ICCJ. Decizia nr. 1404/2010. Penal. înlocuirea măsurii preventive (art. 139 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1404/2010
Dosar nr. 2975/1/2010
Şedinţa publică din 13 aprilie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei constată următoarele:
1. Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin încheierea din Şedinţa publică din 6 aprilie 2010 – în cursul judecăţii în primă instanţă a cauzei penale ce formează obiectul dosarului nr. 611/35/2009 după acceptare în principiu şi discutarea acestora în fond a admis ca întemeiate cererile în baza art. 1601 şi art. 1602 formulate de inculpaţii/arestaţi preventiv HGS. şi M.S. şi a dispus punerea acestora în libertate provizorie sub control judiciar în conformitate cu dispoziţiile art. 1606 şi art. 1608 a alin. (2) C. proc. pen./ cu respectarea în viitor de către aceştia a obligaţiilor şi restricţiilor privind libertatea de mişcare şi acţiune prevăzute de art. 1602 alin. (3) lit. a), b), c), d), e) şi art. 1602 alin. (3)1 lit. c) şi f) C. proc. pen. indicate în concret prin încheierea de şedinţă amintită.
[inculpaţii HGS. agent de poliţie de frontieră în cadrul I.P.J. Satu Mare sectorul Halmeu şi M.S., ofiţer de poliţie judiciară în cadrul I.P.J. Satu Mare au fost trimişi în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul nr. 42/P/2008 din 14 mai 2009 al D.N.A. – Serviciul Teritorial Oradea – alături de coinculpaţii M.V., D.F., F.I., H.A.I., S.E., C.M. şi K.R. – sub aspectul infracţiunilor de aderarea la un grup infracţional organizat şi complicitate la contrabanda calificată prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi respectiv art. 26 raportat la art. 270, art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen. ce s-a pretins a fi fost comise prin aceea că în perioada iulie 2008 – ianuarie 2009 au înlesnit introducerea ilegală în România – prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal – de ţigări procurate din Ucraina în valoare totală de peste 2 milioane Euro/activităţi ilicite cu caracter repetat ce au impus arestarea preventivă a acestora în temeiul art. 147 rap. la art. 148 lit. f) C. proc. pen. în cursul urmăririi penale cu începere de la data de 24 martie 2009 prin încheierea nr. 1 din 24 martie 2008 a Curţii de Apel Oradea, măsura preventivă prelungită / menţinută succesiv inclusiv la momentul soluţionării cererilor actuale de liberare provizorie sub control judiciar conform deciziei penale nr. 1218 din 29 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, dosar nr. 2633/1/2010].
În promovarea demersurilor judiciare amintite inculpaţii au solicitat instanţei de judecată să le acorde liberarea provizorie – sub control judiciar – beneficiu recunoscut de lege acestora aflaţi în stare de arest preventiv cu motivarea că îndeplinesc condiţiile de admisibilitate în acest sens prevăzute prin art. 1602 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. (se află în curs de judecată în primă instanţă în stare de arest preventiv sub aspectul comiterii infracţiunilor intenţionate de aderare la un grup infracţional organizat şi complicitate la contrabandă pedepsite de la 5 la 15 ani închisoare ce nu depăşesc limita maximă de 18 ani închisoare impusă de legiuitor pentru acceptarea măsurii procesuale neprivative de libertate solicitate / nu există date din care să rezulte necesitatea de a-i împiedica să săvârşească alte infracţiuni ori ca vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor martori sau prin alte asemenea fapte) iar cererile sunt întemeiate în raport cu dispoziţiile art. 1608 a alin. (2) C. proc. pen. avându-se în vedere situaţia juridică procesuală actuală a acestora / arestaţi preventiv în cauză de cca. 1 an de zile, lipsa antecedentelor penale şi celelalte date concrete rezultând din existenţa unui domiciliu, profesia, resursele materiale şi legăturile cu familia.
Curtea, dispunând admiterea în principiu şi în fond a cererilor amintite a argumentat justificativ următoarele:
Potrivit art. 5 alin. (5) C. proc. pen. şi art. 1601C. proc. pen., în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune / acelaşi drept fiind prevăzut şi de dispoziţiile art. 23 alin. (10) din Constituţia României.
Cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpaţii HGS. şi M.S. îndeplinesc condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege, respectiv: condiţia pozitivă prev. de art. 1602 alin. (1) C. pen. - infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi cea prevăzută de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 fiind infracţiuni intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani - cât şi cerinţele negative prevăzute de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen. (potrivit textului de lege menţionat „liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte").
Pe fondul cererilor amintite instanţa a apreciat că nu există date /indicii care să justifice temerea că inculpaţii ar săvârşi alte infracţiuni dacă a-ar afla în libertate / ori ar întreprinde acţiuni de natură să influenţeze administrarea probatoriului cauzei (urmărirea penală este finalizată /instanţa a fost sesizată cu rechizitoriu / a fost începută cercetarea judecătorească, iar martorii acuzării au fost audiaţi aproape în întregime cu excepţia martorului A.D.V.); în plus s-a argumentat şi că legea prevede ca măsură de precauţie posibilitatea ca instanţa, în situaţia în care admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar, să impună inculpaţilor obligaţia de a nu comunica direct sau indirect între ei sau cu anumite persoane, ori să nu întreprindă anumite activităţi; în consecinţă, s-a concluzionat că din perspectiva condiţiilor prevăzute de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., nu există elemente de fapt care să susţină o soluţie de respingere a cererilor inculpaţilor.
