ICCJ. Decizia nr. 1149/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1149/2010
Dosar nr.901/64/2009
Şedinţa publică din 24 martie 2010
Asupra cauzei penale de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 7/ F din 1 februarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Braşov s-a respins plângerea formulată de petentul M.I. împotriva rezoluţiei din 29 octombrie 2009 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov dată în Dosarul nr. 1776/P/2009, menţinută prin rezoluţia procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov din 13 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 903/II/2/2009.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Petentul M.I. s-a plâns organului de urmărire penală împotriva magistratului judecător G.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), nemulţumit fiind că, acesta l-a condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, fără a se implica activ în aflarea adevărului, pe baza unor declaraţii neverosimile, necomunicându-i sentinţa la domiciliul indicat, obstrucţionându-i în acest fel exercitarea apelului.
Prin rezoluţia din 29 octombrie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a dispus, în temeiul art. 209 alin. (3), (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul judecător G.L.C. pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În motivarea soluţiei s-a arătat că, în cursul cercetărilor nu au fost constatate aspecte din care să rezulte comiterea vreunei fapte penale de către magistrat în cadrul exercitării atribuţiilor de serviciu, acestea fiind exercitate cu respectarea normelor procedurale, procesuale şi deontologice.
Prin rezoluţia din 13 noiembrie 2009, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov a respins plângerea formulată de petent, cu motivarea că pe calea unei plângeri întemeiate pe dispoziţiile art. 278 C. proc. pen. nu se pot reanaliza probele administrate cu prilejul soluţionării fondului cauzei, doar căile ordinare de atac fiind reglementate ca un remediu contra eventualelor erori ce se pot strecura într-o hotărâre.
Investită cu soluţionarea plângerii, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen. de către petent, instanţa de fond a constatat legală şi temeinică soluţia dispusă de procurorul de caz, reţinând că pe calea acestei proceduri speciale nu se poate reforma o hotărâre judecătorească definitivă, intrată în puterea lucrului judecat.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul.
Prin motivele orale cât şi cele arătate prin memoriu de la dosar, petentul recurent, în esenţă, reiterează aceleaşi nemulţumiri vizând condamnarea sa pe nedrept de către magistratul G.L.C. care şi-a exercitat abuziv atribuţiile de serviciu, fiind recuzat şi reclamat în repetate rânduri de petent.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate în raport de aceste critici, de dispoziţiile art. 3856 C. proc. pen., cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
În cadrul actelor premergătoare efectuate în cauză, a fost ascultat petentul şi intimatul şi a fost identificat dosarul penal, în care, prin sentinţa penală nr. 69 din 1 iunie 2009 a Judecătoriei Zărneşti petentul, în calitate de inculpat, a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru o tentativă la viol comisă în condiţiile stării de recidivă, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. şi la 6 ani închisoare pentru o infracţiune de tâlhărie, în final, dispunându-se ca inculpatul să execute 6 ani închisoare.
Din actele premergătoare nu rezultă indicii de săvârşire a infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), după cum nici altă infracţiune.
Împrejurarea că pe petent îl nemulţumeşte soluţia de condamnare pronunţată de intimat nu poate constitui o cauză - în sensul legii, de antrenarea răspunderii penale pentru magistrat, după cum, acesta avea posibilitatea ca prin exercitarea unor căi ordinare sau extraordinare să-şi exprime eventualele nemulţumiri legate de erori, care în opinia sa, s-au comis cu ocazia judecăţii în fond a cauzei penale.
Aşa fiind, în mod corect, atât procurorul de caz, cât şi prima instanţă constatând că actele premergătoare nu au evidenţiat aspecte din care să rezulte comiterea vreunei fapte penale de către magistratul reclamat în cadrul exercitării atribuţiilor de serviciu, acesta exercitându-le cu respectarea normelor constituţionale, procesuale şi deontologice, au dispus, după caz, fie neînceperea urmăririi penale, fie au menţinut această soluţie, pe motiv că fapta reclamată nu există.
Pentru aceleaşi considerente, criticile formulate sunt nefondat şi soluţia primei instanţe se va menţine, ca legală şi temeinică, prin respingerea recursului declarat de petent, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.I. împotriva sentinţei penale nr. 7 din 1 februarie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1103/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1312/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
