ICCJ. Decizia nr. 1897/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 1897/2010
Dosar nr. 2920/131/2009
Şedinţa publică din 13 mai 2010
Asupra recursurilor penale de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 177 din 082009 pronunţată de Tribunalul Brăila a fost respinsă cererea formulată de inculpatul B.E. privind schimbarea încadrării juridice a faptei.
În baza disp. art. 174-175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 74-76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
A aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza disp. art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut măsura arestării inculpatului şi a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 10 08.2009 la zi.
În temeiul art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 302,340 lei reprezentând servicii de asistenţă medicală către S.A.J. Brăila.
A obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut următoarele:
Organele de poliţie au fost sesizate la data de 10 august 2009, ora 03,50 de către personalul S.A.J. Brăila cu faptul că urmare unei solicitări telefonice a inculpatului B.E., au constatat în locuinţa acestuia, decesul victimei B.D., găsită căzută pe pardoseală în bucătărie, prezentând urme de sânge şi semne de violenţă la cap şi pe corp.
La cercetarea la faţa locului a fost găsit şi identificat inculpatul şi soţia acestuia, victima B.D.
Potrivit constatărilor preliminare la autopsie şi a certificatului medical constatator al decesului, moartea a fost violentă, a survenit la data de 10 august 2009 la domiciliu, cauza directă imediată fiind şocul traumatic şi hemoragie urmare a unui politraumatism prin agresiune.
Din cercetările efectuate au rezultat următoarele:
În ziua de 09 august 2009, inculpatul a consumat băuturi alcoolice în tot cursul zilei, singur dar şi cu martorii G.I. şi N.G., amantul victimei.
Cu 2-3 zile înainte primise o scrisoare de la martorul N.G., din care rezultă infidelitatea victimei. Acest comportament al victimei i-a creat o stare de gelozie acută şi furie, stări ce l-au determinat să consume abuziv alcool.
În data de 08 august 2009, seara, în locuinţă, inculpatul şi-a agresionat soţia, victima B.D.
Fapta agresiva a fost adusă la cunoştinţă de victimă prin telefon, fiicei sale, B.M., aflată în Bucureşti.
La data de 09 august 2009, ora 20,00 inculpatul s-a prezentat la magazinul alimentar din bd. D., unde victima lucra ca vânzător.
În urma. unor discuţii contradictorii şi neprincipiale, victima a plecat acasă, împreună cu inculpatul. Au intrat în locuinţă pe la orele 21,00 şi la masă, în bucătărie, inculpatul a citit, o scrisoare victimei. Era scrisoarea pe care i-o adresase martorul N.G. Victima a recunoscut faptul ca ba înşelat pe inculpat cu un alt bărbat.
Pe fondul consumului de alcool şi al furiei declanşate de criza de gelozie, inculpatul a lovit-o cu pumnul drept şi cu antebraţul stâng (partea cubitală) pe victimă în mod repetat şi în reprize până în jurul orelor 01,00 când a afirmat că s-a culcat în camera sa.
În timpul agresiunii, inculpatul a prins-o pe victimă de păr şi a dat-o (lovit-o) cu faţa de blaturile mesei în bucătărie, în timp ce se afla în şezut pe scaun. Când s-a trezit din somn, în jurul orelor 03,00 inculpatul a declarat că a găsit-o pe victimă căzută pe pardoseala din gresie, în bucătărie, constatând că nu mai are suflu şi că este murdară în sânge.
Inculpatul a spălat victima pe mâini, faţă şi piept, folosind o sticlă de 2 litri cu apă, luată din frigider. Dându-şi seama de gravitatea faptei sale şi speriat a sesizat S.A.J. Brăila. Personalul medical-echipajul de pe salvare, a constatat decesul victimei şi a sesizat la orele 03,50 organele de poliţie.
În cursul urmăririi penale, dar şi în faţa instanţei de judecată, inculpatul a recunoscut faptul că şi-a lovit soţia cu pumnii, că a lovit-o cu capul de masă şi că a tras-o de păr în mod repetat şi în mai multe reprize, in intervalul orar 21,00-01,00 noaptea, în bucătăria locuinţei comune, după care s-a culcat. S-a trezit din somn, pe la ora 03,00 şi a văzut că soţia sa, zace pe pardoseală fără suflare. A stropit-o cu apă şi a solicitat intervenţia ambulanţei.
