ICCJ. Decizia nr. 1461/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1461/2010
Dosar nr. 477/1/2010
Şedinţa publică din 28 septembrie 2010
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul P.R.P. a solicitat desfiinţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, faţă de B.S. - lucrător de cercetare penală în cadrul Direcţiei Cercetări Penale şi P.C. - magistrat procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (pensionar) dată la 25 noiembrie 2009 în Dosarul nr. 820/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
În motivarea plângerii a susţinut că soluţia este nelegală deoarece procurorul nu a avut rol activ în vederea aflării adevărului şi netemeinică deoarece nu s-a cercetat fondul cauzei, procurorul mărginindu-se doar la constatarea prescripţiei infracţiunilor prevăzute de art. 289, 291, 249 şi 268 C. pen.
Pentru soluţionarea plângerii s-a dispus ataşarea Dosarelor nr. 820/P/2008 şi 12029/6135/II/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în care au fost adoptate soluţiile criticate prin plângerea de faţă.
Înalta Curte, verificând rezoluţia atacată, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei constată că soluţia de neîncepere a urmăririi penale este legală şi temeinică.
Petentul a solicitat prin plângerea penală înregistrată la 30 iunie 2008 efectuarea de cercetări faţă de B.S. organ de cercetare penală care prin referatul cu propuneri de extindere a cercetărilor din 8 august 1994, în Dosarul nr. 176/P/1994 a săvârşit infracţiunea de fals în înscrisuri oficiale şi uz de fals prevăzute şi pedepsite de art. 289 şi 291 C. pen. şi P.C. - procuror pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu şi represiune nedreaptă pentru că a pus în mişcare acţiunea penală pe baza unor acte false şi a emis rechizitoriul din 16 februarie 1996.
Procurorul sesizat cu plângerea a verificat dacă acţiunea penală poate fi pusă în mişcare şi constatând existenţa unui impediment pentru punerea în mişcare a acesteia, intervenţia prescripţiei, a dispus neînceperea urmăririi penale.
Potrivit art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., „acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare iar dacă a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă a intervenit amnistia, prescripţia ori decesul făptuitorului …”.
În mod corect, având în vedere datele la care petentul susţine că cei doi făptuitori au săvârşit infracţiunile care i-au produs vătămare, 8 august 1994 şi, respectiv 16 februarie 1996, procurorul a constatat că până la 30 iunie 2008 au trecut 14, şi respectiv 12 ani, termenul de prescripţie pentru faptele reclamate fiind de 8 ani - conform art. 122 C. pen.
Faţă de cele de mai sus, urmează ca în temeiul art. 2781 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., plângerea să fie respinsă ca nefondată, urmând a fi menţinută rezoluţia de neurmărire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul P.R.P. împotriva rezoluţiei nr. 820/P/2008 din 25 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, pe care o menţine.
Obligă petiţionarul să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 28 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1042/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1261/2010. Penal → |
|---|
