ICCJ. Decizia nr. 1261/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 1261/2010
Dosar nr. 90931/30/2008
Şedinţa publică din 1 aprilie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 512/2009, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosar nr. 90931/30/2008, în baza art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul F.M., la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru săvârşirea infraqiunii de omor.
În baza art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 61 alin. (2) C. pen. a fost revocată liberarea condiţionată pentru restul de pedeapsă de 575 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin s.p.nr. 1373 din 10 mai 2006 a Judecătoriei Timişoara, şi a fost contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare, aceasta urmând să fie şi pedeapsa rezultantă ce va fi executată de către inculpat.
În baza art. 35 alin. C. pen. s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reţinerii din data de 25 iulie 2008 şi a arestului preventiv de la data de 26 iulie 2008 la zi.
În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 998, art. 999 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.388 lei partea civilă C.E. şi au fost respinse în rest pretenţiile civile ale părţii civile.
S-a luat act că ceilalţi moştenitori ai victimei, V.M. şi B.V., nu s-au constituit părţi civile în cauză.
în baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpat a unei legitimaţii tip cartelă (cârd personalizat pe numele F.M., a unui bloc-notes cu copertile albastre, a unei perechi de pantofi sport de culoare maro cu inscripţia F.Z., a unei perechi de pantaloni de blugi cu inscripţia T. şi a unui tricou de culoare gri cu inscripţia pe piept W., iar pe spate Q., toate corpuri delicte la dosarul cauzei.
În baza art. 191 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 6.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a dispus plata sumei de 135 lei din fondurile M.J. către INML M.M. Bucureşti, precum şi a sumei de 2288 lei către IML Timişoara reprezentând contravaloarea expertizelor medico-legale efectuate în cauză.
În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către partea civilă C.E.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş nr. 1465/P/2008, emis la data de 13 noiembrie 2008 şi înregistrat pe rolul Tribunalului Timiş sub nr. 9093.1/30 din 17 noiembrie 2008, inculpatul F.M. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infraqiunii de omor, prevăzută şi pedepsită de art. 174 C. pen.
În fapt, s-a reţinut în sarcina inculpatului că, în noaptea de 23/24 iulie 2008, i-a aplicat mai multe lovituri numitei C.A., iar apoi s-a urcat cu picioarele pe pieptul acesteia şi a strâns-o cu mâinile de gât până când a intervenit decesul victimei.
Analizând materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, respectiv procesele verbale de sesizare, cercetare la faţa locului, de depistare (filele 1, 6-8, 11, 91-93 dos. UP), declaraţiile inculpatului (filele 13-15, 17, 107-108, 140 dos. UP şi 23 dosar), declaraţiile părţii civile C.E. (filele 33-34 şi 133 dos. UP şi 24 dosar), declaraţiile martorilor V.M., M.L.N., C.L., D.M., M.O., M.E., D.N., M.A., F.V., O.M.R., C.I., N.E., B.A. (filele 12, 26, 29, 30, 32, 35-48, 114-121 dos. UP şi 25, 43, 44, 64-68, 82, 96 dosar), raportul de constatare medico-legală nr. 2156 din 26 iulie 2008 al IML Timişoara, raport medico-legal nr. 392/N din 25 iulie 2008 al IML Timişoara (filele 127, 128, 135-137 dos. UP), buletinele de analiză biocriminalistică nr. 53/2008, 54/2008 şi 115/2008 ale IML Timişoara (104,105,106, 126 şi 132 dos. UP) raportul de expertiză psihiatrică nr. A1l5823 din 23 iulie 2009 al INML Bucureşti (filele 109-111 dosar), planşe foto (filele 66-88 dos. UP), buletinul histopatologic nr. 432/2008 al IML Timişoara (filele 131, 139 dos. UP), raport medico-legal preliminar al IML Tunisoara (filele 20-25 dos. UP), referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş (filele 61-63 dosar), prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 23 iulie 2008, în jurul orelor 22.00-23.00, după ce a venit de la serviciu, numita C.E., fiica victimei a intrat în barul G. din centrul comunei Dudestii Noi unde s-a aşezat la o masă împreună cu M.E. şi cu concubinul acesteia, D.M. şi au consumat câte o bere. La o altă masă se afla inculpatul F.M., împreună cu fratele său F.V. şi cu un alt bărbat, consumând la rândullor băuturi alcoolice.
