ICCJ. Decizia nr. 129/2010. Penal. Abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 129/2010
Dosar nr. 419/54/2009
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 440 din 6 noiembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. 6206/95/2007, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de revizuenţii L.N.C. şi N.S.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, prin cererea înregistrată sub nr. 6.206/95/2007 pe rolul Tribunalului Gorj, revizuenţii-condamnaţi au solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 295 din 15 octombrie 2002 pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 1297/2002, prin care au fost condamnaţi la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare, cu executare la locul de muncă SC G.&C. SA Tg. Jiu, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), arătând în motivarea cererii faptul că în perioada 1 iunie 2005 - 19 septembrie 2005 avocat C.L. a fost suspendată din calitatea de avocat, astfel că au fost asistaţi de o persoană care nu avea calitatea legală în acel moment să presteze asistenţă juridică, considerând că au fost lipsiţi de apărare.
Instanţa de fond a arătat că motivele de revizuire invocate în sensul că cei doi au fost lipsiţi de apărător nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen., având în vedere faptul că avocat C.L. de la Baroul Gorj, care a asistat cei doi inculpaţi când cauza a rămas în pronunţare la instanţa de recurs, a fost suspendară conform disp. art. 27 lit. c) din Legea nr. 51/1995, republicată, pentru neplata taxelor şi contribuţiilor profesionale datorate, iar această împrejurare, chiar dacă necunoscută de către instanţa de recurs la momentul judecăţii, nu poate constitui un motiv întemeiat de revizuire, întrucât nu este de natură să poată dovedi netemeinicia hotărârilor judecătoreşti.
Împotriva acestei soluţii au declarat recurs revizuenţii L.N.C. şi N.S., fără a invoca motive de casare.
Prin Decizia penală nr. 142 din 19 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală, în Dosarul nr. 6206/95/2007, au fost respinse, ca nefondate, recursurile revizuenţilor, apreciindu-se că în mod corect a fost respinsă cererea de revizuire formulată în speţă, întrucât motivul de revizuire invocat, în sensul că petiţionarii au fost lipsiţi de apărare, nu se regăseşte printre cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs revizuenţii-condamnaţi L.N.C. şi N.S., solicitând casarea şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, susţinând, în speţă, că în mod greşit au fost calificate căile de atac exercitate de ei, ca fiind recursuri.
Prin Decizia penală nr. 2168 din 17 iunie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 6206/95/2007, s-a dispus admiterea recursurilor formulate, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova, apreciindu-se că în speţă este incident cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 3 C. proc. pen., întrucât Curtea de Apel Craiova a pronunţat o hotărâre cu încălcarea dispoziţiilor legale prev. de art. 403 alin. (3) şi art. 406 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 407 C. proc. pen.
În rejudecare, Curtea de Apel Craiova, ca instanţă de apel, a înregistrat cauza sub nr. 419/54/2009, iar în urma examinării acesteia, a reţinut că instanţa de fond nu a încălcat dispoziţiile imperative referitoare la competenţa materială, întrucât condamnaţii au precizat în mod expres că înţeleg să formuleze cereri de revizuire, iar potrivit art. 401 C. proc. pen., competenţa de a soluţiona o cerere de revizuire revine instanţei care a judecat cauza în primă instanţă, respectiv Tribunalului Gorj.
S-a mai reţinut că instanţa de fond a apreciat în mod corect că împrejurarea invocată de către revizuenţi nu se regăseşte în niciunul dintre cazurile enumerate limitativ de art. 394 C. proc. pen.
Astfel, prin Decizia penală nr. 119 din 26 mai 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile formulate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs revizuenţii L.N.C. şi N.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi fără a invoca motive de casare.
Recursul declarat este nefondat.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că recurenţii au solicitat revizuirea hotărârii, apreciind că ar fi fost lipsiţi de apărare, întrucât apărătorul lor ales era suspendat temporar din calitatea de avocat, astfel că au fost asistaţi de o persoană care nu avea calitatea legală să presteze asistenţă juridică în acel moment.
În mod corect instanţa de fond şi cea de apel au reţinut că motivul invocat nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire expres şi limitativ prev. de art. 394 C. proc. pen.
Se constată astfel că în mod just cererea de revizuire a fost respinsă, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru a se constata existenţa vreunui caz de revizuire.
Reţinând că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea urmează să respingă recursul declarat, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii-revizuenţi vor fi obligaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de revizuenţii L.N.C. şi N.S. împotriva Deciziei penale nr. 119 din 26 mai 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenţii-revizuenţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 391/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 403/2010. Penal → |
|---|
