ICCJ. Decizia nr. 1143/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1143/2010
Dosar nr. 665.4/102/2009
Şedinţa publică din 24 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 278 din 10 decembrie 2009 a Tribunalului Mureş, inculpatul G.I. (deţinut în Penitenciarul Târgu Mureş) a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) la pedeapsa de 17 ani închisoare şi la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen. timp de 7 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), raportat la art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii pe 24 h, din data de 11 ianuarie 2009, precum şi durata arestării preventive, începând cu data de 12 ianuarie 2009 şi până la zi.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., raportat la art. 160b alin. (3), art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 998, 999 C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C.J.U. Tg. Mureş, şi în consecinţă, l-a obligat pe inculpat să plătească în favoarea acestei părţi civile suma de 14.363,05 RON, precum şi dobânzile legale aferente până la data plăţii efective, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu spitalizarea victimei V.M.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 2.170 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
La data de 29 decembrie 2008, profitând de starea de imposibilitate a victimei V.M., în vârstă de 2 ani şi 6 luni, de a se apăra, inculpatul G.I. (concubinul mamei victimei) i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii peste cap şi corp, deranjat fiind de plânsul acesteia, după care, timp de mai multe ore, a împiedicat acordarea oricărui ajutor medical, interzicându-i mamei copilului să îl transporte la spital sau să anunţe salvarea.
Victima a fost internată în spital unde a decedat pe data de 16 ianuarie 2009.
Raportul de autopsie medico-legală, avizat de Comisia de avizare şi control a actelor medico-legale din cadrul I.M.L. Târgu Mureş a concluzionat că moartea victimei s-a datorat stopului cardio-respirator survenit în condiţiile unui politraumatism cu hemoragie leptomeningian masivă, contuzie difuză hemoragică cerebrală, hemoragie secundară de trunchi cerebral, luxaţie cervicală C1 şi infiltrate sanguine perilezionale, fracturi costale. Leziunile traumatice s-au putut produce prin mecanismul de loviri directe repetate cu corp dur, contondent, urmate de cădere pe cap şi lovire de suprafeţe dure, fără a se exclude mecanismul de scuturare intensă a copilului mic. S-a mai precizat că leziunile cauzate au legătură de cauzalitate directă, necondiţionată cu decesul victimei (dosar urmărire penală).
Curtea de Apel Târgu Mureş, prin Decizia penală nr. 4 din 18 ianuarie 2010, a respins ca nefondat recursul inculpatului, menţinând starea de arest preventiv a acestuia şi deducând prevenţia la zi.
Împotriva acestei decizii penale, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G.I., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 şi 14 C. proc. pen.
Inculpatul a susţinut că probatoriul administrat nu este complet, instanţa respingându-i cererea de administrare a probei cu martori. A mai susţinut că nu a avut interpret de limba maghiară în timpul urmăririi penale, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare.
Totodată, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate, având în vedere sinceritatea manifestată în cursul urmăririi penale şi situaţia familială.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat pentru următoarele considerente:
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanţele au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, dând încadrarea juridică legală şi temeinică infracţiunii comise de acesta.
Inculpatul a lovit în mod repetat, cu intensitate, un copil de numai 2 ani şi 6 luni, cauzându-i leziuni grave care au determinat decesul.
Probaţiunea este completă şi stabileşte această situaţie de fapt pe care, de altfel, nici inculpatul nu o contestă.
Inculpatul a solicitat proba cu trei martori, susţinând necesitatea audierii acestora pentru a dovedi că nu a mai săvârşit o altă infracţiune de omor anterior prezentei fapte, ca şi pentru a relata aspecte petrecute în domiciliul său a doua zi şi pe care el însuşi le-a adus la cunoştinţa martorilor.
Instanţa a respins motivat această cerere de probe prin care se tindea la dovedirea unor împrejurări care nu aveau legătură cu fondul cauzei.
Înalta Curte constată că instanţa a procedat în mod legal şi temeinic, respingând argumentat administrarea unei probe care nu era concludentă şi utilă cauzei, făcând în mod corect aplicarea dispoziţiilor art. 67 C. proc. pen.
Nici în timpul urmăririi penale şi nici în faţa primei instanţe, inculpatul nu a invocat necunoaşterea limbii române, astfel că nu s-a pus problema folosirii limbii oficiale prin interpret, potrivit dispoziţiilor art. 8 C. proc. pen. Din momentul în care, în faţa instanţei de apel, inculpatul a susţinut că nu cunoaşte şi nu se poate exprima foarte bine în limba română (încheierea din 15 ianuarie 2010), i s-a asigurat prezenţa interpretului de limba maghiară.
Înalta Curte constată că inculpatului i s-a asigurat dreptul la apărare şi la folosirea limbii materne în condiţiile legii şi fără ca interesele sale să fie prejudiciate. Conţinutul actelor procesual-penale întocmite în lipsa interpretului de limba maghiară nu a fost contestat, iar apărările formulate de inculpat nu l-au contrazis.
Cât priveşte cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, Înalta Curte constată că acesta a fost stabilit în concordanţă cu cerinţele art. 72 şi 52 C. pen.
Pedeapsa de 17 ani închisoare reflectă în mod corespunzător pericolul social de o gravitate deosebită al faptei şi făptuitorului şi necesitatea ca sancţiunea aplicată să se constituie într-un mijloc de constrângere şi reeducare eficient.
Inculpatul este recidivist, fiind condamnat de mai multe ori pentru săvârşirea unor infracţiuni de furt şi liberat condiţionat la 20 iunie 2008, cu un rest de pedeapsă neexecutat de 115 zile (dosar urmărire penală).
Având în vedere aceste împrejurări, precum şi limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea de omor calificat (de la 15 la 25 de ani), Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată inculpatului şi orientată spre limita minimă a duratei legale este just individualizată, neimpunându-se reducerea cuantumului ei.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul inculpatului G.I.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din durata pedepsei aplicate perioada reţinerii şi arestării preventive de la 11 ianuarie 2009 la 24 martie 2010.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Onorariul interpretului de limba maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Văzând dispoziţiile art. 192 alin. (2), 189 şi 190 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva Deciziei penale nr. 4 din 18 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Tg. Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 ianuarie 2009 la 24 martie 2010.
Obligă recurentul inculpat la 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Onorariul interpretului de limba maghiară pe timp de 3 ore se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 martie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 3247/2010. Penal - | ICCJ. Decizia nr. 3321/2010. Penal → |
|---|