În jurul orelor 24.00 inculpatul s-a deplasat la domiciliul său, unde locuia împreună cu mama sa, M.O. şi fratele său F.V. Aici el a rămas aproximativ 15 minute, după care s-a deplasat la domiciliul numiţilor M.L. şi M.E., cărora Ie-a spus că merge la C.E. pentru a întreţine cu aceasta relaţii sexuale. Inculpatul a ajuns în jurul orelor 01.00 la domiciliul acesteia, dar după ce a sărit gardul în grădina casei s-a întâlnit cu victima C.A., în vârstă de 73 de ani pe care a atacat-o. între cei doi a avut loc o scurtă luptă, iar la un moment dat inculpatul s-a urcat cu genunchii pe pieptul victimei şi a strâns-o de gât până a intervenit decesul acesteia. Cadavrul numitei C.A. a fost dus de inculpat până într-o zonă situată în spatele grădinii de lângă casa victimei, unde a fost abandonat în nişte bălării înalte de peste un metru.
Sub aspectul laturii obiective, infracţiune a de omor se poate realiza, potrivit dispoziţiilor art. 174 alin. (1) C. pen., prin uciderea unei persoane, adică prin orice activitate materială care are ca rezultat moartea unei persoane.
Având în vedere probele administrate în cauză, prima instanţă a constatat că fapta inculpatului de a se urca cu genunchii pe pieptul victimei şi de a o strânge de gât până a intervenit decesul acesteia, întruneşte, din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen.
Sub acest aspect prima instanţă a reţinut că, atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei, negând implicarea sa în comiterea acesteia. Inculpatul a arătat că, într-adevăr, în seara zilei de 23 iulie 2008 s-a aflat în acel bar din localitatea Dudeştii Noi, unde a consumat băuturi alcoolice împreună cu fratele său, F.V. şi cu un alt bărbat. Inculpatul a mai adăugat că a plecat de la bar în jurul orei 24, deplasându-se la domiciliul său împreună cu F.V., iar după ce a ajuns acasă, datorită stării de ebrietate în care se afla, s-a culcat, fără a putea oferi alte detalii în legătură cu activităţile sale din acea seară.
Însă, materialul probator administrat în cauză infirmă în totalitate declaraţiile inculpatului, atestând prezenţa sa la locul săvârşirii faptei, precum şi implicarea sa în acţiunile ce au condus la decesul victimei.
În primul rând, prima instanţă a observat faptul că inculpatul a menţionat că o cunoaşte pe partea civilă C.E. doar din vedere, neîntreţinând cu aceasta niciodată relaţii sexuale. Aceste declaraţii sunt contrazise însă de martorul D.N., care, în calitate de agent de pază în comună, desfăşurându-şi activitatea doar pe timp de noapte, i-a observat de mai multe ori pe inculpat şi partea civilă deplasându-se împreună spre domiciliul părţii civile.
Declaraţiile martorului D. sunt credibile în condiţiile în care, aşa cum rezultă din declaraţiile martorului V.M., sora părţii civile, C.E., la întoarcerea de la serviciu, obişnuia să consume băuturi alcoolice în acel birt din Dudeştii Noi, după care aducea diferiţi bărbaţi acasă cu care întreţine a raporturi sexuale.
Inculpatul F.M. a mai susţinut că după ce a ajuns acasă, s-a culcat până a doua zi dimineaţă şi nu ştie ce s-a întâmplat în timpul nopţii. Declaraţiile sale sunt contrazise chiar de membrii familiei. Astfel, martorul M.O., mama inculpatului, a precizat că acesta a ajuns acasă în jurul orei 24. După aproximativ 15 minute a dispărut de acasă şi nimeni nu a ştiut unde a plecat. Crezând că s-a deplasat la familia M. pentru a consuma băuturi alcoolice, a plecat în urma lui, dar când a ajuns la această familie i s-a transmis că inculpatul trecuse pe acolo, dar plecase înainte de sosirea sa, fără a se cunoaşte destinaţia lui.
