ICCJ. Decizia nr. 1286/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 1286/2010
Dosar nr. 1340/46/2009
Şedinţa publică din 2 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 73/P/2009 din 28 iulie 2009, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de avocatele O. şi A. şi B.C., cercetate sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 292 şi de art. 291 C. pen.
În motivarea rezoluţiei, procurorul a reţinut că prin plângerea penală înregistrată la data de 24 februarie 2009, persoanele vătămate M.L. şi M.M. au solicitat cercetarea numitelor avocat A.O. din cadrul Baroului Bucureşti şi avocat B.C. din cadrul Baroului Vâlcea pentru comiterea infracţiunilor de fals în declaraţii, faptă prev. şi ped. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) şi respectiv, de uz de fals, faptă prev. şi ped. de art. 291 C. pen. şi care constau, în esenţă, în aceea că avocata O.A. în calitate de mandatar al numitei Ş.D.M. a redactat şi semnat contractele de vânzare-cumpărare autentificate de Biroul Notarial Public B.Q.M. din 16 februarie 2006, şi din 17 februarie 2006, declarând în mod nereal că apartamentele şi anexele care au făcut obiectul acestor înstrăinări nu se află în litigiu, împrejurare ce a fost consemnată şi în cuprinsul acestor convenţii. Părţile vătămate au mai sesizat faptul că, avocata B.C. redactat contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 15 ianuarie 2007 de către Biroul Notarial Public B.C.M. pe care l-a semnat şi în care a consemnat neadevărat că apartamentul care făcea obiectul înstrăinării nu se află în litigiu.
Din actele premergătoare efectuate în cauză, procurorul a reţinut că părţile vătămate M.L. şi M.M. nu au calitatea de părţi în contractele susmenţionate şi, prin urmare, acestea nu le sunt opozabile, că menţiunile din cuprinsul respectivelor contracte în sensul că bunurile la care se referă nu s-ar afla în litigiu, nu reprezintă o condiţie esenţială ad validrtatem pentru încheierea valabilă a acestor convenţii care puteau fi autentificate de notarul public şi fără aceste menţiuni. Mai mult, unii dintre cumpărătorii imobilelor respective au declarat că nu înţeleg să depună plângere penală şi nici nu se constituie părţi civile împotriva vânzătorilor; în cazul în care cumpărătorii ar fi fost tulburaţi în exercitarea prerogativelor de proprietari ai imobilelor respective, vânzătorii ar răspunde pentru evicţiune.
Procurorul a concluzionat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prev. şi ped. de art. 292 şi art. 291 C. pen. sub aspectul laturii obiective, (aptele sesizate de persoanele vătămate M.L. şi M.M., nefiind apte să producă consecinţe juridice cu privire la drepturile reale transmise prin încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, în discuţie, mai ales în condiţiile în care cumpărătorii nu au formulat ei înşişi plângeri penale şi nici nil s-au constituit părţi civile, iar în prezent, unii dintre aceştia stăpânesc apartamentele în cauză, iar alţii le-au înstrăinat unor terţi.
Plângerea formulată de petenţii M.L. şi M.M. împotriva rezoluţiei procurorului, în condiţiile art. 275 şi urm. C. proc. pen. a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluţia nr. 669/11/2/2009 din 15 septembrie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti cu motivarea, de esenţă, că soluţia adoptată are la bază materialul probator administrat, ajungându-se în mod corect la concluzia că aspectele imputate făptuitoarelor nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor sub aspectul cărora au fost cercetate.
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale au formulat plângere petenţii M.L. şi M.M. în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie deoarece: în motivarea rezoluţiei, procurorul nu face nici o referire la sentinţa civilă nr. 3833 din 9 august 2005 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea - ordonanţa preşedinţială prin care s-a dispus sistarea lucrărilor de construcţii la imobilul situat în municipiul Râmnicu Vâlcea.