Inculpatul a arătat că regretă fapta comisă pe fondul stării de geloziei şi al consumului de alcool. Recunoaşterea săvârşirii faptei de către inculpat s-a coroborat cu declaraţiile părţii civile B.M.C. şi ale martorilor N.G., G.I. şi M.L., precum şi cu procesul verbal de cercetare la faţa locului, notă examinare medico-legală inculpat şi actele de constatare medico-legale la autopsie victimă.
Privitor la decesul victimei, la data de 09/10 august 2009, din actele de constatare medico-legale, fişă constatări preliminare, certificat constatator al decesului şi raportul de constatare medico-legală de autopsie a rezultat că moartea a fost violentă şi s-a datorat şocului traumatic şi hemoragie consecutiv unui politraumatism cu numeroase echimoze şi hematoame cranio-faciale, hemoragie meningee, hematom subdural acut de emisfer stâng, aspirat hematie în căile respiratorii superioare şi contuzii ale membrelor la o persoană cu steatoză hepatică.
Leziunile constatate la autopsie şi care au determinat decesul victimei, respectiv cele de la nivelul capului, s-au produs prin lovire activă repetată cu corp dur, posibil pumn şi în condiţiile stabilite de anchetă. Leziunile de la nivelul membrelor s-au putut produce prin lovire cu şi de corpuri dure la aceeaşi dată şi nu au legătură cauzală cu decesul. Urina recoltată de la cadavru conţine 0,30 g %o alcool.
Din nota de examinare medico-legală nr. 604 din 10 august 2009, privind examinarea inculpatului, a rezultat că acesta prezintă leziuni produse prin zgâriere posibil cu unghiile şi prin lovire cu sau mai probabil de un corp dur. Leziunile sunt recente de câteva ore, necesită 2-3 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor care nu pun în primejdie viaţa.
Situaţia de fapt expusă mai sus şi reţinută de instanţa de fond a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: notă sesizare parchet; procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto; declaraţiile părţilor civile fişă de constatări preliminare leziuni şi certificatul medical constatator al decesului; raportul de constatare medico-legală la autopsie şi planşă foto, procesul-verbal de conducere în teren, reconstituire a faptei şi planşe foto, declaraţiile martorilor, procesul-verbal de ridicare scrisoare către inculpat, dovada de predare - primire telefon; declaraţiile inculpatului date atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei; procesul-verbal şi buletinul test alcoolemie inculpat cu aparat etilotest P. - rezultat 0,73 mg/l alcool pur în aerul expirat, procese-verbale de verificare - investigaţii la locul faptei, procesul-verbal de verificare haine inculpai şi planşe foto.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei de către inculpat, din infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. C) C. pen., în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. Instanţa a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, având în vedere următoarele considerente:
Faptul că inculpatul a lovit în mod repetat victima cu pumnii, lovind-o cu capul de masă şi trăgând-o de pâr, aspecte ce se coroborează cu raportul de expertiza medico-legală autopsie ce a concluzionat că decesul victimei s-a datorat leziunilor constatate la nivelul capului care s-au produs pun lovire repetată cu corp dur, posibil pumn, demonstrează că încadrarea juridică a faptei este aceea de omor calificat. Chiar daca inculpatul nu a avut intenţia directă de a ucide victima, instanţa apreciază că în cauză este vorba de o intenţie indirectă.
În drept, fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzute de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., text de lege ce a fost enunţat în şedinţă publică şi în baza cărora se va pronunţa condamnarea inculpatului.
La individualizarea, conform arc 72 C. pen. a pedepsei aplicate inculpatului precum şi modului de executare, au fost avute în vedere atât criteriile generale de individualizare, limitele pedepsei precum şi circumstanţele reale şi personale.
Totodată, s-a avut în vedere că inculpatul are 2 copii majori, ambii studenţi, deşi pensionar acesta lucra ca muncitor necalificat, iar pe parcursul procesului penai a manifestat un comportament sincer şi de regret în raport cu infracţiunea săvârşită.
La dosarul cauzei s-au depus o serie de caracterizări din care rezultă comportamentul ireproşabil al inculpatului anterior săvârşirii faptei.
S-a mai reţinut şi faptul că inculpatul nu are antecedente penale.
Având în vedere aceste aspecte, instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., cu efectele prevăzute de art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., pedeapsa coborându-se sub limita minima specială prevăzută.
