ICCJ. Decizia nr. 1141/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1141/2010
Dosar nr. 1921.2/103/2009
Şedinţa publică din 24 martie 2010
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 186 din 28 octombrie 2009 Tribunalul Neamţ l-a condamnat pe inculpatul A.P. în baza art. 174, 175 lit. b), art. 176 lit. d) C. pen., la 18 ani închisoare şi 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A menţinut măsura arestării preventive şi a dedus din pedeapsă durata prevenţiei de la 28 noiembrie 2008 la zi.
Inculpatul a fost obligat la 2.400 RON despăgubiri civile, 10.000 RON daune materiale şi 20.000 RON daune morale către partea civilă M.L.R., precum şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că inculpatul A.P., despărţit în fapt de soţie, locuia în comuna Băluşeşti, sat Icuşeşti, judeţul Neamţ, în casa fratelui său A.L., care îşi achiziţionase o altă locuinţă.
Conform Raportului de expertiză medico-legală psihiatrică al I.N.M.L. „M.M.” Bucureşti, inculpatul prezintă diagnosticul de tulburare de personalitate de tip instabil-impulsiv, cu intelect liminar, pe fondul abuzurilor etilice.
Pentru a-şi asigura existenţa, inculpatul lucra ocazional la cetăţenii din sat, printre care şi la victima M.I., în vârstă de 70 de ani.
În ziua de 27 noiembrie 2008 inculpatul a lucrat prin sat, consumând şi băuturi alcoolice, iar spre seară a mers la crâşmă, unde a continuat să consume alcool şi tărie.
În drumul spre casă, inculpatul A.P. a hotărât să meargă la locuinţa victimei M.I. pentru a-i sustrage bani, ştiind sigur că este singur acasă.
Ajuns la locuinţa victimei şi văzând lumina stinsă, inculpatul şi-a dat seama că acesta dormea, astfel că a pătruns în cameră, cunoscând că victima nu încuie uşa niciodată. În momentul în care inculpatul a aprins lumina în cameră, victima s-a trezit întrebându-l ce caută.
Solicitându-i bani şi primind răspunsul că nu are, inculpatul a lovit victima în faţă, începând să caute prin locuinţă. Întrucât victima s-a sculat de pe pat, inculpatul a lovit-o cu o vază în cap, determinând căderea acesteia pe podea cu faţa în jos. În continuare inculpatul a controlat îmbrăcămintea victimei de pe un scaun, sustrăgându-i portofelul cu bani şi acte. Pentru a fi sigur că victima nu se mai ridică de pe podea, inculpatul a lovit-o repetat cu vaza în cap iar apoi cu muchia unui topor în zona cervicală, sfărâmându-i craniul. Continuând controlul în locuinţă, inculpatul a găsit şi şi-a însuşit din lada de zestre un batic în care se afla o importantă sumă de bani.
Din beci a sustras mai multe sticle cu vişinată, consumând din băutură la locul faptei.
Pentru a ascunde urmele infracţiunii, inculpatul a acoperit victima cu o plapumă, dându-i foc cu o brichetă, arzând o porţiune din plapumă şi parţial şosetele victimei.
La plecare, inculpatul a ascuns vaza într-o ladă şi a aruncat toporul în fântâna din curte, luând cu sine o sticlă de vişinată.
A doua zi, 28 noiembrie 2008, trezindu-se, inculpatul a aruncat actele victimei într-o toaletă şi a plecat la Roman, de unde şi-a cumpărat o bicicletă de 280 RON şi alte bunuri.
Victima a fost găsită decedată, tot a doua zi, în jurul orelor 11,30 de nepotul ei, M.V.S., fiind sesizat organul de poliţie.
Urmare investigaţiilor, a fost stabilită identitatea autorului în persoana inculpatului A.P. iar la locuinţa acestuia au fost găsite hainele cu care a fost îmbrăcat, cizmele pline de sânge şi sticla cu vişinată, fiind apoi prins şi inculpatul, având asupra sa bunurile cumpărate din oraşul Roman.
Conform Raportului medico-legal de autopsie, moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute, consecinţa hemoragiei, contuziei şi dilacerării cerebrale la un politraumatizat cu fractură craniană multieschiloasă. Leziunile s-au produs prin loviri active, repetate ale craniului cu corpuri contondente.
