ICCJ. Decizia nr. 1437/2010. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 1437/2010
Dosar nr. 342/121/2008
Şedinţa publică din 15 aprilie 2010
Asupra recursurilor penale de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 221/ F din 08 aprilie 2009 a Tribunalului Galaţi, în baza art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. în referire la art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.I. la o pedeapsă a închisorii în cuantum de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
În baza disp. art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În conformitate cu disp.art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii astfel aplicate (2 ani închisoare) pe durata unui termen de încercare de 4 ani, calculat conform disp. art. 110 C.pen.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata termenului de încercare de 4 ani mai sus stabilit.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului perioada reţinerii de 24 ore (ziua de 22 octombrie 2007/23 octombrie 2007).
În conformitate cu disp. art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor legale relative suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
S-a constatat că Spitalul Municipal A.C. Tecuci nu a formulat pretenţii civile în cauză.
În baza art. 14 C.proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul B.I. la plata către partea civilă L.Z. a despăgubiri lor civile în sumă de 10.000 RON cu titlu de daune materiale precum şi la plata unor daune morale în sumă de 10.000 RON.
A fost obligat inculpatul, în baza aceluiaşi temei legal (art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ.) la plata sumei de 2.430,54 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgentă S.A.A. Galaţi.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a prezentei, în vederea introducerii acestora în Sistemul National de Date Genetice Judiciare.
În conformitate cu disp.art. 191 alin. (1) C.pr.pen. a fost obligat inculpatul B.I. la plata cheltuielilor judiciare statului în sumă de 1.400 RON, sumă înglobând şi costul constatării medico-legale (necropsie) - 932 RON, care s-a dispus a fi virată în contul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Galaţi deschis la Trezoreria Galaţi.
În temeiul art. 193 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă L.Z. în sumă de 500 RON.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Inculpatul B.I. locuieşte în comuna Buciumeni, jud. Galaţi, are vârsta de 17 ani şi este elev în clasa a XI-a la Grupul Şcolar Industrial Tecuci. Inculpatul B.I. şi martorii S.M., A.L., R.M., C.G. şi T.D.C., elevi şi ei al Grupul Şcolar Industrial Tecuci, respectiv Grupul Şcolar nr. 8 Tecuci, locuiau în gazdă în mun. Tecuci, pe str. L.J., la familia N. Fetele locuiau în cameră separată de cea a băieţilor care era situată într-un alt corp de casă.
Martora R.M. era prietenă şi colegă de clasă cu victima L.V.V. în vârstă de 17 ani şi 6 luni, aceasta din urmă, făcând zilnic naveta în comuna Barcea, unde domicilia. De obicei, după terminarea orelor de şcoală, victima o conducea la gazdă pe martora R.M., fiind în drumul său către autogara. Aşa s-a întâmplat şi în seara zilei de 09 octombrie 2007. De această dată, în fata lor, la mică distanţă, se deplasau martorii F.G. şi C.I. În timp ce victima şi cei doi martori au rămas la poarta locuinţei familiei N., martora R.M. a intrat în casă pentru a le aduce bluzele pe care le lăsase anterior la ea. Când a revenit la poartă, martora R.M. i-a spus victimei că a întârziat deoarece colegele sale de cameră i-au povestit cum inculpatul Ie-a umblat prin lucrurile personale. Şi, în momentul acestei discuţii, colegele de cameră ale martorei R.M. se certau cu inculpatul pentru motivul arătat mai sus.
La puţin timp a ieşit în stradă şi inculpatul B.I., urmat de martora C.G., în casă rămânând doar martorele S.M. şi A.L. Inculpatul s-a oprit în faţa victimei iar martora C.G. lângă gardul ce împrejmuieşte locuinţa. Victima a încercat să poarte o discuţie cu inculpatul în legătură cu gestul său de a le răscoli fetelor bunurile personale, însă inculpatul s-a enervat şi a aplicat victimei o lovitură puternică, cu pumnul, în zona stângă a capului. Imediat, între cei doi s-a interpus martorul C.I., care nu apucase să se depărteze prea mult de locul incidentului şi datorită neonului din apropiere a văzut ce s-a întâmplat.
