ICCJ. Decizia nr. 1398/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1398/2010
Dosar nr. 1106/1/2010
Şedinţa publică din 13 aprilie 2010
Prin Decizia penală nr. 4260 din 18 decembrie 2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a dispus, respingerea recursurilor declarate de părţile vătămate L.V. şi C.P. împotriva Sentinţei penale nr. 52 din 29 aprilie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală; privind pe inculpaţii D.I., cu obligarea părţilor vătămate la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, partea vătămată L.V. a formulat contestaţie în anulare, înregistrată la Înalta Curte la 8 februarie 2010. În esenţă a susţinut că ";instanţa supremă nu avea competenţa organică funcţională … decizia pronunţată este anticonstituţională fiind dată împotriva statului de drept, în condiţiile în care a respins sesizarea Curţii Constituţionale care viza neconstituţionalitatea art. 136 din Legea nr. 304/2004 ş.a.,…iar completul de 9 judecători a respins recursul împotriva încheierii din 20 noiembrie 2009…";.
Potrivit art. 391 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie în anulare, fără a dispune citarea părţilor în şedinţa din 18 decembrie 2009.
Contestaţia în anulare este inadmisibilă în principiu.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că prin decizia sus-menţionată, părţile vătămate au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi în rejudecare fie schimbarea temeiului achitării inculpatului D.I. în dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen., fie trimiterea cauzei spre rejudecare; invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 1, 9, 10, 15, 17, 18 şi 19 C. proc. pen.
Potrivit art. 386 C. proc. pen., contestaţia în anulare împotriva hotărârii penale definitive poate fi făcută numai în cazurile anume prevăzute în aceste dispoziţii.
În cadrul procesului de soluţionare a contestaţiei în anulare, instanţa este obligată, potrivit art. 391 C. proc. pen. să examineze mai întâi admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie, întemeiată pe vreunul din cazurile prevăzute de art. 386 lit. a) - c) şi e) C. proc. pen., ocazie cu care constată dacă cererea este formulată în temeiul prevăzut de art. 388 C. proc. pen., dacă motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen. şi dacă în sprijinul contestaţiei s-au depus ori au fost invocate dovezi care nu sunt la dosar.
Examinând această cerere prin prisma exigenţelor art. 386 şi urm. C. proc. pen., privind admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare, Înalta Curte a constatat-o inadmisibilă, motivele inserate de contestatoare neîncadrându-se în niciuna din situaţiile strict şi limitativ prevăzute de lege care ar face admisibilă în principiu o asemenea cale extraordinară de atac conform art. 391 alin. (1) cu referire la art. 386 C. proc. pen.
Urmează pe cale de consecinţă a respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare, aplicând şi prevederile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea L.V. împotriva Deciziei penale nr. 4260 din 18 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 351/39/2008.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1022/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1697/2010. Penal. Strămutare (art. 55 şi... → |
|---|
