ICCJ. Decizia nr. 1315/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1315/2010
Dosar nr.2849/1/2010
Şedinţa publică din 6 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Având de soluţionat apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul S.D.C., în Dosarul nr. 11231/3/2009, Curtea de Apel Bucureşti, la termenul din 24 martie 2010, punând în discuţie legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive, a dispus, prin încheiere, în temeiul art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., menţinerea acestei măsuri faţă de inculpat.
La pronunţarea încheierii, instanţa a avut în vedere următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1053 din data de 21 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) şi c) şi art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.D.C. la pedeapsa de 5 ani închisoare. În temeiul dispoziţiilor art. 2 alin. (1), (2) din legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 10 ani închisoare. În temeiul dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare. În temeiul art. 33 lit. a) şi b) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
În fapt, s-a reţinut în sarcina inculpatului că în perioada mai - iunie 2008, împreună cu inculpaţii H.P.S., V.C.E. şi K.T.N., a procurat şi deţinut fără drept diferite cantităţi de haşiş. În luna iunie 2008 a furnizat lui C.C. un număr de 10 comprimate ecstasy din care acesta din urmă a vândut colaboratorului I.I. un număr de 5 comprimate la data de 11 iunie 2008 şi alte 5 comprimate la data de 17 iunie 2008. La data de 22 ianuarie 2009, cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare, asupra sa a fost găsită cantitatea de 1,32 gr. canabis, pe care o deţinea pentru consum propriu.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost sesizată cu apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpatul S.D.C.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că temeiurile care au determinat arestarea iniţială a inculpatului se menţin, fiind îndeplinită una din condiţiile alternative prevăzută de art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
Inculpatul a fost arestat la data de 23 ianuarie 2009, apreciindu-se că sunt îndeplinite cerinţele art. 143 C. proc. pen. şi că este incident cazul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Probele administrate până la acest moment procesual nu au făcut să înceteze presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit faptele de care e acuzat, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 148 cu referire la art. 681 C. proc. pen. De asemenea, este incident cazul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele săvârşite de inculpat fiind mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
El a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii, revocarea măsurii arestării preventive, arătând că temeiurile care au determinat această măsură nu mai subzistă, iar punerea sa în libertate se impune faţă de circumstanţele reale ale săvârşirii faptei şi de persoana sa.
Recursul declarat este nefondat şi urmează a fi respins, ca atare.
Inculpatul a fost condamnat în primă instanţă pentru săvârşirea a 3 infracţiuni referitoare la traficul şi consumul de droguri la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare.
Actele şi lucrările dosarului conduc la presupunerea rezonabilă că a săvârşit fapte penale cu o încărcătură periculoasă majoră în condiţiile stării de recidivă postcondamnatorie, ceea ce demonstrează o persistenţă infracţională cu potenţial criminogen ridicat.
Constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 cu referire la art. 148 lit. f) C. proc. pen., având în vedere şi dispoziţiile art. 136 C. proc. pen. privind scopul măsurilor preventive, instanţa de apel a dispus menţinerea măsurii preventive în mod legal şi temeinic, astfel că recursul declarat de inculpat împotriva încheierii din 24 martie 2010 va fi respins ca nefondat cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.D.C. împotriva încheierii din 24 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 11231/3/2009 (306/2010).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 6 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1314/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1337/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
