ICCJ. Decizia nr. 1167/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1167/2010
Dosar nr. 2201/279/2009
Şedinţa publică din 25 martie 2010
Asupra cauzei penale de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 40 din 21 ianuarie 2010 Curtea de Apel Bacău a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul petent R.V. împotriva Deciziei penale nr. 579/RP din 27 noiembrie 2009 a Tribunalului Neamţ.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat recurentul petent să plătească statului suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Instanţa de control judiciar a reţinut că prin Decizia penală nr. 579/R din 27 noiembrie 2009 Tribunalul Neamţ a respins ca nefondat recursul petiţionarului R.V. împotriva Sentinţei penale nr. 388 din 11 mai 2009 a Judecătoriei Neamţ, hotărârea fiind definitivă potrivit dispoziţiilor art. 416 pct. 6 C. proc. pen., astfel încât un nou recurs împotriva acestei decizii este inadmisibil.
Împotriva Deciziei penale nr. 40 din 21 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bacău a formulat recurs petentul R.V., învederând faptul că la judecarea fondului cauzei nu a fost audiat pârâtul B.I., fiind nemulţumit de modul în care s-a judecat cauza.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul petentului, îl consideră inadmisibil pentru următoarele considerente:
Posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătoreşti, pentru motive privind pronunţarea acestora, cu nerespectarea condiţiilor formale, legal prevăzute, de desfăşurare a judecăţii sau ca o consecinţă a unui raţionament jurisdicţional eronat, este reglementată în prezent prin normă constituţională.
Însă, potrivit art. 129 din Constituţia României, revizuită, părţile interesate pot exercita căile de atac, numai în condiţiile legii procesuale.
Corespunzător acestui principiu constituţional, legea procesual-penală a reglementat dreptul examinării cauzei penale, în două grade de jurisdicţie, determinând hotărârile susceptibile a fi supuse reformării, căile de atac şi titularii acestora, precum şi cazurile de casare.
Totodată, în vederea realizării scopului procesului penal, astfel cum acesta a fost determinat prin art. 1 C. proc. pen., conduita procesuală a părţilor a fost precis determinată, inclusiv cu privire la incidentele ivite în cursul executării hotărârii penale definitive, în acest caz.
Reglementarea menţionată are aptitudinea funcţională de a răspunde noii perspective asupra accesului la justiţie, generată de dispoziţiile art. 21 din Constituţia României, art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 2 din Protocolul adiţional nr. 7 la Convenţie.
Potrivit art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs, hotărârile judecătoreşti nedefinitive, sentinţe sau decizii după caz.
Art. 417 C. proc. pen., cu referire la dispoziţiile înscrise în Cap. III din Titlul II al aceluiaşi cod, prevede că deciziile pronunţate în recurs nu sunt supuse niciunei altei căi ordinare de atac, ele fiind definitive şi executorii.
Aşadar, sistemul român de jurisdicţie a statuat principiul unicităţii acestei căi de atac, dreptul stingându-se prin exercitare, aşa încât posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că plângerea părţii vătămate R.V. a fost trimisă de către Tribunalul Piatra-Neamţ, prin Sentinţa penală nr. 388 din 11 mai 2009 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra-Neamţ pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP) faţă de numitul B.I. Sentinţa a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 549/R din 27 noiembrie 2009 a Tribunalului Neamţ, care a respins recursul petentului.
Tinzând la reluarea controlului judiciar, petentul a mai declarat un nou recurs, care, urmare a constatării parcurgerii ciclului ordinar al judecăţii şi lipsei termenului legal pentru o nouă examinare a acestuia a fost respins de Curtea de Apel Bacău ca inadmisibil prin Decizia penală nr. 40 din 21 ianuarie 2010.
Petentul R.V. a declarat un al treilea recurs, ulterior soluţionării cauzei, prin hotărâre definitivă.
Or, potrivit reglementării date prin Codul de procedură penală, în materie de control judiciar, căile de atac nu pot fi exercitate nelimitat, atâta timp cât părţile ar fi nemulţumite de soluţia definitivă dată cauzei penale.
Astfel, potrivit art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare, pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.
Aşadar, limitând calea de atac menţionată, exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, Codul de procedură penală a stabilit principiul unicităţii acesteia, în raport cu care posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă, dreptul la această cale procesuală stingându-se prin exercitarea recursului.
Petentul şi-a exercitat dreptul la recurs, cel de-al treilea recurs declarat împotriva unei hotărâri definitive, cu care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată, nu întruneşte cerinţele textului menţionat, încalcă principiul unicităţii acestei căi de atac şi, ca atare nu este admisibil potrivit dreptului comun.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced şi ca urmare a admiterii excepţiei, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Curtea va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul R.V. împotriva Deciziei penale nr. 40 din 21 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 martie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 116/2010. Penal. Dare de mită (art. 255... | ICCJ. Decizia nr. 3356/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