Referitor la imobilul situat la adresa din Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea, prin sentinţa nr. 3833 din 9 august 2005 pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 6202/2005, s-a admis cererea de ordonanţă preşedinţială formulată, între alţii, şi de petenţii din prezenta cauză şi s-a dispus sistarea lucrărilor de construcţii până la intrarea în legalitate în conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1991, republicată (filele 21-23 dos.urm.penală).
Împotriva sentinţei petentul M.M. a formulat recurs, crriticând soluţia instanţei de fond ca fiind nelegală şi netşfheinică pentru urătoarele motive.
În mod eronat, Curtea de Apel Piteşti a menţinut rezoluţia (procurorului, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de L av. O.A. şi av. B.C., în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) („faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii").
În mod greşit, instanţa şi-a însuşit punctul de vedere al Parchetului că avocatele intimate, care au redactat contractele de vânzare-cumpărare a apartamentelor, nu ar fi comis un fals în declaraţii prin înscrierea în aceste contracte a frazei referitoare la inexistenţa unui litigiu asupra imobilului (bloc) pus în vânzare, deoarece aceasta nu este o condiţie ad valididatem a contractelor.
În mod eronat, pornind de la situaţia că atât cei doi cumpărători care au rămas proprietari ai apartamentului cumpărat, cât şi cei patru care le-au vândut nu au depus plângere, instanţa a validatinterpretarea dată de Parchet - aceea că faptele intimatelor nu ar fi infracţiuni, deoarece nu sunt apte să afecteze drepturile reale, transmise prin încheierea contractelor de vânzare-cumpărare.
Instanţa şi-a însuşit în mod eronat părerea procurorului că procesul de contencios administrativ prefect contra primar, aflat în desfăşurare la data vânzării apartamentelor, nu ar fi pus în discuţie dreptul de proprietate sau alte drepturi reale în legătură cu aceste apartamente.
Susţinerea ideii Parchetului că nu ar fi fost comisă nici o infracţiune, deoarece în caz de tulburare de către terţi în prerogativele lor de proprietari, vânzătorii ar putea răspunde pentru evicţiune, mi se pare a fi o acceptare tacită de către instanţă a infracţiunilor comise de către intimate şi este o abdicare de la rostul justiţiei de a scoate adevărul la iveală şi de a sancţiona infracţiunile.
În mod nereal, s-a afirmat că procurorul ar fi avut în vedere toate aspectele reclamate şi că soluţia adoptată are la bază materialul probator administrat.
În mod greşit, s-a afirmat că petenţii nu ar fi fost în nici un fel afectaţi de contractele de vânzare-cumpărare a apartamentelor din blocul vecin lor şi că aceştia nu ar fi fost îndreptăţiţi să facă plângere, din moment ce nu erau parte în respectivele contracte.
Recursul va fi respins ca nefondat, pentru următoarele motive:
Potrivit art. 292 alin. (1) C. pen., infracţiunea de fals în declaraţii constă în declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituţii de stat ori unei alte unităţi dintre cele la care se referă art. 145, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte pentru producerea acelei consecinţe.
Art. 291 C. pen. prevede că infracţiunea de uz de fals constă in folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecinţe juridice.
Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că, la data de 16 februarie 2006, avocata O.A., în calitate de mandatar al numitei Ş.D.M. a redactat şi semnat alături de alţi vânzători contractele de vânzare-cumpărare autentificate de către Biroul Notarial Public B.M.C., prin care au fost înstrăinate numiţilor l.C., l.D. şi R.C.R., apartamente şi anexe aflate în curs de execuţie într-un imobil situat în municipiul Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea. Aceeaşi făptuitoare, la data de 17 februarie 2006, tot în calitate de mandatar a numitei Ş.D.M. a redactat şi semnat, alături de alţi vânzători, contractele de vânzare-cumpărare ce au fost autentificate tot de către Biroul Notarial Public B.M.C., prin care au fost înstrăinate numiţilor R.V., B.E., aceasta în calitate de mandatară a lui N.S.M., M.D. şi R.C.R., apartamente şi anexe aflate în construcţie în imobilul situat în municipiul Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea (filele 5-18 dos.urm.penală).
