ICCJ. Decizia nr. 1464/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1464/2010
Dosar nr. 8338/2/200.
Şedinţa publică din 16 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 324 din 12 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de contestatoarea condamnată M.L.
A obligat contestatoarea condamnată la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că M.L. a investit instanţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, la 1 septembrie 2009 cu soluţionarea contestaţiei la executare prin care a solicitat conversia pedepsei de 10 ani şi 6 luni aplicată prin sentinţa penală nr. 6 din mai 2005 a Tribunalului Provincial din Castellon Regatul Spaniei, ce i-a fost recunoscută prin sentinţa penală nr. 268 din 13 decembrie 2007, dosarul nr. 8713/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Faţă de motivele invocate, Curtea a încadrat în drept contestaţia la prevederile art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. cu referire la art. 146 din Legea nr. 302/2004.
Curtea a constatat că în baza art. 144 din Legea nr. 302/2004 s-a dispus în baza sentinţei penale nr. 268 din 13 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, recunoaşterea sentinţei penale nr. 6 din mai 2005 pronunţată de Tribunalul Provincial din Castellon (Spania) şi transferul persoanei condamnate M.L. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei rezultante de 10 ani şi 6 luni închisoare.
S-a reţinut în motivarea hotărârii că, potrivit alin. (2) al articolului mai sus-menţionat, statul român este obligat să indice statului de condamnare, înainte de transferul persoanei condamnare care dintre cele două proceduri, (recunoaşterea sau schimbarea condamnării), va fi urmată.
Prin urmare, statul român şi, implicit persoana condamnată care şi-a dat consimţământul la transferare a optat pentru continuarea executării pedepsei aplicate de statul spaniol, ulterior aceasta nu se mai poate prevala de conversia pedepsei, cu atât mai mult cu cât autorităţile judiciare române sunt obligate, conform art. 145 din Legea nr. 302/2004, să respecte felul şi durata pedepsei prevăzute în hotărârea de condamnare.
Împotriva acestei hotărâri contestatoarea M.L. a declarat recurs.
La termenul din 16 aprilie 2010 aceasta personal în prezenţa apărătorului său a arătat că înţelege să-şi retragă recursul ce formează obiectul prezentului dosar.
Aşa fiind, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 3854 C. proc. pen. raportat la art. 369 C. proc. pen. urmează să ia act de manifestarea de voinţă a recurentei contestatoare, în sensul retragerii recursului. Totodată, recurenta contestatoare în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat în sumă de 200 lei din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de manifestarea de voinţă a recurentei contestatoare M.L. de retragere a recursului declarat împotriva sentinţei penale nr. 324 din 12 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta contestatoare la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 145/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1505/2010. Penal → |
|---|
