ICCJ. Decizia nr. 1483/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1483/2010
Dosar nr. 3273/101/2008
Şedinţa publică din 19 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 72/D/2007 din 25 aprilie 2008 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Mehedinţi, a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor M.M. şi C.C., ambii pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a reţinut că, la data de 20 septembrie 2007, ofiţeri din B.C.C.O. - Serviciul Mehedinţi s-au sesizat din oficiu că numitul C.C., împreună cu un tânăr M. se ocupa de vânzarea de rezină de cannabis în municipiul Drobeta-Turnu Severin.
S-a procedat potrivit art. 2241 C. proc. pen. şi, la data de 20 septembrie 2007, prin intermediul colaboratorului J.C. a investigatorului sub acoperire, s-a cumpărat de la numitul C.C., cu suma de 50 lei, o cantitate de 0,25 grame substanţă de culoare maronie care, analizată la Laboratorul Central de Expertize, s-a dovedit a fi rezină de cannabis.
În aceleaşi condiţii, de la acelaşi inculpat, la data de 25 septembrie 2007, cu suma de 50 lei, a fost cumpărată o cantitate de 1,55 grame de rezină de cannabis.
La data de 28 septembrie 2007, prin intermediul numitului C.C., colaboratorul J.C. a cumpărat de la M.M., cu suma de 400 lei, cantitatea de 5,68 grame rezină de cannabis.
Existând indicii temeinice că M.M. urma să-i vândă colaboratorului o nouă cantitate de droguri, în data de 2 octombrie 2007, s-a procedat la realizarea flagrantului.
La data menţionată, în jurul orei 1500, cei doi s-au întâlnit în aproprierea magazinului M., situat pe strada C. din municipiul Drobeta-Turnu Severin şi, în momentul în care M.M. a scos din buzunar un pachet de ţigări, de cei doi s-au apropiat organele de poliție. Până la imobilizarea sa, M.M. a aruncat pe jos pachetul respectiv, în care s-au găsit două ţigări şi o bucată de substanţă maronie, cu privire la care analiza de laborator a stabilit că este rezină de cannabis.
Prin sentinţa penală nr. 456 din 06 noiembrie 2008, Tribunalul Mehedinţi, secţia penală.
- În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu aplicarea art. 74 lit. a) şi lit. c) teza I-a C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.C. la 1 an închisoare.
În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81 alin. (1), art. 82 şi art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii aplicate inculpatului, pe o durata de 3 ani.
A atras atenţia inculpatului asupra art. 83 C. pen.
În baza art. 17 alin. (2) din legea nr. 143/200 a dispus confiscarea de la inculpatul C.C. a sumei de 50 lei dobândită de acesta ca urmare a valorificării drogurilor.
- În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi lit. c) teza I şi alin. (2) şi a art. 76 lit. c) C. pen. a condamnatul pe inculpatul M.M. la 1 an si 6 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81 alin. (1), art. 82 şi art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durata de 3 ani şi 6 luni.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii de 24 ore cu începere de la 2 octombrie 2007 la 3 octombrie 2007.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea de la inculpatul M.M. a sumei de 450 lei dobândită de acesta prin vânzarea drogurilor.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a confiscat cantitatea de 6,66 grame de rezină de cannabis rămasă în urma analizelor de laborator efectuate, aflată în custodia S.C.C.O. Mehedinţi.
În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. a confiscat şi cantitatea de 5,15 grame rezină de cannabis, aflată în custodia S.C.C.O. Mehedinţi.
A obligat inculpaţii la plata de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că din cuprinsul materialului probator administrat în cursul cercetării judecătoreşti rezultă stabilirea corectă a situaţiei de fapt, în sensul comiterii actelor materiale descrise în partea expozitivă a rechizitoriului.
Cu privire la declaraţia dată de inculpatul C.C. în cursul cercetării judecătoreşti, în sensul că nu ar fi cumpărat droguri de la inculpatul M.M., tribunalul a reţinut declaraţia dată în cursul urmăririi penale, prin care acesta recunoaşte că îl cunoaşte pe inculpat de 4-5 ani şi că în vara anului 2007 a procurat de la acesta de două ori haşiş, cu suma de 50 lei.
Prin urmare, este neîntemeiată cererea inculpatului menţionat privind pronunţarea unei hotărâri de achitare în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Cu privire la inculpatul M.M. instanţa nu a reţinut însă şi fapta din data de 02 octombrie 2007, întrucât flagrantul a fost organizat şi realizat fără participarea procurorului. Totodată, din probele administrate nu rezultă că inculpatul a fost prins în timp ce încerca să vândă droguri, iar martorul nu a perceput direct momentul în care inculpatul a aruncat pachetul în care se aflau droguri.
