ICCJ. Decizia nr. 1525/2010. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1525/2010
Dosar nr.9945/63/2010
Şedinţa publică din 14 aprilie 211
Asupra recursului penal de faţă.
Prin sentinţa penală nr. 383 din 13 octombrie 2010 a Tribunalului Dolj, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul condamnat I.C.F., şi a fost obligat petentul la 230 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
În argumentarea soluţiei pe care a pronunţat-o instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 9945/63/2010 petentul I.C.F. a formulat revizuire împotriva sentinţei penale a Tribunalului Dolj nr. 272/2009.
În motivarea cererii, revizuientul a solicitat rejudecarea cauzei întrucât a fost trimis în judecată deşi nu existau probe certe de vinovăţie şi a fost condamnat în lipsa unor asemenea probe datorită comiterii unor infracţiuni de corupţie de către procurorul care a efectuat urmărirea penală şi judecării care au soluţionat cauza.
De asemenea, s-a mai arătat că victima A.M. a fost agresată de către fiica ei P.E. şi concubinul acesteia, M.M., iar pentru a scăpa de răspunderea penală, aceasta a mituit procurorul şi judecătorul care au determinat condamnarea sa.
A mai precizat revizuentul I.C. faptul că pe parcursul internării sale la Spitalul Clinic de Urgenţă Craiova, victima a fost lucidă 18 ore şi trebuia să spună cine este autoarea infracţiunilor săvârşite respectiv fiica sa, P.E.
O dată cu cererea de revizuire a fost înaintat şi referatul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj în concluziile căruia se arată că nu sunt incidente prevederile art. 394 C. proc. pen., privind revizuirea.
Analizând cererea de revizuire formulată de condamnat, în raport de motivele invocate, de dispoz. art. 394 C. proc. pen., de actele şi lucrările dosarului, tribunalul retine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 272/2009 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 19340/63/2008, a cărei revizuire se solicită, s-a dispus condamnarea inculpatului I.C.F. la pedeapsa de 12 ani şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru comiterea infracţiunii de omor prev. de art. 175 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), soluţie menţinută de Curtea de apel Craiova prin Decizia penală nr. 212 din 29 octombrie 2009 şi de ÎCCJ prin Decizia penală nr. 413 din 04 februarie 2010, reţinându-se că în seara zilei de 21 iulie 2008, în jurul orelor 22,00, inculpatul I.C.F. a mers la locuinţa victimei A.M., pentru a consuma băuturi alcoolice, acesta fiind în relaţii bune cu victima. în momentul în care a ajuns la locuinţă, inculpatul a găsit-o fiica victimei, P.E. şi, împreună cu cele două, a consumat băuturi alcoolice până în jurul orelor 24,00-01,00.
În timpul cât a consumat alcool cu victima, inculpatul I.C.F. s-a oferit să meargă la pădure să-i taie victimei crengi şi arbori de salcâm pentru foc, urmând să primească în schimbul lemnelor o sumă de bani sau cereale.
Victima a fost de acord cu propunerea făcută, astfel încât, în jurul orelor 01,00, inculpatul a plecat la pădure să taie lemnele promise.
După plecarea inculpatului la pădure, a mers la domiciliul său şi fiica victimei P.E.
În jurul orelor 05,00 dimineaţa, inculpatul I.C.F. a revenit la domiciliul victimei cu o căruţă încărcată cu lemne de salcâm. După ce a pătruns în curte şi a descărcat căruţa de lemne, acesta i-a solicitat victimei A.M. să-i plătească lemnele, însă victima nu a fost de acord, ceea ce l-a înfuriat pe inculpat, care a început să lovească victima peste cap, corp şi membre cu o bucată de lemn din salcâm, până ce aceasta a căzut pe sol, în stare de inconştienţă, după care a părăsit locuinţa.
Victima a fost găsită în stare de comă de către martorii M.F., C.C. şi A.I., iar în urma solicitării acestora a fost transportată la Spitalul Clinic de Urgenţă Craiova, unde a decedat la data de 01 august 2008.
Din probele administrate, a rezultat fără nici un dubiu că inculpatul I.C.F. s-a aflat în dimineaţa zilei de 22 iulie 2009 cât şi în noaptea precedentă la domiciliul victimei, cât şi faptul că el este autorul infracţiunii de omor, întrucât cu ocazia cercetării la fata locului, în imediata vecinătate a victimei au fost identificate o pereche de papuci plini de sânge, ce aparţineau inculpatului,un lănţişor rupt, pe care acesta îl purtase la gât, cât şi bucata de lemn - corp delict, cu ajutorul căreia acesta a agresat victima.
