ICCJ. Decizia nr. 1164/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1164/2010
Dosar nr. 4/54/2009
Şedinţa publică din 25 martie 2010
Asupra cauzei penale de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 129 din 09 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, s-a respins plângerea petentei B.M., împotriva rezoluţiei nr. 2173/II/2/2008 din 17 noiembrie 2008, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe intimaţii D.V. şi T.I., ca nefondată, fiind menţinută rezoluţia atacată ca legală şi temeinică.
A fost obligată petenta la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin rezoluţia nr. 717/P/2008 din 13 octombrie 2008, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus neînceperea urmăriri penale faţă de magistraţii D.V. şi T.I., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), reţinându-se existenţa cazului prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen.
În fapt, s-a reţinut că petenta B.M.A., a sesizat că la 15 august 2008 a studiat la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal Dosarul nr. 298/P/2007 şi a constatat că în acest dosar se află în original plângerea ce a format obiectul Dosarului nr. 1940/P/206, cu privire la intimatul făptuitor F.M.; ambele dosare au fost soluţionate cu soluţia de neîncepere a urmăririi penale, iar petenta a luat cunoştinţă de faptul că Dosarul nr. 123/P/2007 a fost ataşat la Dosarul nr. 1940/P/2006, care face obiectul unui alt Dosar nr. 321/P/2008 şi a solicitat ca plângerea originală, scrisă cu cerneală de culoare verde, aflată în Dosarul nr. 298/P/2007, să constituie obiectul unui alt dosar faţă de avocatul F.M.
Examinându-se Dosarul nr. 298/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal, văzând şi soluţiile pronunţate în celelalte trei cauze penale la care a făcut referire petenta, procurorul a constatat că dosarul menţionat mai sus, s-a format la 30 octombrie 2007 ca urmare a adresei din 4 ianuarie 2007 a Judecătoriei Caracal - Biroul de Informare şi Relaţii Publice, prin care au fost înaintate parchetului două plângeri (una în original şi copie din data de 12 februarie 2006 adresată preşedintelui instanţei, referitoare la un abuz în serviciu, comis de trei ofiţeri de poliţie şi alta în copie, formulată la 14 septembrie 2006, în care petenta a sesizat că fratele său, B.M., ar fi sustras o anumită cantitate de porumb). Într-un plic timbrat, fără ştampilă şi data poştei, deoarece conform susţinerilor acesteia intenţiona să depună personal la Judecătoria Caracal cererea trimisă prin poştă la 7 decembrie 2006, petenta a anexat alte două cereri la aceasta din urmă, menţionând că este ";cerere de punere în mişcare a acţiunii penale împotriva apărătorului, d-nul F.M., pentru semnarea în fals a actelor de procedură";.
S-a reţinut că se confirmă susţinerea că această cerere a fost ataşată la Dosarul nr. 298/P/2007, dar a fost restituită petentei de către Judecătoria Caracal, sub nr. BRP - 302/2006, cu menţiunea de a se adresa organelor competente, însă nu se confirmă susţinerea că această plângere originală scrisă cu cerneală verde ar forma obiectul Dosarului nr. 1940/P/2006, deoarece a fost formulată la data de 6 decembrie 2006, dată ulterioară rezoluţiei comunicată la 18 octombrie 2006, când s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de avocatul F.M., cu motivarea că nu s-a comis fapta de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. Împrejurarea că această plângere formulată la 6 decembrie 2006 era ataşată la Dosar nr. 298/P/2007, deşi petenta a calificat-o eronat ";acţiune de punere în mişcare împotriva rezoluţiei nr. 1940/P/2006 şi plângere împotriva rezoluţiei nr. 377/II/2/2006";, nu poate duce la concluzia că s-a comis un abuz în serviciu deoarece la acea dată era soluţionată atât cauza respectivă, cât şi plângerea împotriva rezoluţiei, astfel încât aceasta din urmă era lipsită de obiect.
În Dosarul nr. 298/P/2007, după audierea petentei de către procurorul T.I. la 6 februarie 2007, aceasta a depus şi alte plângeri în original sau fotocopie, o parte din acestea formând obiectul altor cauze penale, ce aveau ca obiect fapte sesizate ca fiind comise de fratele său, B.M. şi angajaţii Primăriei Oraşului Drăgăneşti Olt.
De asemenea, din actele premergătoare s-a constatat că Dosarul nr. 1940/P/2006 a fost soluţionat la 18 octombrie 2006 de procurorul T.I., confirmându-se prin rezoluţie propunerea organelor de poliţie, de neîncepere a urmăririi penale faţă de avocatul F.M. pentru infracţiunea prevăzută de art. 190 C. pen., întrucât fapta nu există.
La 3 iulie 2007, dosarul a fost înaintat Judecătoriei Caracal pentru soluţionarea plângerii formulate conform art. 2781 C. proc. pen., iar la 8 aprilie 2008, acelaşi dosar a fost înaintat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, formându-se Dosarul nr. 321/P/2008, deoarece prin Legea nr. 79/2007 a fost modificat art. 281 C. proc. pen., iar făptuitorul avea calitatea de avocat.
Faţă de acelaşi făptuitor, în Dosarul nr. 123/P/2007, Serviciul Teritorial Craiova al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, prin ordonanţa din 10 decembrie 2007, a dispus neînceperea urmăririi penale pentru trafic de influenţă şi s-a disjuns cauza pentru infracţiunea de evaziune fiscală, fiind declinată competenţa de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
S-a format astfel, Dosarul nr. 321/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, fiind preluat Dosarul nr. 1940/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal, fiind soluţionat la 24 iulie 2008 de către procurorul O.C., prin rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de avocatul F.M., pentru infracţiunea de evaziune fiscală, cu motivarea că fapta nu există.