Aspectele relatate de martorul M.O. au fost confirmate şi de martorul F.V., fratele inculpatului.
Cei care au evidenţiat destinaţia inculpatului F.V. din noaptea de 23/24 iulie 2008 au fost martorii M.L., D.M. şi M.E.. Martorii D.M. şi M.E. au precizat că în seara respectivă au consumat băuturi alcoolice la binul din Dudeştii Noi, aflându-se la aceeaşi masă cu partea civilă C.E. La o altă masă se afla inculpatul, alături de alţi bărbaţi. Potrivit declaraţiilor martorilor, ei au părăsit localul în jurul 23, după care s-au deplasat spre locuinţa familiei M., unde se afla şi martorul M.L. După aproximativ 30 minute de la sosirea lor, la imobilul familiei M. şi-a făcut apariţia şi inculpatul. Acesta a intrat în casă, dar vorbea la telefon, iar după tenninarea convorbirii, inculpatul a plecat, spunându-le că merge la locuinţa pălţii civile C.E. pentru a întreţine cu aceasta raporturi sexuale. Este de subliniat faptul că toţi cei trei martori au menţionat că l-au auzit pe inculpat afirmând că se deplasează la locuinţa părţii civile.
Un alt martor care plasează persoana inculpatului în zona locuinţei părţii civile este numita O.M., fosta concubină a inculpatului. Potrivit raportului de constatare întocmit la data de 25 iulie 2008 de organele de cercetare penală, după verificarea apelurilor telefonice de pe cartela folosită de inculpat, s-a constatat că în noaptea de 23/24 iulie 2008, la ora 1,19 inculpatul a apelat numărul de telefon X. Din verificări a rezultat că acest număr de telefon aparţine martorului O.M. Fiind audiată, aceasta a menţionat că în noaptea respectivă inculpatul a sunat-o şi au vorbit la telefon aproximativ 20-30 de minute, apelul fiind primit în jurul orei 24,00. La un moment dat, potrivit declaraţiilor martorului, a auzit lătrând mai mulţi câini şi l-a întrebat pe inculpat unde se află, acesta răspunzându-i că se află la poarta imobilului părţii civile C.E. Martorul O. a mai adăugat că inculpatul era nemulţumit de faptul că partea civilă nu deschidea poarta, afirmând că "va deschide ea".
La dosar există şi alte probe care confirmă prezenţa inculpatului în curtea imobilului victimei, precum şi implicarea sa în suprimarea vieţii acesteia.
Potrivit procesului verbal de cercetare la faţa locului existent la dosarul de urmărire penală, cadavrul numitei C.A. a fost găsit în capătul grădinii, lângă un gard. La o distanţă de 30 cm de locul unde a fost descoperit cadavrul, organele de cercetare penală au găsit un carneţel cu copeqi albastre, iar în interiorul acesteia se afla o legitimaţie tip cârd care purta fotografia inculpatului. Martorii C.L. şi M.A., martori asistenţi la cercetarea la faţa locului, au atestat faptul că desfăşurarea acestui act procedural a avut loc cu respectarea dispoziţiilor legale, în ciuda susţinerilor inculpatului.
Inculpatul a recunoscut faptul că atât carneţelul, cât şi legitimaţia îi aparţin şi nu a putut oferi o explicaţie plauzibilă în legătură cu modalitate a în care cele două înscrisuri au ajuns la locul unde a fost găsit cadavrul.
Sub acest aspect mai este de subliniat faptul că, în contextul în care obiectele respective au fost descoperite lângă cadavrul victimei, pe bună dreptate organele de cercetare penală s-au deplasat la locuinţa inculpatului pentru a-i lua acestuia o declaraţie. Aşa cum rezultă din procesul verbal de depistare întocmit la data de 25 iulie 2008, în momentul în care organele de cercetare penală au ajuns la locuinţa inculpatului, acesta a fugit spre curtea din spatele imobilului, apoi a sărit gardul în grădina cultivată cu porumb, unde s-a reuşit prinderea sa. Inculpatul nu a oferit nici o explicaţie pentru acest comportament, ceea ce conduce la formarea convingerii instanţei că avea cunoştinţă despre cele petrecute în curtea familiei C.