În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului de a se reţine circumstanţa atenuantă a provocării prev. De art. 73 lit. b) C. pen., instanţa a apreciat că nu rezultă din probatorii vreo provocare din partea victimei. Faptul că inculpatul a lovit-o pe soţia sa pe fondul geloziei, nu determină vreo stare de provocare
Ca modalitate de executare, instanţa a apreciat că se impune executarea pedepsei în regim de detenţie.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila şi Inculpatul B.E., criticând-o ca nelegală şi netemeinică. Parchetul a criticat hotărârea primei instanţe, în primul rând, pentru reţinerea incorectă a circumstanţelor atenuante judiciare, în sensul că, în mod greşit instanţa a reţinut în mod global aplicarea disp. art. 74 C. pen., fără a specifica articolul sau litera la care face referire.
În al doilea rând, primul apelant, critică dispoziţia instanţei de reţinere a circumstanţelor atenuante judiciare, având în vedere gravitatea faptei săvârşită de acesta şi pericolul social deosebit prezentat de inculpat.
În ceea ce priveşte apelul formulat de inculpat, acesta a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, precum şi reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., respectiv faptul că ar fi fost provocat de atitudinea victimei.
Prin Decizia penală nr. 34/ A din 2 martie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, a fost admis apelul Parchetului, desfiinţată în parte sentinţa şi rejudecând,s-au completat dispoziţiile privind circumstanţele atenuate judiciare în sensul aplicării art. 74 lit. a) şi c) C. pen.
S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 8 ani la 11 ani închisoare.
A fost obligat inculpaţii să se supună prelevării probelor biologice necesare realizării profilului genetic în vederea stocării în Sistemul Naţional de date genetice judiciare.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a dedus prevenţia la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
A fost respins ca nefondat apelul inculpatului, acesta fiind obligat la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Analizând hotărârea apelată pe baza actelor şi lucrărilor din dosarul cauzei, a motivelor de apel, conform disp. art. 378 alin. (1) C. proc. pen, s-a constatat că prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt din prezenta cauză, precum şi vinovăţia inculpatului.
În fapt, s-a reţinut că în noaptea de 09/10 august 2009, inculpatul B.E., pe fondul consumului de alcool şi motivat de faptul că primise o scrisoare de ia numitul N.G. în care susţinea că soţia inculpatului ar fi întreţinut raporturi sexuale cu acesta, a aplicat victimei, soţia sa mai multe lovituri ce i-au provocat leziuni traumatice care au condus ia decesul acesteia.
Fapta se încadrează ?n prevederile art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. şi a fost dovedită cu procesul verbal de cercetare la faţa locului, declaraţiile părţilor civile, fişa de constatări preliminare leziuni şi certificatul medical constatator al decesului raportul de constatare medico-legală la autopsie şi planşă foto, declaraţiile martorilor .declaraţiile inculpatului şi buletinul ţese alcoolemie a acestuia.
În pronunţarea hotărârii de condamnare a inculpatului, instanţa de fond, deşi in motivarea acesteia a arătat împrejurări ce atenuează vinovăţia inculpatului, ce s-ar încadra în dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. în dispozitivul hotărârii a reţinut, în mod global, dispoziţiile art. 74 C. pen., ceea ce contravine Deciziei nr. 2009/2007 a I.CC.J., care impune individualizarea prevederilor art. 74 C. pen.
Pe de altă parte instanţa, deţinând circumstanţe atenuante judiciare în favoarea inculpatului, a dat o prea mare eficienţă acestora, coborând pedeapsa aplicată cu mult sub minimul prevăzut de lege.
În aceste condiţii, instanţa de apel a considerat că se impune în cauză reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) din C. pen., dată fiind situaţia inculpatului care se află la primul impact cu legea penală şi a avut o atitudine de regret facă de faptă, cumulat cu situaţia familială a acestuia, aplicându-i-se o pedeapsă sub minimul prevăzut de lege, aşa cum prevede art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., însă într-un cuantum mai mare decât cel aplicat de instanţa de fond.
Cu privire la motivul de nelegalitate privind faptul că instanţa de fond nu a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, acesta a fost admis şi, în baza disp. art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea probelor biologice de acesta în vederea stocării acestora în sistemul naţional de date genetice judiciare, aşa cum se prevede în această lege.