Martorul C.I. s-a aşezat cu spatele către victimă şi cu faţa către inculpat, pentru a-l împiedica pe acesta să continue acţiunea agresivă. Chiar şi în aceste împrejurări, inculpatul i-a aplicat victimei o nouă lovitură cu pumnul în partea din spate a urechii stângi, cam în aceeaşi zonă unde a fost aplicată şi prima lovitură. Datorită intensităţii cu care inculpatul a dat cea de-a doua lovitură cu pumnul, victima s-a dezechilibrat dar nu a căzut la pământ, întrucât s-a sprijinit cu mâna dreaptă, însă a început să acuze dureri în zona capului. Constatând că inculpatul devine tot mai agresiv, martorul C.I. l-a împins pe acesta către poartă şi l-a băgat în curte, după care el şi victima au plecat spre autogara.
În acest timp, victima şi martorul C.I. s-au întâlnit în drum spre autogara cu martorul F.G. şi alţi cunoscuţi ai acestuia din urmă, care aflând despre cele întâmplate victimei, s-au hotărât să se întoarcă la gazda inculpatului.
Victima şi martorii nu au mai putut să impute inculpatului fapta comisă, întrucât, înainte de a se întâlni cu acesta, la cererea unui vecin, au părăsit zona plecând spre auto gară.
A doua zi, datorită loviturilor inculpatului, victima a început să se simtă din ce în ce mai rău, a vomat, a ameţit şi a acuzat dureri puternice în partea stângă a capului. La un moment dat chiar, în timp ce se afla la autogara împreună cu martorii T.C. şi C.I. şi aşteptau autobuzul pentru a merge acasă, victimei i s-a făcut rău şi a început să vomite. în aceste împrejurări, martorul T.C. a aşezat-o pe victimă pe o bordură şi Ie-a anunţat pe martorele R.M. şi C.G., solicitându-se să se deplaseze repede la auto gară şi să aducă şi o haină pentru victimă. Martorele s-au conformat, dar până au ajuns ele la autogara, starea victimei s-a înrăutăţit, astfel că i-au chemat pe părinţii victimei pentru a o duce acasă cu maşma.
La puţin timp, au sosit şi părinţii victimei cărora, însă, atât victima cât şi martorii, la cererea acesteia, Ie-a spus că îi este rău pentru că a mâncat ceva stricat. Victima a procedat în această manieră şi a refuzat să le spună părinţilor adevărul, întrucât aceştia nu erau de acord cu relaţia sa cu martora R.M.
A treia zi de la incident, în timp ce victima se afla la domiciliu împreună cu bunica sa, martora F.S. şi cu martora R.M., starea acesteia s-a agravat şi a intrat în comă iar ulterior, a decedat la Spitalul Judeţean Galaţi.
Situaţia faptică mai sus expusă este dovedită în cauză cu următoarele mijloace de probă: plângerea şi declaraţia părţii civile L.Z., procesul-verbal de fixare a locului faptei însoţit de planşa fotografică aferentă, actele medicale emise de Serviciul de Medicină Legală din cadrul Spitalului Judeţean Galaţi (filele 23-33 dosar urm. pen.), semnificativ fiind raportul de constatare medico-legală din 20 octombrie 2007 care concluzionează următoarele: moartea victimei L.V.V. a fost violentă; ea s-a datorat comei consecutive unui traumatism craniocerebral grav, cu fractură parieto-temporală stângă şi fisură occipitală (posibil iradiată din focarul parieto-temporal stâng) hematom extradural emisferic stâng operat, dilacerare temporală stângă, contuzie cerebrală şi în trunchi cerebral, edem cerebral. Leziunile cranio-cerebrale au putut fi produse prin lovire activă cu corp ori mijloc contondent iar grosimea mică a cutiei craniene (de 0,1 cm. la nivel temporal) face posibilă producerea unei fracturi prin lovire cu pumnul, însă cu forţă de impact mare. Leziunile cranio-cerebrale au putut fi produse prin lovirea victimei din faţă de către un agresor dreptaci. S-a concluzionat, de asemenea, că acest traumatism cranio-cerebral poate data din data de 09 octombrie 2007, între acesta şi deces existând legătură directă de cauzalitate; declaraţiile martorilor direcţi C.I. şi C.G.Ş., declaraţiile martorilor A.L., O.l., F.S., L.N., P.L.I., T.D.C. audiaţi atât în faza de urmărire penală cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, precum şi declaraţiile martorilor R.M.V., S.M. şi O.l. şi ale martorilor propuşi pe latură civilă C.I. şi B.J.
