ICCJ. Decizia nr. 4571/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 4571/2010
Dosar nr. 975/90/2009
Şedinţa publică din 16 decembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 11 din 3 februarie 2010, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, s-a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpatul V.D., din infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 182 alin. (2) teza a II-a C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen., respingându-se, totodată, ca neîntemeiată, şi cererea de aplicare a art. 73 lit. b) C. pen.
În baza art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic, art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.D., la 6 ani închisoare şi la 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., aplicându-i-se dispoziţiile art. 57 şi 71 C. pen.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 118 alin. (3) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 10 lei, contravaloarea cuţitului şi a fost obligat inculpatul la plata acestei sume către stat.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 933,57 lei către Spitalul Judeţean de Urgenţă Vâlcea şi la plata sumei de 324,80 lei către Serviciul Judeţean de Ambulantă Vâlcea.
S-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă P.I., şi pe cale de consecinţă, a fost obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 15.000 lei cu titlu de daune morale şi la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune materiale.
În baza art. 193 C. proc. pen. şi art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei 263 lei cheltuieli de judecată către partea vătămată P.I. şi la 700 lei cheltuieli judiciare către stat în care s-a inclus şi onorariul pentru raportul de constatare medico legală.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul din 17 martie 2009, întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V.D., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. şi art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
În esenţă, s-a reţinut, că în seara de 2 decembrie 2008, inculpatul a aplicat o lovitură de cuţit în abdomen, părţii vătămate P.I., provocându-i leziuni ce i-au pus viaţa în primejdie, pentru salvarea acestuia fiind nevoie de intervenţie chirurgicală de urgenţă.
Având în vedere probele administrate în cauză, declaraţii ale părţii civile, ale inculpatului, de martori, la care se adaugă procese verbale de cercetare la faţa locului, planşe fotografice, precum şi un raport de expertiză şi un raport de constatare medico-legală şi de expertiză medico-legală, privind leziunile produse părţii vătămate, cât şi legătura de cauzalitate cu agresiunea reţinută în sarcina inculpatului, la care se adaugă şi o expertiză medico-legală psihiatrică ce confirmă discernământul diminuat al inculpatului la momentul presupusei săvârşiri a faptei, precum şi alte asemenea probe, tribunalul a reţinut vinovăţia inculpatului.
În acest sens, a constatat următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul şi partea vătămată, în cursul anului 2008, aveau fiii elevi la aceeaşi şcoală şi în aceeaşi clasă.
Pe fondul unor neînţelegeri între copiii acestora, în după amiaza zilei de 2 decembrie 2008, inculpatul, însoţit de fiul său minor Ş.D., a mers la domiciliul părţii vătămate, pentru a discuta în legătură cu un conflict dintre cei doi copii, care s-a pretins că ar fi avut loc cu o zi înainte. Cei doi copii erau elevei în clasa a Vl-a la Şcoala generală A.P. din Râmnicu Vâlcea.
Inculpatul s-a prezentat la interfon atunci când a sunat să i se dea voie să intre pe scara blocului, susţinând în discuţia cu martora P.E., soţia părţii vătămate, că este „poştaşul", fapt pentru care aceasta a permis pătrunderea pe scară, însă, în momentul în care a observat pe vizorul uşii că persoana care sună nu este poştaşul ci a recunoscut că este inculpatul, aceasta a refuzat să-i deschidă uşa. În acest timp, partea vătămată nu era acasă, iar martora l-a sunat pe soţul ei şi i-a adus la cunoştinţă faptul că inculpatul s-a prezentat la domiciliul lor.
Partea vătămată, fiind informată de soţie de cele întâmplate, şi-a propus să aibă o discuţie cu inculpatul, îndreptându-se spre domiciliul acestuia, dar în acelaşi timp şi soţia sa, martora P.E., a plecat în întâmpinarea soţului.