În momentul depistării sale, inculpatul prezenta mai multe urme de lovituri, respectiv excoriaţii pe gât, antebraţe, coate, coapse, genunchi, precum şi tumefieri la mâna stânga. Potrivit raportului medico-legal preliminar, ulterior confinnat prin raportul de constatare medico-legală nr. 2156 din 26 iulie 2008 al IML Timişoara, cu excepţia leziunilor de la coate şi de la mâini, care aveau o vechime de 6-10 zile, toate celelalte leziuni constatate pe corpul inculpatului erau recente, cu o vechime de 2-3 zile. în condiţiile în care inculpatul a fost expertizat medico-legal la data de 26 iulie 2008, moartea victimei producându-se în noaptea de 23/24 iulie 2008, raportul medico-legal confirmă susţinerile organelor de urmărire penală potrivit cărora între inculpat şi victimă a existat o luptă, cu atât mai mult cu cât, potrivit medicilor legişti, zgârieturile constatate pe gâtul inculpatului s-au putut produce cu unghia.
Prima instanţă a mai reţinut că, aşa cum rezultă din dovada existentă la dosarul de urmărire penală, de la inculpat au fost ridicate o pereche de adidaşi, o pereche de pantaloni şi o buză, obiecte de imbrăcăminte şi încălţăminte pe care Ie-a folosit în noaptea de 23/24 iulie 2008. Acestea au fost supuse unor analize biocriminalistice. Aşa cum rezultă din buletinele biocriminalistice nr. 53 şi 54 din 21 august 2008 ale IML Timişoara pe toate obiectele ridicate de la inculpat s-au găsit urme de sânge, chiar dacă într-o cantitate insuficientă pentru a determina grupa sanguină, urmele descoperite pe tricoul inculpatului fiind cu siguranţă sânge din specia umană.
La stabilirea vinovăţiei inculpatului instanţa va ţine seama şi de împrejurarea că între activitatea desfăşurată de acesta şi moartea victimei există un raport de cauzalitate, fiind evident că fără activitatea desfăşurată de inculpat, moartea victimei nu s-ar fi produs. în acest sens pot fi observate concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 392/A din 25 iulie 2008 al IML Timişoara, din care rezultă că moartea numitei C.E. a fost de natură violentă, ea datorându-se asfixiei mecanice prin sugrumare şi compresiune toracică.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă. Este evident că inculpatul a avut reprezentarea socialmente periculoasă a faptei sale, în condiţiile în care s-a urcat cu genunchii pe pieptul victimei şi a strâns-o pe aceasta de gât. în acest sens inculpatul a cunoscut împrejurarea că prin actele sale poate provoca moartea victimei şi chiar dacă este posibil să nu fi urmărit producerea acestui rezultat, totuşi el a acceptat posibilitate a apariţiei sale, motiv pentru care prima instanţă a reţinut intenţia indirectă ca modalitate a vinovăţiei.
Pentru aceste considerente, prima instanţă a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare, urmând ca la individualizarea judiciară a pedepsei ce va fi aplicată să ţină seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În primul rând, analizând fişa de cazier judiciar a inculpatului, prima instanţă a constatat că la data comiterii infracţiunii acesta se afla în stare de recidivă mare postcondamnatorie. La data de 06 iunie 2008 inculpatul a fost liberat condiţionat din executarea unei pedepse de 4 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin s.p. nr. 1373 din 10 mai 2006 a Judecătoriei Timişoara, astfel că, în condiţiile în care până la data comiterii infracţiunii de omor termenul de reabilitare nu se implinise, prima instanţă a reţinut în sarcina inculpatului şi dispoziţiile art. 37lit. a) C. pen.
Fapta inculpatului prezintă un grad de pericol social deosebit, prin actele sale numitul F.M. aducând o atingere gravă relaţiilor sociale referitoare la ocrotirea dreptului oricărei persoane la viaţă.