Susţinerile inculpatului în sensul că prima lovitură a fost aplicată de victimă, el fiind nevoit să riposteze şi că a aplicat victimei o singură lovitură sunt infirmate prin declaraţiile martorilor direcţi mai sus menţionaţi date la un moment apropiat de cel al împrejurării deduse judecăţii (filele 36-37, 44 şi 59 dosar urm. pen.), astfel încât nu poate fi luată în considerare circumstanţa atenuantă judiciară prev. de art. 73 lit. b) C. pen.
Astfel, martorul C.I. a arătat în mod clar în cursul urmăririi penale că după ce l-a văzut pe inculpat lovindu-l cu pumnul în zona feţei pe L.V., s-a apropiat şi s-a interpus între aceştia cerându-i inculpatului să se liniştească însă inculpatul i-a mai aplicat o lovitură victimei cu pumnul, atingându-l puţin şi pe martor.
C.G., martoră audiată la 15 octombrie 2007 (fila 59 dosar urm. pen.) arată că inculpatul l-a luat de piept pe L.V. şi "cu mâna dreaptă l-a lovit peste cap cu pumnul, undeva în zona cefei, în spatele urechii stângi; a intervenit I. să-i despartă şi lonuţ, în încăierare, i-a mai tras un pumn în zona tâmplei stângi". Ulterior, martora a fost solicitată de prietena victimei (R.M.V.) să o însoţească pe aceasta la auto gară deoarece victima acuza dureri de cap şi se simţea ameţit.
S-a reţinut că declaraţiile acestor martori sunt contradictorii raportat la faza cercetării judecătoreşti, în privinţa unei eventuale lovituri pe care victima ar fi aplicat-o inculpatului la momentul incipient al conflictului dar şi în privinţa celei dea doua lovituri aplicate de inculpat.
Astfel, acest ultim aspect (aplicarea de către inculpat a unei a doua lovituri consecutive în aceeaşi zonă, victimei), deşi reliefat foarte clar în cursul primei faze a procesului penal, este aplanat la momentul cercetării judecătoreşti filele 110) de către martorul C. - situaţia putând fi pusă pe seama intervalului de timp scurs de la momentul dedus judecăţii.
De asemenea, în cursul urmăririi penale, nici unul dintre martorii mai sus menţionaţi nu au adus în discuţie vreo eventuală provocare din partea victimei care să consiste într-o lovitură aplicată inculpatului, acest aspect fiind reliefat doar la cercetarea pe fond a cauzei. Prin depoziţiile martorilor C.G.Ş. şi O.l. (fila 133 dosar fond).
Relevantă din acest punct de vedere este şi depoziţia martorei R.M.V. (filele 35-40 dosar urm. pen.) care subliniază cu claritate faptul că inculpatul a mers în faţa victimei şi i-a aplicat două lovituri consecutive.
De asemenea, martora A.L., audiată şi în faza cercetării judecătoreşti relevă că "după câteva momente, inculpatul a revenit în cameră şi ne-a spus că i-ar fi aplicat victimei 2 pumni în zona gâtului".
În cursul cercetării judecătoreşti a fost solicitată proba expertizării medico-legale, avându-se în vedere faptul că raportul de constatare medico-legală iniţial întocmit a constatat şi alte leziuni de violenţă cu procese metabolice mai lente care fac dificilă aprecierea vechimii leziunilor şi modalitatea producerii acestora, leziuni în privinţa cărora nu s-a stabilit o legătură cu acţiunile inculpatului.