Partea vătămată nu cunoştea pe inculpat, însă, îl cunoştea pe fiul său, astfel că în jurul orelor 19,40, s-au întâlnit pe stradă şi văzând că este alături de minorul V.D., şi-a dat seama că persoana de lângă el este tatăl său. Imediat ce s-au întâlnit, fără să aibă loc vreun schimb de cuvinte, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu un cuţit în abdomen, lovitură în urma căreia a căzut la pământ.
Martora P.E., ajungând la câţiva metri de blocul în care locuieşte inculpatul şi la un metru de cei doi, a văzut pe inculpat când l-a lovit pe soţul său, iar din lovitură acesta a căzut pe trotuar, constatând că acestuia îi curge sânge din regiunea abdominală. Martora a precizat că inculpatul a lovit-o pe victimă cu un cuţit ce avea o lamă de dimensiuni mari.
Peste stradă de locul unde a avut loc fapta, se află un magazin alimentar, din care martorii M.N. şi A.C. au văzut că P.I. a fost înjunghiat şi au sunat la 112 pentru a veni ambulanţa în ajutorul victimei.
Cei doi martori au auzit-o pe P.E. cerând ajutor, şi au văzut-o pe victimă căzută la pământ, pe inculpat şi pe fiul său lângă victimă, după care s-au îndepărtat de la locul săvârşirii faptei, după care, la faţa locului a sosit ambulanţa care au luat-o pe victimă şi poliţia.
Victima a fost internată la Spitalul Judeţean de Urgenţă Vâlcea - Secţia Chirurgie, în perioada 2-10 decembrie 2008, cu diagnosticul plăgi prin înjunghiere, hipocondul drept traumatism abdominal deschis, diagnosticul la externare fiind traumatism abdominal deschis, plagă penetrantă prin înjunghiere hipocondrul stând, plăgi cu secţionări multiple ale jejunului şi secţiune de mezenter cu necroză de ansă jejiunală, hemoperitoneu important, intervenindu-se de urgenţă chirurgical.
Din raportul de constatare medico legală, rezultă că leziunile ar fi putut fi produse prin lovire cu un corp tăietor înţepător, posibil cuţit, ele pot data din 2 decembrie 2008, necesită 25 - 30 de zile îngrijiri medicale pentru vindecare, au pus viaţa în primejdie a victimei, pentru salvarea acesteia fiind necesară intervenţia chirurgicală de urgenţă, precizându-se că partea vătămată nu rămâne cu infirmităţi sau invalidităţi posttraumatice.
În timpul cercetării judecătoreşti s-a efectuat şi o expertiză medico legală de Serviciul de Medicină Legală Vâlcea, în care s-au menţinut concluziile din raportul de constatare medico legală.
Având în vedere corpul delict folosit - cuţit - zona vizată şi intensitatea loviturii, cuţit plagă de 2 cm. şi respectiv de 10 cm. lungime, care a fost penetrantă şi a secţionat intestinul, având şi un hemoperitoneu important, 1,5 I sânge, lovitură care a fost letală, pătrunzând în abdomen transversal de sus în jos de la dreapta la stânga, punând viaţa pericol, ea fiind salvată numai prin intervenţia chirurgicală de urgenţă, instanţa de fond a reţinut că toate acestea demonstrează că inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide, astfel că fapta sa constituie tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) şi art. 175 lit. i) C. pen., texte de lege în baza cărora s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b), ca pedeapsă complementară pe o durată stabilită conform legii.
Calificarea faptei în tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) lit. i) C. pen., este atrasă de faptul că fapta a fost comisă într-un loc public, respectiv pe stradă, a apreciat tribunalul.
Ca urmare, cererea inculpatului de a se schimba încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) teza a ll-a C. pen., a fost respinsă ca neîntemeiată de către instanţa de fond.
De asemenea, s-a respins de către tribunal, ca neîntemeiată, şi cererea de reţinerea circumstanţei atenuante a scuzei provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât nu s-a făcut dovada că inculpatul s-ar fi aflat în vreuna din situaţiile prev. de acest text de lege.
