ICCJ. Decizia nr. 1485/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1485/2010
Dosar nr. 3074/1/2011
Şedinţa publică din 12 aprilie 2011
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele:
1. Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin încheierea de şedinţă nr. 246/116/2011 din 18 martie 2011 a amânat judecata apelului acestuia, din motive de ordin procedural, la data de 1 aprilie 2011 interval de timp în care a menţinut arestarea preventivă în cauză a inculpatului – apelant A.O. în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Dispunând astfel instanţa de apel a avut în vedere că în conformitate cu dispoziţiile art. 160b C. proc. pen.[având titlul marginal „Verificări privind arestarea inculpatului în cursul judecăţii"] îi revin din oficiu şi următoarele activităţi judiciare şi obligaţii legale:
„1. În cursul judecăţii, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
2. Dacă instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere , revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.
3. Când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive".
Inculpatul A.O. a fost arestat preventiv în cursul urmăririi penale prin încheierea nr. 102 din 16 noiembrie 2010, în temeiul art. 1143 raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen. şi art. 5 paragraf 1 lit. c) din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale [C.E.D.O.] existând motive de bănuială legitimă privind săvârşirea infracţiunilor grave de tentativă la omor calificat şi port fără drept a cuţitului în locuri publice prevăzute de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. şi art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. prin aceea că, la data de 15 noiembrie 2010 pe fondul consumului de alcool al stării conflictuale preexistente, în stradă, i-a aplicat părţii vătămate D.V. lovituri repetate cu un cuţit în zone vitale (gât, spate) ce au pus în primejdie viaţa victimei, amintite.
Pe parcursul procesului penal, măsura preventivă arătată a fost prelungită / menţinută succesiv de instanţă cu respectarea condiţiilor procedurale prevăzute de art. 155, art. 156, art. 3002 şi art. 160b alin. (1) şi (2) C. pen. avându-se în vedere că inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat în primă instanţă precum şi prin sentinţa penală nr. 16 din 31 ianuarie 2011 a Tribunalului Călăraşi, secţia penală, ce favoriza obiectul apelului pendinte, la pedeapsa incriminată rezultantă de 7 ani închisoare cu executare în regim de detenţie.
În considerarea învinuirilor amintite instanţele de fond şi apel până la termenul de judecată din 18 martie 2011 au apreciat că „temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului impun în continuare privarea de libertate".
2. Recursul în termen legal împotriva încheierii amintite declarat de inculpatul-apelant A.O. cu solicitarea de a se reaprecia situaţia sa juridică actuală la momentul judecăţii în apel (este arestat preventiv de cca.4 luni, este infractor primar a fost judecat şi condamnat în primă instanţă) în sensul revocării / înlocuirii măsurii închisorii prin aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen. raportat la art.5 paragraf 3 din CEDO [„orice persoană arestată în condiţiile prevăzute la paragraful 1 lit. c) (.) are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul judecării"] este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Motivele invocate de curte prin încheierea atacată (bănuială rezonabilă că inculpatul a comis infracţiunile de care a fost acuzat, natura serioasă a acestora ca fapte ilicite de tentativă la omor calificat şi port ilegal de cuţit în locuri publice confirmate prin pedeapsa grea de 7 ani închisoare cu executare în regim de detenţie aplicată de prima instanţă) justifică menţinerea arestării preventive a inculpatului şi la momentul procesual actual al judecăţii în apel avându-se în vedere caracterul în continuare necesar al acestei măsuri pentru buna desfăşurare a procesului penal şi evitarea creării unui pericol pentru ordinea publică prin casarea în libertate a inculpatului.
În plus, condamnarea chiar nedefinitivă în primă instanţă de către un tribunal, cu respectarea garanţiilor procesuale din art. 288 - 291 C. proc. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare cu executare prin privare de libertate justifică menţinerea arestării preventive a inculpatului pentru termenul nou intervenit prevăzut de art. 5 paragraf 1 lit. a) din CEDO [„dacă este deţinut legal pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent"].
Ca atare, încheierea atacată prin care dispus menţinerea arestării inculpatului este legală şi temeinică, iar reformarea sa nu se justifică.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.O. împotriva încheierii din 18 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 246/116/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 12 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1481/2010. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 1502/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