La stabilirea pedepsei prima instanţă a luat în considerare şi persoana inculpatului. Acesta este cunoscut cu o multitudine de antecedente penale, ceea ce confirmă perseverenţa sa în comiterea unor fapte cu un vădit caracter antisocial.
În cursul procesului, inculpatul a adoptat o poziţie procesuală nesinceră, încercând să inducă în eroare organele judiciare.
De asemenea, se poate constata că potrivit referatului de evaluare întocmit de pe numele inculpatului de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, referat care are la bază şi afirmaţiile fostei concubine a inculpatului, acesta este o persoană care se enervează fără motiv, reuşind cu greu să-şi gestioneze furia. în acelaşi sens, se poate constata că în ciuda efortului depus de familie, care a încercat să-i ofere inculpatului suport şi înţelegere de fiecare dată când a ieşit din penitenciar, numitul F.M. se reîntorcea la vechiul anturaj, format din persoane cu conduită infracţională. Consilierul de probaţiune a concluzionat că inculpatul nu este capabil să-şi asume responsabilităţi faţă de familie, dispunând de o capacitate slabă de a renunţa la conduita infracţională, preferând să suporte consecinţele acestui gen de conduită, decât să facă efortul de aşi revizui comportamentul.
În condiţiile în care la dosar existau date conform cărora, în trecut, inculpatul suferise de afecţiuni psihice, prima instanţă a dispus efectuarea unei expertize psihiatrice în cauză. Potrivit raportului nr. A1/5823/2009 din data de 23 iulie 2009 inculpatul suferă de tulburare de personalitate de tip disocial, păstrându-şi capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale.
Raportându-se la toate aceste aspecte, în vederea atingerii scopului pedepsei aşa cum acesta este stabilit prin dispoziţiile art. 52 C. pen., prima instanţă a constatat ca fiind necesară aplicarea unei sancţiuni privative într-un cuantum mai ridicat, respectiv 15 ani închisoare.
În baza art. 61 alin. (2) C. pen. prima instanţă a dispus revocarea liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 575 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin s.p.nr. 1373 din 10 mai 2006 a Judecătoriei Timişoara şi a contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare, aceasta urmând să fie şi pedeapsa rezultantă ce va fi executată de inculpat.
Prima instanţă a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen. referitoare la pedeapsa accesorie, urmând ca inculpatului să- i fie interzisă, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. prima instanţă a apreciat că interzicerea drepturilor electorale de a alege sau a fi ales, precum şi a dreptului de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, este justificată în privinţa inculpatului întrucât acesta, atâta timp cât nu a fost în măsură să aprecieze valoarea unuia din drepturile fundamentale prin care se exprimă personalitatea umană, respectiv dreptul la viaţă al oricărei persoane, nu este în măsură nici să-şi exprime punctul de vedere referitor la modalitate a în care sunt conduse treburile statului, iar adoptarea unui asemenea comportament nu poate fi compatibilă cu ocuparea unei funcţii ce implică exerciţiul autorităţii de stat.
În baza art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 66 C. pen. prima instanţă a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, motivele fiind identice cu cele prezentate în cazul pedepsei accesorii.
În temeiul art. 35 alin. (1) C. pen. prima instanţă a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi.
În temeiul art. 350 C. proc. pen. prima instanţă a menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestului preventiv.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, prima instanţă a reţinut că doi dintre moştenitorii victimei, V.M. şi B.V., nu s-au constituit pălţi civile în cauză. Cea de-a treia fiică a victimei, C.E. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3.000 lei reprezentând despăgubiri materiale constând în cheltuielile de înmormântare.
Ulterior, la termenul de judecată din 09 februarie 2009 partea civilă a menţionat că renunţă la pretenţiile civile formulate împotriva inculpatului. La următorul termen de judecată, la data de 13 martie 2009, partea civilă a revenit din nou asupra poziţiei sale, de punând la dosar o cerere prin care a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 4.000 lei daune materiale reprezentând cheltuielile de înmormântare pe care Ie-a suportat.
Prima instanţă a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (2) C. proc. pen. constituirea ca parte civilă în cadrul procesului penal se poate face în faza de urmărire penală şi în faţa instanţei până la citirea actului de sesizare.