Urmare a examenelor serologice efectuate asupra obiectului - corp delict şi a papucilor inculpatului, s-a constatat că sângere aparţine victimei. De asemenea, pe cămaşa cu care a fost îmbrăcat inculpatul în cursul serii - au găsit pete de sânge, de origine umană, neputându-se însă stabili grupa de sânge datorită cantităţii insuficiente.
Cu ocazia examinării inculpatului, s-a constatat că acesta reprezenta în zona feţei mai multe excoriaţii şi leziuni, ce pot data din data de 21 iulie 2008 şi au fost produse prin lovire cu şi de corpuri dure şi zgâriere, ceea ce confirmă că între el şi victimă a avut loc un conflict.
Aceste probe coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi au confirmat prezenţa inculpatului la locul faptei şi agresarea victimei de către acesta.
Instanţa de fond şi instanţele de control judiciar au analizat în cadrul cercetării judecătoreşti apărările formulate de către inculpat şi au administrat probele solicitate de către acesta, iar în urma administrării probelor a fost infirmată versiunea susţinută de inculpat.
Apărările condamnatului din dosarul de fond au fost reiterate în cererea de revizuire.
Cu privire la afirmaţia că magistraţii care au dispus trimiterea şi condamnarea sa au comis o infracţiune de corupţie, instanţa a constatat că în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât săvârşirea acestei infracţiuni în legătură cu cauza în care a fost judecat revizuentul, pentru a constitui temei de revizuire, este necesar ca ea să fie dovedită în prealabil şi constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau prin ordonanţa procurorului; numai dacă instanţa de judecată sau, după caz, procurorul n-a putut examina fondul cauzei, situaţia sus menţionată se constată - nemijlocit - în procedura de revizuire.
Motivul invocat de petent că nu este el autorul faptei, ci fiica victimei, că pe parcursul internării, victima ar fi fost lucidă 18 ore şi trebuia să fi relatat cuiva cine este autorul agresiunii, solicitând reaudierea martorilor şi audierea de martori noi, probe biologice şi reanalizarea probatoriului a fost apreciată de instanţă ca neconstituind împrejurări sau fapte noi, care nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
In acest sens s-a arătat că practica judiciară a arătat în mod constant că, în situaţia în care, în dovedirea susţinerilor sale, făcute încă în faţa instanţei de fond, apel şi recurs, condamnatul a propus în revizuire, pe lângă reaudierea unor martori ascultaţi la judecarea cauzei în fond şi audierea unor martori noi, cererea de revizuire nu poate fi admisă deoarece, conform dispoziţiilor art. 394 lit. a) C. proc. pen., este necesar ca faptele şi împrejurările învederate, deci faptele probatorii, să fie noi iar nu mijloacele de probă, fiind inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obţină o prelungire a probaţiunii, pentru fapte şi împrejurări deja cunoscute şi verificate de instanţele care au soluţionat cauza.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, revizuientul I.C.F.
Prin motivele de recurs, formulate în scris de revizuient, prin avocat desemnat din oficiu, s-a arătat că apelul este întemeiat întrucât s-a dispus trimiterea în judecată şi condamnarea revizuientului deşi nu existau probe certe de vinovăţie, posibil în urma comiterii unor infracţiuni de corupţie de către procuror şi judecători. S-a mai arătat că, pe parcursul internării în Spitalul Clinic de Urgenţă Craiova, victima, în urma unui moment de luciditate, a indicat-o drept autoare a infracţiunii pe fiica sa, P.E.
Prin Decizia penală nr. 6 din 13 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuient.
A fost obligat apelantul revizuient la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare statului din care 200 lei onorariu avocat oficiu.
S-a reţinut că revizuirea a fost reglementată în procesul penal român ca o cale de retractare a hotărârii definitive, pe temeiul unor împrejurări necunoscute de instanţă, la soluţionarea cauzei.
Pentru a evita orice abuz care ar conduce la nesocotirea autorităţii de lucru judecat de care trebuie să se bucure hotărârile judecătoreşti definitive, legiuitorul a reglementat expres şi detaliat cazurile în care poate fi formulată cerere de revizuire.
În cauză petentul şi-a întemeiat cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.: s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Atât în doctrina penală cât şi în practica judiciară în materie s-a stabilit că prin fapte sau împrejurări noi trebuie să se înţeleagă „faptele probatorii" adică situaţii şi stări de fapt care formează obiectul probaţiunii şi în raport de care faptele reţinute prin hotărârea definitivă nu corespund adevărului (de ex. existenţa în viaţă a victimei, în caz de omor sau imposibilitatea fizică obiectivă de a comite un anumit act). în caz contrar, dacă s-ar admite că prin fapte şi împrejurări noi, în accepţiunea art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. se înţeleg nu probele, conform definiţiei dată de art. 63 C. proc. pen., ci mijloacele de probă, prin care se administrează probe deja cunoscute, ar însemna ca revizuirea să constituie un mijloc de prelungire a administrării de probe, după epuizarea ciclului ordinar, în vederea unei reaprecieri a materialului probator, ceea ce nu corespunde reglementării revizuirii.