A fost înlăturată susţinerea inculpatului M.M. în sensul că la dosar nu a existat o ordonanţă motivată emisă conform dispoziţiilor art. 2242 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., întrucât aceasta este infirmată de actele aflate la dosarul cauzei.
La individualizarea pedepsei prima instanţă a ţinut seama că cei doi inculpaţi nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, că după săvârşirea infracţiunii s-au prezentat în faţa organului de urmărire penală şi în faţa instanţei de judecată, că inculpatul M.M. are un loc de muncă şi are un comportament civilizat, neconflictual, atât la locul de muncă cât şi în societate, reţinând în favoarea acestora circumstanţe atenuante. Drept urmare, prima instanţă a aplicat inculpaţilor pedeapsa închisorii coborâtă sub limita minimă specială prevăzută de lege, la stabilirea acesteia ţinând seama şi de pericolul concret ridicat al faptei, cantităţile de droguri cu care fiecare inculpat a făcut operaţiuni fără drept. Totodată, prima instanţă a apreciat că în cauză sunt îndeplinite cerinţele art. 81 - art. 82 C. pen. si a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate.
Împotriva hotărârii primei instanţe inculpaţii M.M. şi C.C. au declarat apel, criticile privind greşita condamnare a acestora.
Prin Decizia penală nr. 149 din 1 iulie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii M.M. şi C.C. împotriva sentinţei penale nr. 456 din 6 noiembrie 2008 a Tribunalului Mehedinţi, secţia penală.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că în mod corect instanţa de fond a apreciat că în cauză au fost respectate dispoziţiile art. 2241 C. proc. pen. şi actele efectuate de investigatorul sub acoperire constituie mijloace de probă.
A mai reţinut instanţa de apel caracterul neîntemeiat al criticilor referitoare la neautorizarea investigatorului sub acoperire, în raport de existenţa la dosar a ordonanţei nr. 4 din 20 septembrie 2007.
În fine, instanţa de apel a reţinut că la individualizarea judiciară a pedepselor prima instanţă a făcut o justă aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi a apreciat corect că scopul pedepselor poate fi atins şi fără executarea acestora.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs inculpatul M.M., întemeiat pe cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.
Criticile privesc inexistenţa la dosarul cauzei a probelor legal obţinute care să facă dovada săvârşirii infracţiunii pentru care a fost condamnat.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din actele dosarului rezultă că, între alţii, inculpatul M.M. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în aceea că la data de 25 septembrie 2007 a fost pusă în vânzare cantitatea de 1,55 grame rezină de canabis, la data de 28 septembrie 2007 inculpatul a pus în vânzare cantitatea de 5,68 grame rezină de cannabis, iar la data de 2 octombrie 2007 a oferit spre vânzare cantitatea de 5,15 grame rezină de cannabis.
Este adevărat că M.M. nu a recunoscut că a vândut vreodată droguri de risc, iar că pachetul de ţigări în care se afla cantitatea de 5,15 grame rezină de cannabis ar putea aparţine altei persoane. Susţinerea acestuia este infirmată prin procesul verbal încheiat între investigatorul sub acoperire şi colaboratorul său, din care rezultă că în data de 2 octombrie 2007, cei doi urmau a se întâlni pentru a primi droguri, ceea ce s-a şi întâmplat mai târziu.
Celelalte fapte sub aspectul cărora prima instanţă a dispus condamnarea inculpatului sunt dovedite cu procesele verbale din 25 septembrie 2007 şi din 28 septembrie 2007, raportul de constatare ştiinţifică din 27 septembrie şi din 2 octombrie 2007, întocmite de Laboratorul Central de Analiză şi Profil Precursori, coroborate cu declaraţia martorului P.V.
Ca atare, recursul declarat de inculpatul menţionat este nefondat sub aspectul acestei critici.
Pe de altă parte, examinând cauza sub aspectul celei de a doua critici, se constată că în cauză au fost respectate dispoziţiile art. 2242 C. proc. pen. şi, drept urmare, în mod corect instanţele au reţinut că actele încheiate de investigatorul sub acoperire şi colaboratorul acestuia sunt mijloace de probă, corespunzător dispoziţiilor art. 17 alin. (2) teza finală din Legea nr. 508/2004 şi art. 22 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Prin urmare, recursul declarat de inculpat este nefondat şi sub aspectul acestei critici.
În fine, la individualizarea judiciară a pedepsei s-a făcut o justă aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), aceasta este corect proporţionalizată şi, În raport de circumstanţele cauzei corespunde scopului acesteia prevăzut prin art. 52 C. pen., aşa încât nu se impune modificarea acesteia.
Alte cauze de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu nu se constată.
În consecinţă, pentru motivele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva Deciziei penale nr. 149 din 1 iulie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, ca nefondat.
În baza art. 193 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va achita din fondul M.J.L.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva Deciziei penale nr. 149 din 1 iulie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3679/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3687/2010. Penal → |
|---|