Din Raportul medico-legal de expertiză psihiatrică rezultă că inculpatul a avut discernământul păstrat la data comiterii faptei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel partea civilă M.L.R., care a criticat-o numai în latura penală, solicitând majorarea pedepsei şi, respectiv, inculpatul A.P., care a solicitat reducerea pedepsei în considerarea conduitei sincere, lipsa antecedentelor penale şi vârsta, precum şi reducerea cuantumului despăgubirilor civile.
Prin Decizia penală nr. 138 din 8 decembrie 2009 Curtea de Apel Bacău a admis apelul părţii civile M.L.R., a desfiinţat sentinţa şi, în rejudecare, a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 18 ani închisoare la 24 de ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi de la 6 ani la 9 ani.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Apelul inculpatului A.P. a fost respins ca nefondat.
Instanţa de control judiciar a constatat că, faţă de gradul de pericol social concret, ridicat, al faptei, de periculozitatea inculpatului apreciată în raport de modul şi împrejurările în care a conceput şi pus în executare crima, de funcţiile şi scopul pedepsei, se impune majorarea pedepsei.
Din aceleaşi motive solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei a fost apreciată ca nefondată, după cum s-a dovedit neîntemeiată şi cererea acestuia de reducere a despăgubirilor civile, în condiţiile în care la instanţa de fond a fost de acord să achite sumele pretinse cu acest titlu de partea civilă.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat, solicitând personal, prin memoriul scris, reducerea pedepsei iar, prin apărătorul din oficiu, reţinerea circumstanţelor atenuante decurgând din lipsa antecedentelor penale şi conduita sinceră, şi ca urmare, coborârea pedepsei sub limita minimă specială legală.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul inculpatului A.P., susţinut în considerarea cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., este nefondat.
În cauză, situaţia de fapt a fost reţinută corect, pe bază de probe legal administrate în cursul procesului.
Cunoscând situaţia materială a familiei victimei, în gospodăria căreia a prestat ocazional diferite activităţi, inculpatul A.P. în seara zilei de 27 noiembrie 2008 a pus în aplicare hotărârea de a sustrage sume de bani de la acesta.
Actele de violenţă extremă, repetate, exercitate de inculpat cu o vază şi toporul pe care l-a adus cu sine, demonstrează, fără echivoc, intenţia acestuia de a ucide victima, existentă încă din momentul conceperii planului infracţional.
De altfel, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, detaliind modul şi împrejurările de realizare a acesteia, aşa cum au fost reţinute prin actul de sesizare şi considerentele hotărârilor.
Deşi nu îşi aminteşte ce sume de bani a sustras, acestea aflându-se în portofel şi în baticul luat din lada cu zestre, inculpatul a fost de acord să despăgubească partea civilă şi cu suma de 2.400 RON, indicată de aceasta din urmă ca fiind sustrasă.
Încadrarea juridică reţinută este legală.
Pedeapsa, astfel cum a fost aplicată de instanţa de apel, este în măsură să asigure realizarea funcţiilor sancţiunii - de constrângere şi reeducare - şi scopului acesteia, de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni.
Cererea inculpatului, formulată prin memoriul depus în recurs şi concluziile orale, de reducere a pedepsei, nu este întemeiată.
Instanţa de control judiciar a aplicat inculpatului pedeapsa în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând, astfel, seama de limitele legale speciale, de gradul de pericol social al faptei, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Toate criteriile de individualizare, raportate la situaţia de fapt, impun orientarea pedepsei spre limita maximă legală specială a închisorii, cum de altfel a procedat instanţa prin hotărârea atacată.
Inculpatul, cunoscând că victima, persoană în vârstă, şi la acel moment singură, se afla în locuinţă, a pătruns peste aceasta, înarmat cu un topor şi ceea ce a urmat demonstrează lipsa oricărui respect faţă de valorile ocrotite de lege şi, mai presus de toate, faţă de însăşi viaţa altora, ucigând fără ezitare şi prin metode şi mijloace care stârnesc oroarea, în scop de jaf.
Acestea fiind, în esenţă, datele de fapt ale cauzei, Curtea apreciază că nu există împrejurări care să fie caracterizate judiciar circumstanţe atenuante şi, pe cale de consecinţă, recursul inculpatului A.P. va fi respins ca nefondat.
Din pedeapsa aplicată se va deduce arestarea preventivă de la 28 noiembrie 2008 la 24 martie 2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.P. împotriva Deciziei penale nr. 138 din 8 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 noiembrie 2008 la 24 martie 2010.
Obligă recurentul inculpat la 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1137/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3225/2010. Penal → |
|---|