S-a constatat de asemenea că cele trei dosare menţionate mai sus, nr. 1940/P/2006, nr. 123/P/2007 şi nr. 321/P/2008, s-au format ca urmare a plângerilor penale formulate la date diferite de către petenta B.M..
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petenta la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, care, prin rezoluţia nr. 2173/II/2/2008 din 17 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a respins-o ca neîntemeiată.
S-a reţinut că din actele premergătoare efectuate nu a rezultat existenţa vreunui temei de fapt şi de drept care să justifice tragerea la răspundere penală a persoanelor menţionate sub aspectul infracţiunii sesizate, astfel încât soluţia dispusă este legală şi temeinică, fiind fundamentată pe actele premergătoare efectuate, din care a rezultat inexistenţa infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor personale prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în sarcina magistratului T.I. cu ocazia soluţionării cauzelor penale amintite de petiţionară.
Împotriva acestei rezoluţii petenta a formulat plângere în condiţiile prevăzute de art. 2781 C. proc. pen., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, atât cu privire la magistratul T.I., cât şi cu privire la D.V., solicitând cercetarea acestora pentru infracţiunea de abuz în serviciu, deoarece nu îşi explică de ce plângerea acesteia, formulată împotriva avocatului F.M., a ajuns într-un alt dosar care priveşte o altă persoană, apreciind că plângerea a fost ascunsă cu intenţie; aceasta nu a fost audiată ca parte vătămată în această cauză, solicitând astfel admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei şi trimiterea cauzei la parchet pentru a se efectua cercetări.
Instanţa de fond, din analiza conţinutului actelor premergătoare efectuate de procuror, a apreciat că nu există indicii din care să rezulte că intimaţii magistraţi ar fi săvârşit vreo faptă de natură penală, care să antreneze răspunderea penală a acestora.
Magistraţii intimaţi şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu, eventualele nemulţumiri ale petentei faţă de hotărârile acestora putând fi valorificate în cadrul căilor de atac.
Împotriva acestei rezoluţii, în termen legal, a declarat recurs petenta B.M., fără a indica motivele de recurs.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând din oficiu recursul, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., îl consideră nefondat pentru următoarele considerente.
În mod corect s-a stabilit că cei doi magistraţi D.V. şi T.I. au acţionat în cadrul şi cu respectarea legii, nesăvârşind vreo faptă cu conotaţie penală.
Împrejurarea că petenta este nemulţumită de soluţiile celor doi magistraţi nu poate conduce în niciun caz la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Împotriva soluţiilor adoptate de către magistraţi, atât dispoziţiile constituţionale cât şi cele procedurale prevăd posibilitatea exercitării unor căi ordinare sau extraordinare de atac.
A admite altfel, ar însemna că s-ar deschide alte căi de atac, în afara celor ordinare şi extraordinare, prevăzute de legislaţia în vigoare, fapt ce ar crea un vădit dezechilibru în întreg sistemul judiciar.
Posibilitatea formulării unor plângeri împotriva reprezentanţilor Ministerului Public care au instrumentat cauze penale ori împotriva membrilor completelor de judecată ce s-au pronunţat într-o cauză, reprezintă un drept constituţional al petentei, însă nu echivalează cu exercitarea unui control asupra legalităţii şi temeiniciei soluţiilor pronunţate.
Magistratul se află în afara raportului juridic dedus judecăţii şi înfăptuieşte justiţia în numele legii, fiind independent faţă de părţi, iar soluţiile pe care le adoptă ori hotărârile pe care le pronunţă pot fi atacate ori îndreptate doar prin căile prevăzute de lege.
Soluţiile dispuse de procurori pot fi infirmate numai urmare a controlului ierarhic şi jurisdicţional al acestora, iar nu prin angajarea răspunderii penale a procurorului, câtă vreme nu s-a dovedit reaua-credinţă a magistratului în adoptarea soluţiei dispuse.
În mod corect a reţinut instanţa de fond că neaudierea petentei în faza actelor premergătoare nu poate constitui un motiv de nelegalitate a rezoluţiei pronunţate, deoarece în faza actelor premergătoare procurorul este singurul care apreciază asupra oportunităţii efectuării verificărilor pe care le consideră necesare şi suficiente.
În concluzie, nepropunând şi, ca atare, neadministrându-se probe care să releve o altă situaţie de fapt şi vinovăţia intimaţilor, instanţa de fond a respins legal plângerea cu care a fost sesizată în condiţiile art. 2781 C. proc. pen.
Nici în această etapă procesuală nu au apărut elemente noi, neavute în vedere de organul de urmărire penală şi instanţa de fond, care să ducă la concluzia săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu de către intimaţi, astfel încât simplele afirmaţii ale acesteia, în sensul întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), nesusţinute de materialul probator administrat, nu au aptitudinea de a duce la casarea sentinţei atacate şi pronunţarea altei soluţii.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază legală şi temeinică hotărârea instanţei de fond, motiv pentru care, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul petentei.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta B.M. împotriva Sentinţei penale nr. 129 din 9 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petentă la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3535/2010. Penal. înlocuirea măsurii... | ICCJ. Decizia nr. 4202/2010. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