În sensul concluziei amintite a fost invocată exemplificativ şi cauza CEDO Neumeister contra Austria, cu referire la obligaţia impusă instanţei la examinarea menţinerii arestării preventive de a se raporta nu numai la gravitatea faptelor, ci şi la alte circumstanţe, în special cu privire la caracterul persoanelor în cauză, moralitatea sa, domiciliul său, profesia, resursele materiale, legăturile cu familia; sub acest aspect, raportat la datele concrete ale cauzei şi la persoana inculpaţilor - aceştia fiind lipsiţi de antecedente penale - scopul măsurilor preventive - asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei - poate fi realizat şi prin lăsarea în libertate a acestora cu restrângerea unor drepturi şi libertăţi / prin instituirea unor obligaţii stricte în sarcina lor şi atragerea atenţiei că în caz de încălcare cu rea credinţă a acestor obligaţii vor fi din nou arestaţi.
2. Recursul în termen declarat împotriva încheierii amintite de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – Serviciul Teritorial Oradea cu solicitarea de a se decide casarea încheierii atacate şi pronunţarea unei noi hotărâri de respingere ca neîntemeiate a cererilor de liberare sub control judiciar prin aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 1608a alin. (6) teza a II-a C. proc. pen. este fondat urmând a fi admis ca atare în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Liberarea provizorie sub control judiciar - măsură procesuală neprivativă de libertate care înlocuieşte arestarea preventivă a inculpatului – în configuraţia juridică actuală stabilită de legiuitor [Titlul IV. Măsurile preventive şi alte măsuri procesuale cap. I Măsuri preventive Secţiunea V Liberarea provizorie sub control judiciar şi liberarea provizorie pe cauţiune, art. 16010 C. proc. pen.] prezintă ca trăsături caracteristice – alături de caracterul accesoriu şi provizoriu faţă de măsura arestării preventive a inculpatului - se acordă numai la cerere / este o garanţie având ca efect doar o încetare temporară a privării de libertate – şi pe acelea că: (i) este facultativă, deoarece acordarea ei este la aprecierea organului judiciar competent; (ii) este un beneficiu recunoscut de lege inculpatului arestat ceea ce înseamnă ca presupune existente unei arestări legale în desfăşurare şi, (iii) are caracter subiectiv, deoarece se admite după verificarea condiţiilor, pentru consideraţii ce privesc persoana inculpatului, în sensul că se apreciază că deţinerea preventivă nu este absolut necesară, iar scopurile procesului penal pot fi asigurate prin garanţia pe care o oferă persoana inculpatului şi obligaţiile ce se impun la liberare.
Din lucrările dosarului rezultă că inculpaţii HGS. agent de poliţie de frontieră în cadrul I.P.J. Satu Mare sectorul Halmeu şi M.S., ofiţer de poliţie judiciară în cadrul I.P.J. Satu Mare au fost trimişi în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul nr. 42/P/2008 din 14 mai 2009 al D.N.A. – Serviciul Teritorial Oradea – alături de coinculpaţii M.V., D.F., F.I., H.A.I., S.E., C.M. şi K.R. – sub aspectul infracţiunilor de aderarea la un grup infracţional organizat şi complicitate la contrabanda calificată prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi respectiv art. 26 raportat la art. 270, art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen. ce s-a pretins a fi fost comise prin aceea că în perioada iulie 2008 – ianuarie 2009 au înlesnit introducerea ilegală în România – prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal – de ţigări procurate din Ucraina în valoare totală de peste 2 milioane Euro/activităţi ilicite cu caracter repetat ce au impus arestarea preventivă a acestora în temeiul art. 147 rap. la art. 148 lit. f) C. proc. pen. în cursul urmăririi penale cu începere de la data de 24 martie 2009 prin încheierea nr. 1 din 24 martie 2008 a Curţii de Apel Oradea, măsura preventivă prelungită / menţinută succesiv inclusiv la momentul soluţionării cererilor actuale de liberare provizorie sub control judiciar conform deciziei penale nr. 1218 din 29 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, dosar nr. 2633/ 1/2010 .
În raport cu situaţia juridică anterior expusă contrar aprecierii instanţei de fond, liberarea provizorie sub control judiciar a celor doi inculpaţi la momentul procesual actual al cercetării judecătoreşti în primă instanţă este nejustificată – chiar şi condiţionat de garanţiile impuse prin încheierea atacată – întrucât pericolul concret pentru ordinea publică în cazul cercetării acestora în libertate îşi păstrează caracterul actual exprimat de natura infracţiunilor comise - două infracţiuni grave, una de contrabandă calificată iar o alta constând într-o formă de criminalitate organizată - numărul mare de acte materiale săvârşite de componenţii acestei grupări, valoarea de peste 2 milioane de Euro a ţigărilor provenite din contrabandă, precum şi atragerea în componenţa grupului infracţional a unui ofiţer de poliţie şi a unor subofiţeri ai poliţiei de frontieră, persoane care prin natura atributelor funcţiilor deţinute erau investite într-o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, cu rol primordial în aplicarea legii; or, această activitate complexă, bine organizată şi structurată, de o mare anvergură reprezintă o condiţie sine qua non de raportare a temeiniciei / netemeiniciei – în speţă fiind valabil această din urmă concluzie - unor cereri de liberare provizorie sub control judiciar.
Ca atare, admiţându-se recursul declarat de declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Oradea, se va casa ca nelegală şi netemeinică încheierea din 6 aprilie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 611/35/2009, respingându-se ca nefondate în baza art. 1608 a alin. (6) C. proc. pen. cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpaţii HGS. şi M.S.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligaţi intimaţii-inculpaţi la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Oradea împotriva încheierii din 6 aprilie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 611/35/2009.
Casează încheierea recurată şi, rejudecând:
Respinge, ca nefondate, cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpaţii HGS. şi M.S.
Obligă intimaţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 137/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1439/2010. Penal → |
|---|
