ICCJ. Decizia nr. 1481/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1481/2010
Dosar nr. 457/57/2010
Şedinţa publică din 16 aprilie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Prin încheierea nr. 5/ MP din 12 aprilie 2010 Curtea de Apel Alba Iulia a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P.V., fiul lui I. şi M., în prezent deţinut în Arestul I.P.J. Alba.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 80 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că la data de 9 aprilie 2010 s-a înregistrat pe rolul instanţei cererea formulată de inculpatul P.V. prin care a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar motivând că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 1602 C. proc. pen., întrucât pedeapsa prevăzută de lege este mai mică de 18 ani, iar la dosar nu există date certe din care să rezulte că ar încerca zădărnicirea adevărului sau că ar comite alte infracţiuni.
Reţinând că sunt îndeplinite în cauză condiţiile prevăzute de art. 1602 C. proc. pen. instanţa de fond a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
În raport de natura infracţiunilor pentru care este cercetat inculpatul şi temeiurile care au determinat arestarea preventivă, instanţa de fond a apreciat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar nu este întemeiată.
Reţine, de asemenea, instanţa de fond că în raport de stadiul actul al procesului, privarea de libertate a inculpatului este oportună şi justificată fiind de natură a evita orice posibilitate de influenţare a desfăşurării anchetei.
Aspectele de ordin personal invocat în apărare, apreciază instanţa de fond, că nu pot constitui un temei rezonabil pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat recurs inculpatul P.V. solicitând admiterea recursului, casarea încheierii instanţei de fond şi admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar apreciind că se încadrează în dispoziţiile art. 1602 C. proc. pen.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte reţine că recursul declarat de inculpat nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, în mod corect apreciind instanţa de fond că în cauză sunt îndeplinite condiţiile de fond şi formă ale cererii de liberare provizorie sub control judiciar, însă pe fondul cererii a apreciat că cererea nu este întemeiată.
Inculpatul P.V. este cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de efectuare de tranzacţii incompatibile cu funcţia deţinută prevăzută de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, cumpărare de influenţă prevăzută de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, trafic de influenţă prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) – 2 acte materiale – luare de mită prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fapte ce prezintă un grad ridicat de pericol social ce au determinat instanţa să dispună a se lua faţă de inculpată cea mai aspră măsură preventivă privativă de libertate.
La luarea acestei măsuri s-a avut în vedere că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 apreciind că există indicii din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele ce i se reţin în sarcină.
De asemenea, corect a apreciat instanţa de fond că şi condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt îndeplinite în cauză atât sub aspectul cuantumului pedepsei cât şi a pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, pericol analizat în raport de gravitatea faptelor comise, gravitate dată în special de calitatea în care inculpatul a comis aceste fapte cu un impact dovedit asupra opiniei publice de natură să afecteze credibilitatea în actul de justiţie.
Având în vedere calitatea pe care a deţinut-o inculpatul, există riscul ca, lăsat în libertate, inculpatul să încerce să influenţeze martorii şi să afecteze în mod negativ cursul procesului penal, toate aceste considerente conducând la concluzia că este necesară, în acest moment procesual, menţinerea în stare de arest a inculpatului.
Circumstanţele personale invocate de inculpat, deşi favorabile, apreciază Înalta Curte că nu pot avea, în această fază procesuală, un caracter determinant care să conducă la liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, stadiul cercetărilor, poziţia adoptată de inculpat în raport de comiterea faptelor ce i se reţin în sarcină, gravitatea faptelor ca şi temerea că lăsat în libertate există pericolul să influenţeze cursul procesului penal, justifică, în continuare, netemeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V. împotriva încheierii nr. 5/MP din 12 aprilie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 457/57/2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2643/2010. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 2644/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