Din derularea faptelor, a apreciat tribunalul, aşa cum s-a reţinut în descrierea situaţiei de fapt, rezultă că inculpatul a fost cel care a mers la domiciliul victimei şi negăsind-o a plecat, întâlnind-o pe stradă, a atacat-o cu un cuţit, fără ca în prealabil să existe vreun schimb de cuvinte sau gesturi din partea părţii vătămate, astfel că nu sunt incidente disp. art. 73 lit. b) C. pen.
Din expertiza medico legală psihiatrică privind starea de sănătate mintală a inculpatului, rezultă că acesta prezintă diagnosticul tulburare organică de personalitate, are discernământul diminuat, înţelege parţial conţinutul şi consecinţele faptelor sale, inclusiv la 2 decembrie 2008 când a avut loc săvârşirea faptei şi nu necesită măsuri de siguranţă prev. de art. 113 şi 114 C. pen.
Având în vedere că inculpatul nu a mai fost condamnat, cât şi starea de sănătate, tribunalul a reţinut în cauză circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., şi, pe cale de consecinţă, aplicându-se disp. art. 76 alin. (2) C. pen., i-a aplicat acestuia o pedeapsă cu închisoare sub limita minimă prevăzută de lege, făcând în cauză aplicaţia art. 57 şi 71 C. pen., iar în baza art. 71 alin. (2) C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. proc. pen. ca pedeapsă accesorie.
Întrucât corpul delict folosit - cuţitul - a fost aruncat de inculpatul şi nu a mai fost găsit, în temeiul art. 118 alin. (3) C. pen., tribunalul a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 10 lei, contravaloarea cuţitului, şi a fost obligat la plata acestei sume către stat.
Tribunalul a reţinut că, pe perioada spitalizării victimei la Spitalul Judeţean de Urgenţă Vâlcea, s-au efectuat cheltuieli de spitalizare în sumă de 933,57 lei, iar transportul cu Serviciul de Ambulanţă Vâlcea a fost evaluat la 324,80 lei, obligând inculpatul la plata acestor sume către Spitalul de Urgenţă Vâlcea şi Serviciul de Ambulantă Vâlcea.
Partea vătămată P.I. s-a constituit parte civilă cu sumele de 15.000 lei daune morale şi 10.000 lei daune materiale.
Din declaraţiile martorilor B.C. şi B.N. rezultă că aceasta a suferit un prejudiciu material de 3.000 euro.
Fată de această situaţie, tribunalul, în temeiul art. 14 cod pr.penală şi 998 C. civ., a obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 lei, aşa cum a fost solicitată.
Tribunalul, având în vedere trauma fizică şi psihică la care a fost supusă partea vătămată, în urma leziunilor produse, l-a obligat pe inculpat şi la suma de 15.000 lei daune morale.
Tribunalul a reţinut că partea vătămată, cu ocazia soluţionării cauzei, a efectuat cheltuieli în sumă de 263 lei, care se compune din onorariu de avocat şi onorariu expertiză, astfel că, în temeiul art. 193 C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat la plata acestei sume.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetrul de pe lângă Tribunalul Vâlcea şi inculpatul V.D.
Parchetul, având în vedere motivele formulate în scris cât şi susţinute oral, critică soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, următoarele motive:
- În mod greşit prima instanţă nu a dispus şi interzicerea dreptului de a alege, prevăzut de art. 64 lit. a) C. pen., având în vedere jurisprudenţa C.E.D.O. în materie, cât şi jurisprudenţa naţională, privind pedeapsa accesorie vizând interzicerea dreptului de a alege, susţinându-se că o atare faptă deosebit de gravă, cum este aceea de tentativă de omor, demonstrează că inculpatul nu are maturitatea de a respecta dreptul de viaţă al celor mai apropiaţi semeni, astfel că nu este în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată ţara şi să-şi exprime opinia cu privire la alegerea corpului, legislativ, de aceea, este proporţională şi justificată măsura interzicerii drepturilor sale electorale pe durata executării pedepsei;
- Instanţa a aplicat inculpatului o pedeapsă greşit individualizată, prin reţinerea în favoarea acestuia a circumstanţelor atenuante prevăzute de dispoziţiile art. 74 lit. a) C. pen., întrucât inculpatul a fost cel care a declanşat agresiunea asupra victimei, într-un moment în care aceasta nu se aştepta, pe fondul neînţelegerilor între copii, el fiind acela care a mers la domiciliul părţii vătămate, soţia acesteia refuzând să-i deschidă uşa, după care a plecat, pe stradă având apoi loc conflictul, când inculpatul a lovit-o fără vreun schimb de cuvinte cu un cuţit în abdomen, lovitură din care victima a căzut la pământ, situaţie de fapt ce nu justifică reţinerea de circumstanţe atenuante.