De asemenea, avocata B.C. a redactat contractul de vânzare-cumpărare din 15 ianuarie 2007 la Biroul Notarial Public B.C.M. prin care N.N.E. şi B.E. în calitate de mandatară a vânzătorului N.S.M. au vândut SC V. SRL întregul drept de proprietate aşţipra unor apartamente şi anexe situate în imobil amplasat în municipiul Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea (filele 19-20 dos.urm.penală).
Referitor la imobilul situat la adresa din, Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea, prin sentinţa nr. 3833 din 9 august 2005 pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 6202/2005, s-a admis cererea de ordonanţă preşedinţială formulată, între alţii, şi de petenţii din prezenta cauză şi s-a dispus sistarea lucrărilor de construcţii până la intrarea în legalitate în conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1991, republicată (filele 21-23 dos.urm.penală).
Ulterior, prin sentinţa nr. 721 din 29 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia comercială şi de contencios administrativ - s-a respins ca nefondată cererea prin care prefectul judeţului Vâlcea, în contradictoriu cu primarul municipiului Râmnicu Vâlcea a solicitat anularea autorizaţiilor de construcţie din 15 aprilie 2004 şi din 24 noiembrie 2004 emise pentru executarea lucrărilor de construcţie la imobilul situat în Râmnicu Vâlcea, în favoarea numiţilor Ş.G., Ş.L. şi Ş.M. (în numele cărora a redactat şi semnat contractele de vânzare-cumpărare făptuitoarea O.A. în calitate de avocat, şi ca mandatară a celui din urmă). Prin aceeaşi hotărâre a fost respinsă şi cererea de intervenţie în interesul reclamantului, respectiv prefectul judeţului Vâlcea, formulată de M.L. (petenta din prezenta cauză) şi L.A.
Hotărârea susmenţionată a fost menţinută de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, care a pronunţat Decizia nr. 191/R/C din 15 martie 2006, hotărâre irevocabilă (filele 28-30 dos.urm.penală).
În ce priveşte susţinerea petenţilor în sensul că avocata O.A. ar trebui să răspundă pentru comiterea infracţiunilor de fals în declaraţii şi de uz de fals, faţă de împrejurarea că în conţinutul contractelor redactate şi semnate de ea în calitate de mandatară a numitei Ş.D.M. - cumnata sa - a înserat date necorespunzătoare adevărului şi anume că, imobilele ce au fost înstrăinate altor cumpărători nu sunt în litigiu, deşi la data încheierii respectivelor contracte nu era soluţionat recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 727 din 21 noiembrie 2005 a Tribunalului Vâlcea, Curtea apreciază că nu este fondată. Aceasta, pe de o parte pentru că acţiunea formulată de prefectul judeţului Vâlcea vizând anularea autorizaţiilor de construcţie care a format obiectul cauzei în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 727/2005, nu punea în discuţie dreptul de proprietate transmis cumpărătorilor sau, eventual, alte drepturi reale în legătură, cu apartamentele situate în imobilul construit în apropierea locuinţei petenţilor, iar pe de altă parte, pentru că, aşa cum în mod corect a reţinut procurorul, menţiunea din cuprinsul contractelor de vânzare-cumpărare susmenţionate, cum că apartamentele nu s-ar afla în litigiu, nu reprezintă o condiţie esenţială, ad validitatem pentru încheierea valabilă a acestor convenţii, care puteau fi autentificate de notarul public şi în absenţa acestei menţiuni.
Oricum, parte dintre cumpărătorii audiaţi de procuror - unii dintre ei locuiesc în apartamentele în cauză, alţii le-au înstrăinat - au declarat că nu înţeleg să depună plângeri penale împotriva vânzătorilor şi nici nu se constituie părţi civile împotriva acestora.
