ICCJ. Decizia nr. 1401/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1401/2010
Dosar nr. 4008/109/2009
Şedinţa publică din 13 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Argeş, prin Sentinţa penală nr. 390 din 15 decembrie 2009, în baza dispoziţiilor art. 401, art. 403 şi art. 394 C. proc. pen., a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul C.N. (fiul lui G. şi I., născut la 19 ianuarie 1940) referitoare la Sentinţa penală nr. 204 din 19 aprilie 2007 a aceleiaşi instanţe, definitivă prin Decizia penală nr. 3781 din 01 august 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut că motivul de revizuire invocat de condamnat, susţinut a fi încadrabil în dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., respectiv audiere de martori, nu se regăseşte în cauză, fiind inadmisibil ca pe calea revizuirii să se obţină o prelungire a probatoriului pentru fapte şi împrejurări cunoscute şi verificate atât de către instanţa care a judecat fondul cauzei, cât şi de cele de apel şi recurs.
Împotriva sentinţei, condamnatul a declarat apel, cale de atac în care a solicitat desfiinţarea hotărârii primei instanţe, cu consecinţa posibilităţii de a i se permite dovedirea că, în fapt, a săvârşit numai infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia penală nr. 15A din 04 februarie 2010, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuent.
Nemulţumit şi de hotărârea pronunţată în apel, condamnatul revizuent, în termenul legal, a declarat recurs, şi în această cale de atac el solicitând rejudecarea dosarului în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire a cerut-o numai pentru a se schimba încadrarea juridică a faptei, din omor calificat, în omor.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Ca atare, faptele probatorii trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de probă a unei fapte sau împrejurări cunoscute deja la soluţionarea cauzei.
Cererea de revizuire întemeiată, cum este cazul în dosar, pe o apărare cunoscută de instanţă şi verificată la soluţionare nu poate constitui caz de revizuire, în revizuire nefiind permisă readministrarea probelor, prelungirea sau reinterpretarea probatoriului administrat.
În sensul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., noi trebuie să fie faptele sau împrejurările ce se invocă, de natură a stabili existenţa unei erori judiciare şi a conduce la o altă soluţionare a cauzei, iar nu aprecierea probelor făcută de instanţa de revizuire.
În consecinţă, dacă prin cererea de revizuire, pe baza faptelor sau împrejurărilor noi, se urmăreşte schimbarea încadrării juridice a faptei, cu menţinerea soluţiei de condamnare, acestea nu constituie caz de revizuire.
În dosar, C.N. a fost trimis în judecată şi condamnat prin sentinţa a cărei revizuire s-a solicitat, pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzut de art. 174, raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen. (cu premeditare), în faza cercetării judecătoreşti el recunoscând comiterea faptei pe care însă a motivat-o prin lipsa intenţiei de a ucide, el susţinând că nu a dorit decât să discute şi să sperie victima.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de condamnatul revizuent, nefiind fondat, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Potrivit dispoziţiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod, revizuentul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuent C.N. împotriva Deciziei penale nr. 15/A din 4 februarie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul condamnat revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1788/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1992/2010. Penal → |
|---|