Analizând cererea de revizuire prin prisma acestor consideraţi uni se constată că în mod corect a fost respinsă de instanţa de prima grad întrucât, cu ocazia soluţionării cauzei s-a avut în vedere apărarea inculpatului în sensul că nu el ci fiica victimei ar fi autorul omorului, s-au administrat probele solicitate de inculpat pentru a face dovada acestui fapt iar apărarea inculpatului a fost înlăturată motivat, constatându-se că există probe certe că inculpatul se face vinovat de comiterea infracţiunii de omor, prev. de art. 175 alin. (1) C. pen. Faţă de această situaţie, corect a reţinut instanţa de prim grad că solicitarea de reaudiere a unor martori ascultaţi la judecarea cauzei în fond şi respectiv de audiere a unor martori noi reprezintă o încercare de prelungire a probaţiunii pentru fapte şi împrejurări deja cunoscute şi verificate de instanţele care au soluţionat cauza, inadmisibilă în calea extraordinară a revizuirii.
Cât priveşte susţinerea conform căreia condamnarea revizuientului s-ar datora comiterii unor infracţiuni de corupţie de către organele judiciare (poliţişti, procurori, judecători), curtea constată că aceasta s-ar putea circumscrie motivului de revizuire prev. dacă art. 394 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. - un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere. întrucât, potrivit art. 395 C. proc. pen., acest caz de revizuire se dovedeşte doar prin hotărâre judecătorească şi numai dacă instanţa de judecată sau, după caz, procurorul nu pot sau n-au putut examina fondul cauzei, constatarea se face în procedura de revizuire iar în speţă revizuientul nu a invocat existenţa vreunei hotărâri judecătoreşti sau a unei ordonanţe şi nici nu a susţinut că instanţa sau procurorul nu au putut sau nu pot să examineze pretinsele infracţiuni de corupţie corect instanţa de prim grad a constatat că nu este incident nici acest motiv de revizuire.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul care, fără a invoca vreun caz de casare, a arătat că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticii formulate şi a cazului de casare în care formal se încadrează, respectiv art. 385/9 pct. 17/2 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
1. Din actele şi lucrările dosarului rezultă în esenţă că petentul I.C.F. a formulat o cerere de revizuire a hotărârii prin care a fost condamnat definitiv la 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor (s.pen. 272/2009 a Tribunalului Dolj, def. prin d.pen. 413/2010 a I.C.C.J).
În motivarea cererii de revizuire, condamnatul susţine că este nevinovat, arătând că nu a exercitat acte de violenţă asupra victimei; în realitate, ea ar fi fost agresată de alte persoane (fiica ei şi concubinul acesteia), care ar fi scăpat de răspundere datorită influenţelor exercitate asupra magistraţilor.
2. Curtea reţine că potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) şi (2) C. proc. pen.,revizuirea unei hotărâri penale definitive poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei,fapte sau împrejurări pe baza cărora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Pentru a fi incident acest caz de revizuire,cu referire la existenţa unei hotărâri de condamnare, este necesar ca după rămânerea definitivă a acesteia să se fi descoperit elemente noi,de natură a influenţa stabilirea situaţiei de fapt şi a vinovăţiei condamnatului în sensul că pe baza acestora se ajunge la o soluţie diametral opusă (achitare în loc de condamnare) ,înlăturându-se pe această cale eroarea judiciară existentă în hotărârea rămasă definitivă.
3. În speţă,Curtea reţine că motivele de revizuire formulate de către condamnat reprezintă o reiterare a susţinerilor făcute de către acesta în faţa instanţei de fond, apel şi recurs, nefiind vorba aşadar despre o împrejurare nouă,în sensul art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Prin cererea de revizuire ce face obiectul prezentei cauze, condamnatul tinde în esenţă la o prelungire a probatoriului cu privire la o împrejurare cunoscută de instanţele de fond şi recursjn ciclul procesual finalizat cu condamnarea revizuientului şi,prin aceasta,la o reanalizare a apărărilor pe care şi Ie-a făcut cu acea ocazie.
Or,acest lucru nu poate face obiectul revizuirii ,ca şi cale extraordinară de atac,astfel încât în mod legal şi temeinic cererea condamnatului a fost respinsă.
4. În ce priveşte cazul de revizuire prev. de art. 394 lit. d) C. proc. pen., acesta trebuie dovedit prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanţă a procurorului, ceea ce nu este cazul în speţă.
5. Aşa fiind,recursul este nefondat şi va fi respins conform art. 385/15 pct. l lit. b) C. proc. pen.,cu obligarea recurentului revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuent I.C.F. împotriva deciziei penale nr. 6 din 13 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1523/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1542/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