În ceea ce priveşte pe B.C., privitor la care făptuitorii solicită tragerea la răspundere penală pentru infracţiunile de fals în declaraţii şi de uz de fals, deoarece în contractul de vânzare-cumpărare pe care l-a redactat, a consemnat nereal faptul că apartamentul ce a făcut obiectul înstrăinării nu este grevat de procese, deşi cunoştea că pe rolul instanţei se afla acţiunea prin care petenţii solicitaseră demolarea acestuia, curtea constată, că soluţia adoptată de procuror şi faţă de aceasta este legală şi temeinică. Procesul la care (ac referire petenţii se afla, într-adevăr, pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea la data redactării de către făptuitoare a contractului susmenţionat; din declaraţia acesteia de la fila 33 rezultă că ştia de existenţa acţiunii formulate de petenţi, dar că respectiva acţiune viza, nu apartamentul înstrăinat, demolarea unei terase cu privire la care petentii susţineau că a fost construită nerespectarea autorizaţiei de construcţie. Susţinerea făptuitoarei este reală, Dosarul cu nr. 1702/288/2006 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea a avut ca obiect obligaţia de a face şi a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr. 3319 din 14 aprilie 2009 prin care s-a admis parte acţiunea formulată de reclamanţi (petentii din cauză) în sensul că, pâr cumpărători ai imobilelor ce au făcut obiectul contractelor de vânzare - cumpărare considerate false de către petenţi au fost obligau împreună cu reclamanţii să efectueze lucrările de construcţie a unei platforme de beton cu rigole de scurgere a apelor pluviale (filele 29, 30 dos.inst.recurs).
Mai mult chiar contractele redactate şi semnate de cele două făptuitoare nu pot fi opozabile recurentului, deoarece conform dispoziţiilor art. 973 C. civ., convenţiile nu au fost decât între părţile contractante.
Acesta este principiul relativităţii efectelor contractului, care înseamnă că puterea obligatorie a contractului priveşte numai părţile contractante, nimeni neputând fi obligat prin voinţa altei persoane, iar drepturile care rezultă dintr-un contract aparţin şi profită părţilor contractante.
Nici susţinerea petenţilor că adresa unde se afla apartamentele, indicată în contractele redactate şi semnate de făptuitoare este falsă, adresa corectă fiind str. B.V., nu este de natură a produce consecinţele juridice la care face referire art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) şi, în consecinţă, nu poate duce la reţinerea infracţiunii de fals în declaraţii. Acest aspect ar fi putut fi, eventual, invocat de cumpărătorii apartamentelor respective, în cazul în care interesele lor legitime ar fi afectate prin vânzarea unui imobil care este situat la o altă adresă, decât cea reală.
Faţă de cele ce preced, curtea reţine că în cauză nu sunt întrunite! elementele constitutive ale infracţiunilor de fals în declaraţii şi de uz de fals, prevăzute şi pedepsite de art. 292 şi de art. 291 C. pen. sub aspectul laturii obiective, faptele; sesizate nefiind apte să producă consecinţe juridice cu privire la drepturile reale transmise prin contractele de vânzare-cumpărare redactate şi semnate de către făptuitoarele O.A. şi B.C., cu atât mai mult, cu cât petentiior nu lei sunt opozabile respectivele contracte, iar cumpărătorii nu au formulat ei însuşi plângeri penale, nu s-au constituit pârţi civile, unii dintre ei locuiesc în respectivele apartamente, iar alţii le-au înstrăinat unor terţi. Faptul că locuinţa petentiior este afectată, de construcţia realizată în imediata lor vecinătate şi care cuprinde imobilele care au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare cu privire la care s-au făcut cercetări nu are aspect penal, petenţii putând formula, eventual, acţiune la instanţa civilă.
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte în temeiul art. 38515 pct. 1 Iit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul petentului.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.M. împotriva sentinţei penale nr. 7/ F din 14 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1135/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1148/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
