuentul a fost prezent la 27 noiembrie 2009, iar cererea de recurs este redactată la 4 decembrie 2009, Înalta Curte va analiza doar recursul ce vizează revizuirea, reţinând că nu există recurs privind respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
Din analiza actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că hotărârea este legală şi temeinică.
Potrivit art. 393 C. proc. pen. hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la latura civilă.
Din economia dispoziţiilor art. 393 şi art. 394 C. proc. pen. rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate necunoaşterii de către instanţe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea şi adevărul.
Din aceleaşi dispoziţii rezultă, totodată, că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt şi de a reabilita judecătoreşte pe cei condamnaţi pe nedrept.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. şi numai pentru cazurile prev. în art. 394 din acelaşi cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
În cauză, revizuentul a formulat cererea solicitând revizuirea unei hotărâri ce nu îndeplineşte condiţiile art. 393 C. proc. pen. cu referire, între altele, la faptul că aceasta trebuie să conţină o rezolvare a fondului cauzei, în sensul examinării existenţei faptei şi vinovăţiei inculpatului finalizată printr-o soluţie de condamnare, de achitare sau încetare a procesului penal, şi fără a invoca sau a formula critici care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile de retractare prev. de art. 391 din acelaşi cod.
Ca atare, hotărârea pronunţată în procedura reglementată de disp. art. 2781 C. proc. pen., neconţinând o rezolvare a fondului cauzei în sensul că prin aceasta instanţa nu s-a pronunţat asupra raportului juridic de drept substanţial şi asupra raportului juridic procesual penal principal, nerezolvând vreo acţiune penală şi nepronunţând una din soluţiile prev. în art. 345 alin. (1) din acelaşi cod -condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal - nu poate fi supus revizuirii nefăcând parte din categoria hotărârilor ce pot fi revizuite.
Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul ca nefondat cu obligarea recurentului petent la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul M.C.V. împotriva Sentinţei penale nr. 184 din 27 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 23 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4571/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1286/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
