ICCJ. Decizia nr. 137/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 137/2010
Dosar nr. 9329/99/200.
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa penală nr. 305 din 23 aprilie 2009, a condamnat pe inculpatul L.M., la 8 ani închisoare pentru infracţiunea de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. (parte vătămată N.E.), la 8 ani închisoare pentru aceeaşi infracţiune, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. (parte vătămată L.L.), la 8 ani închisoare pentru aceeaşi infracţiune, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. (parte vătămată P.V.), la 7 ani închisoare, pentru aceeaşi infracţiune prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. (parte vătămată A.E.), la 7 ani închisoare pentru aceeaşi infracţiune, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. (partea vătămată O.E.), la 8 ani închisoare pentru aceeaşi infracţiune, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. (parte vătămată A.M.), la 5 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen. pentru tentativă la infracţiunea de viol, prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 197 alin. (1) C. pen. (partea vătămată L.L.), la 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen. (parte vătămată minoră P.P.) pentru tentativă la infracţiunea de viol, prev. de art. 20 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., la 5 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de viol, prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 197 alin. (1) din acelaşi cod (parte vătămată A.M.), la 15 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)1 lit. c) C. pen. (parte vătămată L.L.), la 2 ani închisoare pentru infracţiunea de distrugere, prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. (parte vătămată A.E.) precum şi la 2 ani închisoare pentru aceeaşi infracţiunea, prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. (parte vătămată A.M.).
Prin sentinţă s-a dispus descontopirea pedepsei rezultante de 12 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată sus-numitului inculpat prin sentinţa penală nr. 792 din 24 noiembrie 2005 a aceleiaşi instanţe, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1911 din 24 martie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în pedepsele componente, respectiv de 8 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru infracţiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) C. pen. (faptă comisă la 16 iulie 2005) şi de 10 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) C. pen. (aceeaşi dată). S-a înlăturat sporul de 2 ani închisoare şi s-a constatat că infracţiunile sunt concurente cu cele pentru care fusese condamnat anterior.
În baza art. 36 alin. (1) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 35 alin. (2), (3) din acelaşi cod, s-au contopit pedepsele, s-a dispus executarea pedepsei cea mai grea, de 15 ani închisoare, s-a adăugat spor de 5 ani închisoare, inculpatul având de executat 20 de ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
S-a mai dispus retragerea mandatului de executare a pedepsei emis în baza hotărârii anterioare şi emiterea unui nou mandat.
Pe latură civilă, s-a constatat că nu s-au constituit părţi civile N.E., P.V., A.E., O.E. şi A.M.
În baza disp. art. 14, art. 17, art. 346 şi art. 348 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile minore P.P., suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarele:
În seara de 24 martie 2005, în jurul orelor 20.00, inculpatul, aflat în stare de ebrietate, prin deschiderea sistemului de acces de la poarta curţii lui N.E., a pătruns iniţial în curte şi pe urmă în casă, a sesizat că locatara este împreună cu un nepot minor, s-a ascuns sub pat şi când a sesizat că femeia l-a văzut, a împins-o şi a fugit.
Inculpatul a recunoscut comiterea faptei.
În aceeaşi noapte, după ora 1.00 ,având asupra sa o sapă, inculpatul, găsind descuiată poarta curţii lui L.L., a forţat uşa de acces în locuinţă, a intrat în camera femeii, s-a îndreptat spre patul pe care stătea acesta, a înjuriat-o şi i-a cerut să accepte raport sexual. Speriată, femeia de 79 de ani neavând nicio reacţie, inculpatul a dezbrăcat-o forţat şi a trântit-o pe pat, s-a urcat peste ea, şi a dat jos pantalonii şi a încercat penetrarea. Din cauza stării de ebrietate în care se afla, nu s-a reuşit intromisia, dar inculpatul a ejaculat pe picioarele victimei.
La cercetarea judecătorească, inculpatul a declarat că este posibil să fie acţionat în maniera descrisă.
După activitatea descrisă, inculpatul a legal mâinile femeii şi i-a cerut să-i dea bani.
De teamă, victima i-a dat 17 lei pe care îi avea într-o pungă, după aceasta inculpatul părăsind locul, nu înainte de a-şi uita, în holul casei, sapa şi un fular.
Acelaşi inculpat, şi de această dată aflat sub influenţa alcoolului, după orele 24.00 ale nopţii de 13/14 iulie 2005, cunoscând că minora P.P., în vârstă de 14 ani dormea singură într-o cameră din casa bunicilor ei, a hotărât să întreţină cu ea raport sexual.
Ca atare, găsind uşa de acces în acea casă deschisă, inculpatul a pătruns în încăpere, s-a urcat în patul în care dormea copila şi a încercat un raport intim. Pentru că minora s-a opus, inculpatul a încercat să o dezbrace, iar pentru a o face să nu ţipe, i-a introdus degetele în gură şi a strâns-o de gât .