În ce priveşte motivul de apel al inculpatului referitor la schimbarea încadrării juridice dată faptei săvârşită de acesta, din infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., acesta nu a fost reţinut de instanţa de apel. Întrucât calificarea faptei se face în funcţie de intensitatea loviturilor aplicate victimei, frecvenţa acestora, obiectul vulnerant, precum şi zona vitală vizată de inculpat.
În cauza de faţă, inculpatul a aplicat lovituri victimei cu pumnii în principal în zona capului. A tras-o de păr şi a lovit-o cu capul de masa din bucătărie în timp ce stătea pe scaun; loviturile fiind atât de puternice încât i-au provocat leziuni craniene cu consecinţa decesului acesteia.
Lovirea victimei s-a produs în mas multe etape şi locuri din apartament şi, poate, iniţial inculpatul a vrut să-i aplice o corecţie victimei, însă prin frecvenţa şi intensitatea loviturilor, fapta acestuia a căpătat o intenţie indirectă de a-i suprima viaţa.
Chiar dacă victima nu a decedat imediat, agonizând câteva ore, nu conduce la ideea că fapta acestuia s-ar încadra în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte. întrucât nu numai intervalul scurs de la cauză la efect trebuie luat în considerare, ci, aşa cum s-a arătat mai sus. atitudinea subiectivă a inculpatului, locul vizat şi intensitatea loviturilor ce au condus la decesul victimei.
În ceea ce priveşte apărarea inculpatului cu privire la reţinerea circumstanţei atenuante a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen., aceasta nu poate fi reţinută, deoarece, inculpatul a primit scrisoarea de ia presupusul amant ai victimei cu câteva zile înainte, după care au mai urmat certuri şi violente, motiv pentru care vineri seara, victima o informase pe fiica sa care se afla la Bucureşti despre faptul că inculpatul o bătuse.
Potrivit disp. art. 73 lit. b) din C. pen., pentru a se considera că infracţiunea a fost săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, aceasta trebuie să se fi produs imediat pentru a crea o stare de necontrolat pentru inculpat şi nu după trecerea unei perioade de timp ce ar fi putut atenua această stare.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpatul B.E.
Parchetul a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpatului şi condamnarea acestuia la o pedeapsă în limitele prevăzute de lege,considerându-se că reţinerea acestor circumstanţe nu se justifică doar prin regretul şi lipsa antecedentelor penale, acestea fiind împrejurări formale. În condiţiile în care inculpatul a săvârşit o faptă foarte gravă.
Inculpatul a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen. .solicitând în principal schimbarea încadrării juridice şi reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., iar în situaţia aprecierii ca neîntemeiate a acestor motive, menţinerea pedepsei aplicată de prima instanţă.
În susţinerea primului motiv de recurs, a arătat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., cu reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. şi a circumstanţelor atenuante, sens în care a motivat că din probe rezultă atitudinea nonviolentă a inculpatului faţă de soţia sa, care a săvârşit fapta pe fondul tulburării puternice cauzate de încălcarea demnităţii, ca urmare a primirii unei scrisori de la amantul soţiei sale. A mai arătat că în mod greşit s-a reţinut că inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie indirectă, iar nu cu pretenţie, din probe rezultând 23 a lovit-o în două zile şi că moartea nu a fost imediată, ci ducă o stare de agonie. A mai arătat că, deşi s-au reţinut circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi, în mod greşit s-a omis reţinerea şi a art. 74 lit. b) C. pen., instanţa de apei a majorat pedeapsa aplicată inculpatului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare invocate,înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.
Atât instanţa de fond,cât şi cea de apel au reţinut în mod corect situaţia de fapt,pe baza materialului probator administrat în cauză, inclusiv declaraţiile inculpatului. Acesta nu a negat săvârşirea faptei în materialitatea ei, ci doar forma de vinovăţie cu care se reţine că ar fi acţionat., susţinând in esenţă că nu a urmărit şi nici nu a acceptat moartea victimei.
Lovirea repetata şi în mai multe reprize cu pumnii în zona capului şi a feţei,precum şi lovirea victimei cu capul de masă, având ca urmare producerea unui politraumatism cu numeroase echimoze şi hematoame cranio-cerebrale, hemoragie meningee şi hematom subdural acut de emisfer stâng caracterizează fapta săvârşită de inculpat ca fiind săvârşită cu intenţia de a ucide,iar nu cu intenţia de vătămare a integrităţii corporale cu urmarea morţii survenite din culpă,prin depăşirea intenţiei făptuitorului.