Instanţa a apreciat inutilă cauzei această solicitare raportat la constatări le medico-legale iniţiale care au evidenţiat fără dubiu faptul că moartea victimei s-a datorat doar traumatismului cranio-cerebral care poate data din 09 octombrie 2007 şi care are legătură directă de cauzalitate cu decesul. Au fost avute în vedere, din această perspectivă şi declaraţiile martorilor C.l. (fila 110 dosar fond: "lovitura aplicată de inculpat victimei a fost destul de serioasă"), precum şi declaraţiile martorelor F.S. şi L.N. (rude apropiate ale victimei) care au precizat că aceasta nu a suferit anterior de nicio boală şi că nu a existat vreo posibilitate de a se lovi, anterior evenimentului dedus judecăţii neprezentând nici un semn de violentă.
Faţă de toate aceste aspecte, s-a apreciat că fapta inculpatului B.I. mai sus descrisă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. proc. pen.
Întrucât la data comiterii faptei inculpatul are vârsta de 17 ani, în cauză urmează a-şi găsi eficienţa dispoziţiile legale ale art. 99 şi urm. C. pen. relative regimului sancţionator al minorilor infractori.
La individualizarea sancţiunii ce urmează a-i fi aplicată, s-a arătat că vor fi avute în vedere în mod deosebit gradul ridicat de pericol social al faptei deduse judecăţii corelativ cu elementele care circumstanţiază persoana inculpatului (dezvoltarea intelectuală şi evoluţia acestuia, comportamentul anterior).
Fără îndoială, infracţiunea obiect al cauzei este o infracţiune gravă contra persoanei - lezând valoarea socială cea mai importantă.
Pedeapsa însă trebuie cuantificată, adaptând-o la cazul individual, iar considerarea persoanei inculpatului în mecanismul individualizării este de esenţa acestei operaţiuni.
Astfel, inculpatul în cauză, aşa cum relevă referatele de evaluare întocmite în cauză, are o reprezentare pozitivă în comunitate, dezvoltându-se într-un climat stabil, lipsit de tensiuni şi conflicte şi se află la primul conflict cu legea penală. Nu este cunoscut ca având o fire violentă şi acordă importanţă educaţiei şcolare, aşa cum relevă, de altfel, şi înscrisurile şi caracterizările aflate la filele 34-41 şi 135-137-141 dosar fond.
S-a arătat că se poate opina în aceste condiţii că inculpatul a comis fapta pe fondul vârstei critice la care se află, fiind lipsit de abilităţile rezolvării unui conflict pe cale amiabilă.
S-a apreciat astfel că reeducarea inculpatului B.I. poate fi realizată prin aplicarea unei pedepse a închisorii într-un cu antum situat sub minimul special prevăzut de textul legal încriminator, ca urmare a reţinerii în favoarea acestuia a circumstanţelor atenuante judiciare prev. de disp. art. 74 lit. a) şi c) C. pen. (s-a avut în vedere conduita bună a inculpatului anterior comiterii faptei, precum şi atitudinea procesuală afişată de acesta).
Întrunite fiind condiţiile prev. de art. 81 C. pen. şi apreciind că o sancţionare excesivă a inculpatului minor în contextul mai sus prezentat ar contraveni scopului principal al legii penale, s-a arătat că urmează a dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare calculat în conformitate cu disp. art. 110 C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. s-a arătat că va fi aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi că se va dispune suspendarea executării acesteia pe durata termenului de încercare stabilit.
În conformitate cu disp.art. 359 C. proc. pen. s-a arătat că va fi atrasă atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor legale relative suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
În cauză, inculpatul B.I. a fost reţinut pentru 24 ore prin ordonanţa cu nr. 59 din 22 octombrie 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi (fila 100 dosar urm. pen.) astfel încât, în conformitate cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a arătat că urmează a fi dedusă din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului această perioadă.
