ICCJ. Decizia nr. 3356/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3356/2010
Dosar nr. 7720/1/2010
Şedinţa publică din 27 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 21 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, în baza art. 160b rap. la art. 3002 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului C.E.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că subzistă în continuare temeiul prev. de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. în sensul că există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În conformitate cu acest text de lege trebuie să există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret care să aducă atingere ordinii publice, iar în cadrul criteriilor complementare, gradul de pericol social al infracţiunii presupuse a fi săvârşită de către inculpat, inclusiv a inculpatului arestat, trebuie privit şi prin prisma unor circumstanţe concrete ale cauzei.
Aceste circumstanţe concrete constau în agresarea repetată a soţiei sale, victima infracţiunii, care a culminat cu decesul ei, modalitatea deosebit de violentă în care s-a comis fapta, obiectul folosit –secure, urmând ca în apelul procurorului să se stabilească dacă încadrarea juridică este cea prevăzută de art. 174-175 lit. c) C. pen. cum se susţine în rechizitoriu sau art. 183 C. pen., cum a reţinut prima instanţă.
Nu pot fi ignorate nici concluziile Raportului de nouă Expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de IML Mina Minovici (filele 337-341 dosar fond) care a constatat că inculpatul a păstrat capacitatea psihică de apreciere a faptei şi prezenta tulburare de personalitate de tip mixt cu manifestări heteroagresive.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, solicitând revocarea măsurii arestării preventive întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acesteia, iar judecarea sa în stare de libertate nu ar împiedica desfăşurarea normală a procesului penal.
Recursul este nefondat.
Inculpatul C.E. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv conform art. 148 lit. f) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen.
În fapt s-a reţinut că la data de 27 ianuarie 2008, inculpatul a lovit-o în mod repetat pe soţia sa, victima C.M., cu securea în zona picioarelor, lovituri care au condus la decesul acesteia.
Prin sentinţa penală nr. 141 din 28 iulie 2010 a Tribunalului Neamţ s-a schimbat încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. şi a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 2 ani, menţinându-se starea de arest a acestuia.
Instanţa de prim control judiciar a menţinut corect starea de arest a inculpatului faţă de disp. art. 160b rap. la art. 3002 C. proc. pen., constatându-se că temeiul prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen. subzistă şi în prezent şi impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din natura şi gravitatea faptei comise, modalitatea de săvârşire ce denotă violenţa inculpatului.
Pe de altă parte, inculpatul este legal deţinut în baza unei hotărâri de condamnare, chiar dacă împotriva acesteia s-a exercitat calea de atac a apelului.
Faţă de considerentele expuse, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.E. împotriva încheierii din 21 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 1596.5/103/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1167/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3403/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