Chiar dacă nu a urmărit uciderea victimei,din modalitatea în care a acţionat rezultă că inculpatul a acceptat posibilitatea producerii unui asemenea rezultat, ceea ce din punctul de vedere al vinovăţiei corespunde săvârşirii faptei cu intenţie indirectă şi determină încadrarea juridică a acesteia în infracţiunea de omor calificat, iar nu în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
În ce priveşte circumstanţa atenuantă a provocării, Curtea reţine că existenţa unei relaţii extraconjugale a victimei,deşi este de natură a provoca o tulburare făptuitorului,nu este suficientă prin ea însăşi pentru a conduce la concluzia că acesta a acţionat în stare de provocare.
În speţă,aşa cum rezultă din probatoriul administrat (declaraţiile inculpatului şi ale martorului N.G.), cu 7-8 zile mai înainte de comiterea faptei inculpatul a aflat de la acesta din urmă despre relaţiile sale intime cu victima .realitate întărită ulterior de către martor prin scrisoarea adresată inculpatului şi de care acesta a luat cunoştinţă cu câteva zile înainte de săvârşirea infracţiunii.
În aceste condiţii,având în vedere intervalul de timp scurs în raport cu momentul în care inculpatul era îndreptăţit să resimtă o stare de tulburare ca efect al devoalării conduitei soţiei sale,nu se poate reţine că în momentul în care el a săvârşit fapta dedusă judecăţii s-a aflat într-o stare în care să nu fi fost capabil să se abţină de la comiterea infracţiunii.
Pentru a se reţine că făptuitorul a acţionat în stare de provocare, este necesar ca riposta sa să se producă imediat după comiterea actului provocator sau după ce el a luat cunoştinţă despre acesta (dacă nu a fost prezent la locul actului de provocare); cu cât interval de timp scurs de la momentul provocării este mai mare, cu atât mai improbabil este ca făptuitorul să fi acţionat ca efect al tulburării produse, căci pe măsura trecerii timpului starea de surescitare nervoasă cauzată de actul provocator se atenuează, făptuitorul îşi redobândeşte controlul asupra acţiunilor sale, iar conduita sa nu mai poate fi scuzabilă din aceasta perspectivă.
În ce priveşte individualizarea pedepsei, Curtea apreciază că aceasta reflectă criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) În acest sens, inculpatul a comis o infracţiune gravă, ce a avut ca urmare moartea unei persoane, însă nu se poate face abstracţie de circumstanţele în care aceasta a fost comisă, chiar dacă ele nu îndreptăţesc reţinerea stării de provocare, conform art. 73 lit. b) C. pen.
În acelaşi timp. circumstanţele personale îi sunt favorabile inculpatului şi nu se reduc la lipsa antecedentelor penale, în condiţiile în care în dosarul de fond există mai multe înscrisuri care conturează un comportament corespunzător al acestuia anterior comiterii infracţiunii, atât în familie, cât şi în societate.
În ce priveşte conduita procesuală, chiar dacă a încercat să-şi justifice fapta,inculpatul a recunoscut săvârşirea acesteia şi a regretat-o în mod constant.
În fine, în legătură cu circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. b) C. proc. pen., Curtea constată că aceasta nu este incidenţă în cauză, în condiţiile în care copiii victimei nu au formulat pretenţii civile.
În concluzie, Curtea apreciază că în cauză au fost evaluate corespunzător toate criteriile de Individualizare prevăzute de lege, iar pedeapsa astfel stabilită este aptă să asigure prin cuantumul său realizarea scopului general înscris în art. 52 C. pen., neexistând motive care să justifice nici micşorarea si nici majorarea acesteia în raport cele stabilite prin Decizia instanţe" de apel.
Aşa fiind, ambele recursuri sunt nefondate şi vor fi respinse conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,cu deducerea prevenţiei la zi pentru inculpat şi obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI!
DECIDE
Respinge, ca nefondate, scursurile decorate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi de recurentul intimat inculpat B.E. împotriva Deciziei penale nr. 34/ A din 2 martie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului intimat inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 10 august 2009 la 13 mai 2010.
Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 250 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1476/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1500/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