Cu privire la latura civilă a cauzei,s-a arătat că urmează a se constata că Spitalul Municipal A.C. Tecuci nu a formulat pretenţii civile în cauză, iar Spitalul Clinic de Urgenţă S.A.A. Galaţi a reclamat despăgubiri civile în sumă de 2.430,54 lei reprezentând cheltuieli pentru asistenţa medicală acordată victimei L.V.V.
Faţă de cele de mai sus, s-a arătat că urmează, în consecinţă, ca în temeiul disp. art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. să fie obligat inculpatul la acoperirea acestora.
În termenul legal prev. de art. 15 alin. (2) C. proc. pen. partea civilă L.Z. a formulat pretenţii civile în sumă de 3.000 euro (echivalent în lei) reprezentând daune materiale precum şi daune morale în acelaşi cuantum.
În privinţa daunelor materiale, instanţa a apreciat ca fiind dovedită doar suma de 10.000 lei (RON) cu depoziţiile martorilor C.I. şi B.J. (filele 111 şi 113 dosar fond). S-a mai arătat că daunele morale sunt justificate în opinia instanţei în acelaşi cuantum (10.000 lei RON), avându-se în vedere trauma psihică ce a fost cauzată părţii civile - părintele victimei, dar şi natura infracţiunii( una praeterintentionată în care rezultatulletal se impută cu titlu de culpă).
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a arătat că se va dispune prelevarea probelor biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri în vederea introducerii acestora în Sistemul National de Date Genetice Judiciare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpatul B.I.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Sub aspectul netemeiniciei, s-a susţinut că pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiţionată este necorespunzătoare criteriilor de individualizare prevăzute de art. 52 C. pen.
Astfel, s-a solicitat majorarea pedepsei şi schimbarea modalităţii de executare, dispunându-se cel puţin aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere, întrucât mijloacele prevăzute de art. 1101 C. pen. sunt de natură a individualiza mai bine răspunderea penală a inculpatului.
Cu privire la nelegalitatea hotărârii, s-a arătat că în mod greşit instanţa de fond a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 932 RON, reprezentând costul autopsiei, întrucât această obligaţie de plată revine M.P. şi a fost achitată.
Inculpatul a criticat hotărârea pe motive de netemeinicie.
În ceea ce priveşte latura penală a cauzei, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate de instanţa de fond, dându-se o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante.
Cu privire la latura civilă a cauzei, inculpatul a solicitat reducerea despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat.
Prin Decizia penală nr. 39/ A din 19 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie, a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi.
A fost desfiinţată sentinţa penală nr. 221 din 08 aprilie 2009 a Tribunalului Galaţi şi în rejudecare.
A fost condamnat inculpatul B.I. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 99 şi art. 109 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 861 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare prev. de art. 110 C. pen., respectiv pe o durată de 6 ani.
Potrivit art. 863 C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte o dată la 4 luni, de regulă în ultima zi de joi din lună, la Serviciul de Probaţiune din cadrul Tribunalului Galaţi şi să prezinte informaţii de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existenţă;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii preventive de 24 de ore din data de 22/23 octombrie 2007.
S-a constatat că Spitalul Municipal A.C. Tecuci nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.
În temeiul art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul B.I. la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune materiale şi la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă L.Z.
În baza aceloraşi dispoziţii legale, a fost obligat inculpatul B.I. la plata sumei de 2.430,54 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă S.A.A. Galaţi.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul B.I., după rămânerea definitivă a hotărârii, în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat - urmărire + fond.
În temeiul art. 193 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B.I. să plătească părţii civile L.Z. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare la fond.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.I. împotriva aceleiaşi sentinţei penale.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B.I. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.
A fost obligat inculpatul B.I. la plata sumei de 500 lei către partea civilă L.Z. cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Analizând cauza prin prisma motivelor de apel, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea de Apel a constatat următoarele:
Instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, încadrarea juridică a faptei şi vinovăţia inculpatului, pe baza unei analize complete a materialului probator.
S-a considerat însă că instanţa de fond a procedat la o greşită individualizare a răspunderii penale a inculpatului.
Conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În speţă, inculpatul este judecat pentru săvârşirea in fracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.