În prezenta cauză, citirea actului de sesizare a avut loc la termenul de judecată din 09 februarie 2009, termen la care partea civilă a şi renunţat la pretenţiile civile formulate iniţial. La termenul ulterior, s-a formulat din nou o cerere de constituire de parte civilă. în principiu, această cerere apare ca fiind tardivă, însă, în condiţiile în care inculpatul nu s-a opus nici un moment acestei cereri, prima instanţă a apreciat că cererea pălţii civile poate fi analizată în fond.
Potrivit dispoziţiilor art. 998 C. civ. orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe cel din vina căruia s-a ocazionat a-l repara.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 1169 C. civ. cel care formulează o cerere în faţa instanţei trebuie să o dovedească.
La dosarul cauzei partea civilă a depus un singur înscris (fila 42 dosar instanţă) din care rezultă sumele pe care Ie-a suportat pentru înmormântare a victimei - 2388 lei, urmând ca în temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 998, art. 999 C. civ inculpatul să fie obligat doar la plata acestei sume. In rest, cererea părţii civile privind acordarea daunelor materiale a fost respinsă, întrucât nu s-a depus nicio dovadă a acestor cheltuieli.
În temeiul art. 109 alin. (5) C. proc. pen. prima instanţă a dispus restituirea către inculpat a corpurilor delicte aflate la dosarul cauzei, respectiv a legitimaţiei şi carnetului ridicate de la faţa locului, precum şi încălţămintea şi obiectele de îmbrăcăminte ridicate de organele de cercetare penală.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca în temeiul art. 193 alin. (1) C. proc. pen. acesta să fie obligat şi la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă reprezentând onorariu avocat ales.
Împotriva sentinţei Tribunalului Timiş a declarat apel inculpatul F.M. criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate pe motiv că vinovăţia sa a fost stabilită pe baza declaraţiilor mincinoase a martorilor O.M. şi D.N. Martora O.M. a declarat că l-a văzut pe inculpat când se afla la G.E., fiica victimei, şi striga la poarta acesteia ceea ce nu este adevărat iar martorul D.N. a declarat în mod mincinos că l-a văzut pe inculpat cu fiica victimei şi că în realitate el nu a luat niciodată legătura cu aceasta.
Prin Decizia penală nr. 17/ A din 1 februarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală a fost respins ca nefondat apelul inculpatului.
S-a dedus prevenţia la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
A fost obligat apelantul la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă şi respectiv către stat.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum şi sub toate aspectele, conform prev. art. 371 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat că sentinţa apelată este temeinică şi legală şi nu există nici un motiv de desfiinţare a acesteia.
Din actele de la dosar instanţa de fond a stabilit în mod corect starea de fapt din care rezultă vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prev. de art. 174 C. pen., iar încadrarea juridică a faptei este legală.
Inculpatul nu a recunoscut fapta însă din probele administrate rezultă că el este autorul faptei de omor victima fiind numita C.A. în vârstă de 83 de ani.
Astfel în urma cercetărilor efectuate în locul în care a fost găsită victima au fost găsite un bloc-notes şi o legitimaţie tip cartelă care aparţineau inculpatului şi despre care inculpatul a arătat că nu îşi explică prezenţa acestora în acel loc.
Martorii M.O., mama inculpatului şi F.V., fratele acestuia au declarat că în seara zilei de 23 iulie 2008 inculpatul a părăsit domiciliul iar martorii M.L.N., D.M. şi M.E. au declarat că l-a auzit pe inculpat spunând în seara respectivă că se duce la locuinţa victimei pentru a întreţine relaţii sexuale cu fiica acesteia.
Un alt martor care a susţinut că inculpatul se putea afla în zona locuinţei victimei este şi O.M., fosta concubină a inculpatului, care a declarat că a vorbit cu inculpatul la telefon, în aceiaşi seară, în jurul orei 24 şi a auzit momentul în care inculpatul susţinea că se află la poarta fiicei victimei şi că a venit să întreţină relaţii sexuale cu aceasta, în momentul în care discutau auzind şi câinii lătrând.