- Instanţa nu s-a pronunţat cu privire la restituirea a două bancnote de 10 lei şi a gecii părţii vătămate, potrivit art. 169 C. proc. pen.
Inculpatul critică soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, următoarele motive:
- Se impunea schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 182 alin. (2) teza a ll-a C. pen., având în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor suferite de partea vătămată şi raportul de expertiză medico-legal efectuat în cauză.
- De asemenea, se impuneau a fi reţinute în favoarea sa circumstanţele atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen., în dozarea pedepsei urmând a se avea în vedere şi faptul că are în întreţinere un minor şi nu are antecedente penale.
Prin Decizia penală nr. 61/ A din 10 iunie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, desfiinţată în parte sentinţa în sensul că în temeiul art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea a unei geci şi a două bancnote de câte 10 lei, ridicate de organele judiciare conform procesului-verbal din 10 februarie 2009, aflat la fila 10 a dosarului de urmărire penală
A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul V.D. împotriva aceleiaşi sentinţe.
A fost obligat apelantul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Examinând sentinţa atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art. 378 şi art. 371 C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat că este întemeiată numai critica parchetului privind aplicarea disp. art. 169 C. proc. pen., celelalte motive fiind apreciate ca neîntemeiate.
În legătură cu aceste motive invocate de apelanţi pe care le-a apreciat ca neîntemeiate, Curtea a arătat următoarele:
Astfel, în legătură cu critica parchetului că se impunea şi interzicerea dreptului de a alege, ca pedeapsă accesorie, drept prevăzut de art. 71 alin. (1) rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., curtea constată că deşi inculpatul a săvârşit o infracţiune gravă, împotriva vieţii persoanei, o valoare fundamentală a omului, totuşi, o atare faptă, prin ea însăşi, nu poate conduce la opinia exprimată de parchet, că inculpatul, întrucât nu are maturitatea de a respecta dreptul la viaţă nu are nici maturitatea de a-şi exprima dreptul de a alege, nefiind o legătură indisolubilă între aceste două valori fundamentale, cum este dreptul la viaţă şi dreptul la alegeri libere şi, în consecinţă, o atare susţinere nu poate fi primită.
Ca atare, nu se poate susţine că ar fi proporţională şi justificată, în raport de faptele săvârşite de inculpat, măsura interzicerii drepturilor sale electorale de către instanţă pe durata executării pedepsei, aşa cum susţine parchetul, dreptul de a alege aparţinând, în esenţă, oricărei persoane, inclusiv a celui condamnat, restrângerea exerciţiului acestui drept operând în cazuri extreme de excepţie, care nu se regăsesc în speţa dedusă judecăţii.
Nici critica vizând individualizarea pedepsei, mai exact sub aspectul greşitei reţineri a circumstanţei atenuante nu poate fi reţinută în cauză, deoarece, în opinia curţii, aceste circumstanţe atenuante vizând persoana inculpatului au fost corect reţinute, având în vedere faptul că acesta nu mai are antecedente penale, ceea ce atrage aplicarea prevederilor art. 74 lit. a) C. pen.
De asemenea, instanţa a luat corect în considerare starea de sănătate, încadrabilă ca şi circumstanţă atenuantă în prevederile art. 74 alin. (2) C. pen., întrucât inculpatul prezintă diagnosticul tulburare organică de personalitate, având discernământul diminuat, înţelegând parţial conţinutul şi consecinţele faptelor sale, aşa cum rezultă din expertiza medico-legală psihiatrică efectuată în cauză, ceea ce poate determina o reacţie violentă a inculpatului, pe fondul unei stări de tensiune, urmare a conflictului avut între copilul său şi cel al părţii vătămate la şcoală, mai greu de stăpânit, în condiţiile în care la momentul agresiunii, fără vreun schimb justificativ, cel puţin de cuvinte, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu cuţitul ce-l avea asupra sa.