Ca situaţie de fapt se reţine că în seara de 09 octombrie 2007, în loc public, pe fondul unui conflict spontan, inculpatul B.I. a aplicat părţii vătămate două lovituri cu pumnul în zona stângă a capului, cauzându-i un traumatism cranio - cerebral grav cu hematom extradural emisferic stâng, leziuni ce au condus la moartea acestuia.
Prima instanţă a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., aplicându-i o pedeapsă de 2 ani închisoare, sub limita minimului special de 2 ani şi 6 luni închisoare.
Având în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), s-a considerat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost greşit individualizată şi nu se impune reţinerea în favoarea acestuia a circumstanţelor atenuante, pentru motivele ce se vor arăta.
Aşa cum s-a reţinut mai sus, la individualizarea pedepsei se au în vedere mai multe criterii, printre care gradul de pericol social al faptei şi persoana inculpatului.
Având în vedere gradul concret de pericol social al faptei comise de inculpat, respectiv lovituri cauzatoare de moarte, modalităţile şi împrejurările săvârşirii - aşa cum au fost arătate mai sus - urmarea produsă, atingerea adusă relaţiilor sociale ce apără viaţa persoanei, s-a considerat că se impune înlăturarea circumstanţelor atenuante şi majorarea pedepsei aplicată inculpatului.
De asemenea, s-a avut în vedere atitudinea parţial sinceră manifestată de inculpat pe tot parcursul procesului penal.
Având în vedere cele de mai sus, prin raportare la dispoziţiile art. 52 C. pen., s-a considerat că îndreptarea inculpatului se poate realiza în condiţii optime prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
În condiţiile în care - aşa cum s-a arătat mai sus - se impune majorarea pedepsei aplicate inculpatului, cât şi schimbarea modalităţii de executare, motivele de apel ale acestuia vizând latura penală a cauzei apar ca nefondate,
De asemenea, este nefondat şi motivul de apel al inculpatului vizând latura civilă a cauzei.
Faţă de materialul probator administrat în cauză, s-a considerat că prima instanţa a stabilit corect cuantumul despăgubirilor civile (daune morale şi daune materiale) la plata cărora a fost obligat inculpatul.
Astfel, prin depoziţiile martorilor C.I. şi B.J., partea civilă a justificat cuantumul daunei or materiale în sumă de 10.000 lei.
Deşi inculpatul a solicitat în apel reducerea despăgubirilor materiale, nu a probat în nici un fel această cerere, motiv pentru care nu poate fi primită.
S-a apreciat că instanţa de fond a stabilit în mod corect şi cuantumul daunelor morale.
Suma de 10.000 lei este optimă pentru a acoperi prejudiciul moral suferit de partea civilă L.Z., prin pierderea fiului său - victima L.V.
Hotărâre a instanţei de fond este nelegală sub aspectul greşitei obligări a inculpatului la plata sumei de 932 lei RON reprezentând costul necropsiei.
Suma de 932 lei a fost achitată în faza urmăririi penale din fondurile M.P., sens în care nu se mai impune obligarea inculpatului la plata acesteia.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpatul B.I.
Parchetul a criticat hotărârea instanţei de apel sub aspectul individualizării pedepsei, susţinându-se în esenţă că în raport de împrejurările săvârşirii faptei, ca şi de datele ce-l caracterizează pe inculpate, existau temeiuri suficiente pentru aplicarea unei pedepse severe, cu executare în regim de detenţie, menită să asigure o conduită licită şi atingerea scopului legii penale.
Inculpatul B.I. a criticat Decizia sub aspectul individualizării pedepsei şi, în scris, a cuantumului daunelor la care a fost obligat.
În ce priveşte pedeapsa ce i-a fost aplicată,s-a apreciat că aceasta este mult prea aspră, raportat la circumstanţele concrete ale producerii incidentului raportat la conduita inculpatului atât anterior, cât şi ulterior producerii incidentului,la faptul că este la primul contact cu legea penală.
