ICCJ. Decizia nr. 1314/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1314/2010
Dosar nr.2848/1/2010
Şedinţa publică din 6 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 15 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pe rol fiind soluţionarea recursurilor declarate de către inculpatul C.M.F. împotriva Deciziei penale nr. 5/ A din 8 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 20572/300/2009 şi a sentinţei penale nr. 707 din 19 noiembrie 2009, pronunţată de către Judecătoria Sector 2 Bucureşti, s-a luat în discuţie legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului.
Constatându-se legală şi temeinică măsura arestării preventive a inculpatului C.M.F., s-a dispus menţinerea stării de arest a acestuia.
Împotriva încheierii sus-menţionate, a declarat recurs inculpatul, solicitând aplicarea unei pedepse cu suspendare.
Instanţa, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului a lăsat la aprecierea instanţei soluţionarea excepţiei, arătând că inculpatul a declarat recurs, solicitând revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea în libertate, apreciind că nu mai subzistă temeiurile ce au determinat arestarea sa.
Recursul este inadmisibil.
Încheierea atacată este pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca instanţă de recurs.
Potrivit dispoziţiilor art. 141 alin. (1) C. proc. pen., „încheierea dată în prima instanţă şi în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum şi împotriva încheierii prin care se dispune menţinerea arestării preventive, poate fi atacată separat cu recurs, de procuror sau de inculpat, în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă".
per a contrario, încheierea prin care s-a dispus menţinerea arestării preventive pronunţată de o instanţă în recurs, nu poate fi atacată separat cu recurs.
De altfel, o încheiere a instanţei de recurs este definitivă de la lege, neavând deschisă calea de atac, a altui recurs, la instanţa superioară, în sistemul nostru procesual, neadmiţându-se existenţa unui recurs, la recurs.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpatul C.M.F. fiind inadmisibil, va fi respins ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., menţinând astfel, hotărârea atacată.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv onorariu de apărător din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.M.F. împotriva încheierii din 15 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 20572/300/2009 (225/2010).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1312/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1315/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