Cu privire la criticile inculpatului, curtea, de asemenea, Ie-a apreciat ca neîntemeiate, întrucât susţinerea acestuia că se impunea schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tentativă la omor calificat în infracţiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 teza a ll-a C. pen., o atare susţinere nu poate fi primită, întrucât având în vedere instrumentul folosit, respectiv cuţitul, zona vitală în care a acţionat şi anume abdomen, prin lovitură secţionându-se intestinul, intensitatea loviturii - plagă de 2 cm. şi, respectiv 10 cm. lungime - toate acestea conduc la concluzia că inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide şi nicidecum de a cauza o vătămare corporală gravă, al cărei rezultat mai grav nu l-ar fi prevăzut, datorită culpei, ceea ce concluzionează că încadrarea dată faptei în tentativă de omor calificat este o încadrare corectă în prevederile art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. - agresiune având loc în stradă considerat loc public.
Totodată, curtea nu împărtăşeşte nici cealaltă critică a inculpatului, în sensul că se impune o redozare a pedepsei într-un cuantum mai mic, întrucât acesta a acţionat în stare de provocare prev. de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece inculpatul a avut iniţiativa declanşării agresiunii împotriva victimei, din situaţia de fapt arătată rezultând că el a fost cel care a mers primul la domiciliul acesteia, după care a lovit-o cu cuţitul în stradă fără vreun schimb de cuvinte sau gesturi din partea părţii vătămate şi, în consecinţă, în mod corect s-a apreciat de către Tribunal că nu sunt întrunite prevederile art. 73 lit. b) C. pen.
În acelaşi timp, curtea a reţinut că invocarea altor situaţii vizând persoana sa, în sensul că nu are antecedente penale, a fost avută în vedere chiar de către prima instanţă, apreciind-o ca şi circumstanţă atenuantă cu efectul coborârii pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege, astfel că susţinerea din nou a aceleiaşi situaţii, alături de împrejurarea că are în întreţinere un copil minor, nu poate conduce la un efect mai larg, în sensul coborârii şi mai mult a pedepsei decât limita de 6 ani la care s-a orientat prima instanţă, o atare pedeapsă atingându-şi scopul atât preventiv cât şi coercitiv, potrivit art. 52 C. pen.
Aşa cum s-a arătat, însă, este întemeiată numai critica parchetului sub aspectul că în mod greşit nu s-au restituit două bancnote de 10 lei şi geaca părţii vătămate, întrucât din procesul verbal din 10 februarie 2009, aflat la fila 10 dosar urmărire penală, rezultă că au fost ridicate două bancnote de 10 lei ce au aparţinut părţii vătămate P.I., precum şi o giacă bărbătească de culoare neagră cu dungi albe şi adaos roşu, ce a aparţinut, de asemenea, părţii vătămate.
În această situaţie, se impune, în baza art. 169 C. proc. pen., restituirea acestora, astfel că hotărârea dată de prima instanţă, care nu s-a pronunţat sub aspectul restituirii este o soluţie nelegală, numai sub acest aspect.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul V.D.
Potrivit art. 3853 alin. (1) rap. la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile şi curge de la pronunţare, pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare.
În speţă, din actele dosarului rezultă că inculpatul a fost prezent la termenul din 10 iunie 2010 când au avut loc dezbaterile în faţa instanţei de apel şi a formulat recurs la 2 iulie 2010, în condiţiile termenul de declarare a căii de atac expirase la 21 iunie 2010.
În consecinţă, fiind declarat cu depăşirea termenului prevăzut de lege, recursul inculpatului va fi respins ca tardiv conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat confom art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul inculpat V.D. împotriva Deciziei penale nr. 61/ A din 10 iunie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1011/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1135/2010. Penal → |
|---|
