ICCJ. Decizia nr. 1439/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1439/2010
Dosar nr. 9898/1/200.
Şedinţa publică din 15 aprilie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 124 din 13 octombrie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia i-a condamnat pe inculpaţii D.D. şi S.O., primul la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea trafic de influenţă, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), iar al doilea la 2 ani închisoare pentru complicitate la aceeaşi infracţiune, iar în baza art. 81 şi art. 82 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pentru primul, pe o perioadă de 4 ani şi 6 luni, iar pentru al doilea pentru o perioadă de 4 ani, făcându-se, totodată, aplicaţiunea art. 75 alin. (5) şi art. 83 din acelaşi cod penal. În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus, totodată, punerea de îndată în libertate a primului inculpat, dacă nu este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus, din durata pedepsei aplicate, timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului D.D.V. începând cu data de 13 iulie 2009 până la data punerii sale în libertate, iar inculpatului S.O. începând cu data de 13 iulie 2009 până la 7 octombrie 2009.
În esenţă, s-a reţinut că la data de 10 mai 2009, inculpatul D.V. a pretins şi primit de la denunţătorul T.P. 300 lei şi 2 miei, iar la data de 10 mai 2009 a pretins şi primit prin intermediul inculpatului S.O. 5500 lei pentru a interveni pe lângă medicii Serviciului de medicină legală Alba şi pe lângă procurorii investiţi cu soluţionarea cauzei, în vederea pronunţării unei soluţii favorabile denunţătorului, care, la data de 9 mai 2009 a fost surprins în trafic, conducând un autoturism după ce consumase băuturi alcoolice.
Prin recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – Serviciul Teritorial Alba Iulia s-a solicitat majorarea pedepsei aplicate celor 2 inculpaţi şi înlăturarea aplicabilităţii art. 81 C. pen. faţă de inculpatul D.D.V. şi aplicarea prevederilor art. 861 C. pen. privitor la pedeapsa ce se va aplica inculpatului S.O.
Recurentul inculpat D.D.V. a invocat că la dosar nu sunt probe care să dovedească că ar fi pretins şi primit bani, solicitând în principal, achitarea, iar în subsidiar, respingerea recursului parchetului.
Recursul Parchetului este, în parte fondat, privitor la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului D.D.V.
Potrivit art. 72 alin. (1) C. pen. la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, iar textul art. 81 din acelaşi cod prevede că atunci când sunt întrunite cele 2 condiţii obiective arătate în alin. (1) lit. a) şi b), instanţa poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei dacă se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
Din economia celor 2 texte de lege, rezultă, aşadar, că de fiecare dată instanţa trebuie să stabilească şi să aplice pedeapsa în urma unui proces de analiză şi evaluare a tuturor criteriilor de individualizare sus-menţionate enumerate de legiuitor, iar când există temeiuri care să asigure realizarea scopului pedepsei fără executarea acesteia, poate dispune motivat, suspendarea condiţionată a executării.
Or, în cauză, instanţa a nesocotit dispoziţiile legale sus-menţionate, dispunând nejustificat suspendarea condiţionată a executării pedepsei inculpatului D.D.V.
Sub acest aspect, instanţa s-a limitat să menţioneze la sfârşitul considerentelor sentinţei că la stabilirea modalităţii de executare, a avut în vedere împrejurarea că inculpaţii sunt la prima confruntare cu legea penală şi că au avut o comportare bună în familie şi societate până la comiterea acestei fapte.
Or, gradul deosebit de pericol social al faptei reflectat de calitatea sa de ofiţer de poliţie, subinspector în Serviciul Poliţiei rutiere, de care a uzat în realizarea traficului de influenţă, de modalitatea în care a acţionat şi de împrejurările concrete în care a comis infracţiunea, instanţa ar fi trebuit să concluzioneze că în cazul său, scopul pedepsei nu poate fi realizat decât prin executarea pedepsei şi nu prin suspendarea condiţionată a executării acesteia.
În consecinţă, se va admite recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – Serviciul Teritorial Alba Iulia şi se va casa în parte sentinţa atacată în sensul înlăturării aplicării dispoziţiilor art. 81 şi art. 82 C. pen. şi a art. 359 C. proc. pen., cu referire la art. 83 şi art. 71 alin. (5) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare în regim privativ de libertate.
Evident că recursul aceluiaşi inculpat apare ca nefondat şi urmează să fie respins.
Fapta şi vinovăţia inculpatului rezultă din procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul D.D.V., S.O. şi denunţătorul T.P., certificate pentru autenticitate, din procesele verbale ale discuţiilor ambientale purtate de denunţătorul T.P. cu cei doi inculpaţi care se coroborează cu declaraţiile martorilor T.P., O.M.I., A.N., R.L.M., S.N., N.V., O.R.C., S.N., S.M. şi C.L.
Aşa fiind, solicitarea inculpatului de a fi achitat este lipsită de suport probator şi drept urmare recursul său va fi respins ca nefondat cu obligarea lui la cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva sentinţei penale nr. 124 din 13 octombrie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Casează sentinţa penală atacată numai sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei aplicate inculpatului D.D.V., în sensul înlăturării aplicării dispoziţiilor art. 81, art. 82 C. pen., art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul intimat inculpat D.D.V. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurentul intimat inculpat D.D.V. la plata sumei de 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat S.O., în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1404/2010. Penal. înlocuirea măsurii... | ICCJ. Decizia nr. 145/2010. Penal → |
|---|