Dovadă că între inculpat şi victimă a avut loc o luptă rezultă şi leziunile constatate pe corpul inculpatului ce puteau fi produse de o persoană care se apăra de o agresiune exercitată asupra sa. Din raportul IML a rezultat că o parte din leziuni au o vechime de 2-3 zile şi au fost produse prin lovire sau de corpuri cu suprafaţă excoriantă, cea de la nivelul gâtului posibil prin zgâriere cu unghia.
De altfel şi pe corpul victimei s-au descoperit cu ocazia efectuării autopsiei urmele unei lupte care s-a finalizat prin aşezarea inculpatului cu picioarele pe pieptul victimei şi sugrumare a acesteia.
Aşadar din administrarea acestor probe rezultă fără dubiu că inculpatul s-a aflat în noaptea de 23/24 iulie 2008 în locul în care a fost ucisă victima iar prezenţa unui bloc notes şi a legitimaţiei tip cartelă în acest loc precum şi prezenţa leziunilor pe corpul inculpatului, dovedesc că inculpatul este autorul faptei.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei se constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 72.
În conformitate cu dispoziţiile articolului menţionat mai sus, la stabilirea şi aplicarea pedepsei se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv şi educativ al pedepsei este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitate a faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte şi durata sancţiunii şi natura sa pe de altă parte.
Prin urmare, în raport cu aceste criterii, instanţa de fond în mod corect a aplicat pedeapsa de 15 ani având în vedere pericolul social şi gravitate a deosebită a faptei comise, împrejurările în care a fost comisă precum şi conduita şi starea de recidivă a inculpatului, această pedeapsă fiind în măsură să ducă la realizarea scopului prev. de art. 52 cp.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul F.M.,invocând cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 14 c.pr.pen. şi solicitând reducerea pedepsei.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticii formulate şi a cazului de casare invocatjnalta Curte constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În speţă,inculpatul F.M. a fost trimis în judecată şi condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen.şi pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 de ani.
Analizând pedeapsa aplicată inculpatului în prezenta cauză, de 15 ani închisoare, Înalta Curte constată că aceasta reflectă criteriile de individualizare menţionate anterior,astfel încât critica formulată de recurent nu este întemeiată.
Astfel, fapta inculpatului prezintă un grad de pericol social concret ridicat, dedus din circumstanţele concrete în care a fost comisă (împotriva unei persoane de 73 de ani, prin lovire repetată şi sugrumare).
Pe de altă parte, nici circumstanţele personale nu îi sunt favorabile inculpatului (recidivist postcondamnatoriu, suferind de-a lungul timpului 6 condamnări la pedepse privative de libertate,ceea ce dovedeşte consecvenţa inculpatului în conduita antisocială şi ineficienta în planul reeducării sale a multiplelor sancţiuni anterioare). În acelaşi sens sunt şi concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, în condiţiile în care chiar şi membrii familiei sale atestă un comportament al inculpatului marcat de furie şi agresivitate, inclusiv faţă de proprii părinţi, acesta fiind incapabil să-şi asume responsabilităţi faţă de familie şi dispunând de o capacitate slabă de a renunţa la conduita infracţională.
La acestea se adaugă şi conduita sa procesuală,nesinceră şi lipsită de orice urmă de regret sau remuşcare pentru fapta gravă comisă.
Ţinând seama de toate aceste circumstanţe reale şi personale, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului este aptă să asigure prin cuantumul său realizarea scopului prevăzut în art. 52 C. pen. (prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni), neexistând prin urmare motive care să justifice clemenţa solicitată de inculpat instanţei de recurs.
În consecinţă, constatând critica formulată de inculpat ca fiind nefondată, precum şi faptul că nu sunt incidente alte cazuri de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu Înalta Curte va respinge recursul conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu deducerea prevenţiei la zi şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat şi a cheltuielilor judiciare către intimata parte civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat F.M. împotriva Deciziei penale nr. 17/ A din 1 februarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 25 iulie 2008 la 1 aprilie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 178,50 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către intimata parte civilă C.E.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1461/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1468/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