Nereuşind să o imobilizeze, inculpatul a zgâriat-o pe faţă, zvârcolirile copilei atrăgând trezirea fraţilor ei şi, ulterior, a bunicilor, ceea ce l-a făcut pe inculpat să coboare din pat şi să fugă. Bunica copilei P.V. a cerut ajutor unui vecin, L.G., căutarea inculpatului rămânând fără rezultat.
Raportul de constatare medico-legală din 15 iulie 2005, a reţinut că minora a prezentat plăgi contuze, escoriaţie, edem şi congestie laringiană, leziuni ce au putut fi produse prin lovire cu mijloace contondente şi au necesitat pentru vindecare, 6-7 zile de îngrijiri medicale.
În aceeaşi noapte, după derularea situaţiei de fapt expusă mai sus, în jurul orei 1.00 ,inculpatul înarmat cu un bâţ, a încercat să intre în casa lui A.E. Nereuşind pentru că uşa era încuiată, inculpatul s-a urcat în podul casei şi a căutat un loc prin care ar fi putut pătrunde în încăperi. Zgomotele au trezit-o pe femeie şi aceasta, când l-a văzut pe inculpat, a început să ţipe. Inculpatul, neintimidându-se, a continuat să încerce să intre peste femeie, sens în care a spart un geam şi a pătruns pe prispa casei, aici el fiind văzut şi de T.V., a venit să o ajute pe A.E. Cei doi l-au alungat pe inculpat.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor.
Continuându-şi activitatea infracţională, în aceeaşi noapte, inculpatul s-a deplasat la locuinţa lui O.E., a intrat în curte prin escaladarea gardului şi forţând accesul, a pătruns într-un hol al imobilului. Aici, trăgând de o uşă închisă, inculpatul a fost auzit şi văzut de femeie, aceasta i-a spus că nu este singură în casă şi l-a alungat. Este de menţionat că atunci când forţa uşa de acces, inculpatul a luat de pe hol un toiag al femeii.
Şi această faptă a fost recunoscută de inculpat, el menţionând însă că nu-şi aminteşte ce dorea să facă în casa femeii.
După plecarea de la casa lui O.E., inculpatul, cunoscând că A.M., în vârstă de 69 de ani, are probleme de auz şi locuieşte împreună cu fratele ei surdo-mut, a intrat în curtea casei prin escaladarea gardului, a spart un geam şi pentru că femeia, auzind zgomote, a deschis uşa pentru a vedea cine, este cel care o deranjează, a profitat de faptul că lumina nu era aprinsă şi a apucat-o de cap, a trântit-o pe un pat, s-a urcat peste ea şi, prin constrângere, a încercat să aibă un raport sexual.
Împotrivirea femeii şi strigătele ei l-au făcut pe inculpat să-şi abandoneze activităţile.
Raportul de constatare medico-legală a reţinut, la 15 iulie 2005, că victima a prezentat pe figură excoriaţii.
Împotriva sentinţei, inculpatul a formulat apel, motivul invocat fiind netemeinicia pedepselor aplicate.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 121 din 13 octombrie 2009, în baza disp. art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Nemulţumit şi de hotărârea instanţei de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac nemotivată în scris.
Recursul a fost motivat oral pe incidenţa cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., respectiv s-a aplicat pedeapsă greşit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursul nu este fondat pentru considerentele ce se vor dezvolta.
Procedându-se la individualizarea pedepselor şi implicit la stabilirea pedepsei rezultante, instanţa de fond şi cea de apel au avut în vedere, în integralitate, criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare pentru fiecare infracţiune - pericolul social deosebit de mărit al faptelor, concretizat în atingerea adusă drepturilor persoanelor vătămate, împrejurările în care acestea s-au comis, de regulă pe timp de noapte şi fiind îndreptate împotriva unor femei în vârstă care locuiau fie singure, fie în compania nepoţilor minori sau altor membri de familie ce prezentau stare de boală, dar şi persoanei inculpatului care, de regulă, a recunoscut faptele, dar adesea nu a putut să şi le explice, inculpatul, în acelaşi timp, aflându-se în executarea unei pedepse privative de libertate de 12 ani închisoare pentru acelaşi tip de infracţiuni.
Ca atare, pedeapsa rezultantă stabilită inculpatului este corect şi just individualizată, iar executarea acesteia în regim de detenţie corespunde şi scopului ei, aşa cum este prevăzut în art. 52 C. pen.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform dispoziţiile art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.M. împotriva deciziei penale nr. 121 din 13 octombrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 19 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2019/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1404/2010. Penal. înlocuirea măsurii... → |
|---|