În ce priveşte cuantumul daunelor la care a fost obligat,s-a susţinut că sumele acordate sunt mult prea mari, faţă de ceea ce a dovedit partea civilă.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare în care acestea se încadrează,respective art. 3859 pct. 14 şi 171 C. proc. pen., Înalta Curte constată că ambele recursuri sunt nefondate.
Atât Parchetul, cât şi inculpatul au formulat critici ce pun în discuţie în esenţă pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului, atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare a acesteia.
În declaraţiile date în cauză,inculpatul a recunoscut că a lovit victima însă numai o singură dată şi ca urmare a provocării venite din partea acesteia.
Probatoriul administrat în cauză nu a conturat starea de provocare susţinută de inculpatjnsă atestă existenţa unei altercaţii între acesta şi victimă, context în care inculpatul a lovit victima cu pumnul în zona capului, iar urmare a loviturii primite,aceasta a suferit un traumatism cranio-cerebral şi a decedat la câteva zile de la incident.
Referitor la individualizarea pedepsei,instanţele de fond respectiv apel au aplicat inculpatului pedepse diferite, ca urmare a reţinerii sau nu a circumstanţelor atenuante judiciare însă ambele instanţe s-au orientat pentru o modalitate neprivativă de libertate de executare a acesteia.
În ce priveşte cuantumul pedepsei, Curtea apreciază că acesta reflectă toate criteriile prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al faptei comise.dedus nu doar din urmarea produsă,ci şi din împrejurările în care aceasta a fost săvârşită (pe fondul unui incident survenit între inculpat şi victimă, ambii fiind minori,inculpatul a lovit-o cu pumnul în zona capului); pe de altă parte.au fost valorificate şi circumstanţele personale ale inculpatului(elev, necunoscut cu antecedente penale, cu o atitudine sinceră şi beneficiind de referinţe favorabile atât din mediul şcolar cât şi din cel social).
Totodată, Curtea constată că instanţa de apel a individualizat corect şi modalitatea de executare a pedepsei, orientându-se spre una neprivativă de libertate, însă supusă unor condiţii restrictive,fiind necesar un control asupra conduitei inculpatului pe o durată mai lungă de timp pentru a se stabili dacă acesta a înţeles să se conformeze rigorilor legii penale.
Din această perspectivă, instanţa de apel a perceput în mod corect că pentru reeducarea inculpatului nu este necesară privarea sa de libertate, ţinând seama de vârsta acestuia, de conduita pe care a înţeles să o adopte după comiterea faptei şi pe parcursul procesului penal (inclusiv stăruinţa de a acoperi, prin efort propriu, prejudiciul cauzat părţii civile), de perspectivele favorabile pe care le are pentru reintegrarea în societate, astfel cum acestea sunt reliefate de probatoriul în circumstanţiere personală pe care l-a administraţia şi de Referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune la solicitarea instanţei de fond (inculpatul beneficiind de susţinerea necondiţionată din partea familiei adoptive.fapt pe care instanţa de recurs I-a constatat ex propriis sensibus, neavând antecedente violente şi nefrecventând un mediu cu preocupări antisociale).
Toate aceste circumstanţe reale şi personale au fost corespunzător evaluate de către instanţa de apel, pedeapsa aplicată inculpatului de către aceasta fiind aptă să asigure, atât prin cuantum, cât şi prin modalitatea de executare, realizarea scopului general prevăzut în art. 52 C. pen. astfel încât criticile formulate de către Parchet şi inculpat în această privinţă sunt deopotrivă neîntemeiate.
Tot astfel urmează a fi privit şi motivul de recurs formulat în scris de către inculpat, privitor la latura civilă. Astfel, daunele materiale la plata cărora a fost obligat au rezultat din probele administrate de către partea civilă în faţa instanţei de fond, iar în ce priveşte daunele morale, acestea au fost stabilite prin apreciere, chestiune ce nu poate fi supusă cenzurii instanţei de recurs prin prisma niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute în art. 3859 C. proc. pen.
În consecinţă.ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate conform art. 38515 pct. 1 lit. b) c.pr.pen.,cu obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi de recurentul inculpat B.I. împotriva Deciziei penale nr. 39/ A din 19 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1472/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1476/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
