ICCJ. Decizia nr. 1490/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1490/2010
Dosar nr. 21727/3/2009
Şedinţa publică din 19 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 958/ F din 17 noiembrie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, în temeiul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 74 alin. (1) lit. c) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul Z.T. (fiul lui D. şi al L.) la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a aplicat acestuia pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o durata de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În temeiul dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 74 alin. (1) lit. c) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare.
În baza art. 33 alin. (1) lit. a) - art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., prima instanţă a stabilit ca inculpatul Z.T. să execute o pedeapsă de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
Pe durata executării pedepsei cu închisoarea, s-a interzis aceluiaşi inculpat exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
Prin aceeaşi hotărâre, prima instanţă, în temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a computat din durata pedepsei pronunţate, reţinerea şi arestarea preventivă de la 26 februarie 2009 la zi şi, conform art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.
De asemenea, Tribunalul Bucureşti, secţia a Il-a penală, în temeiul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul C.I.D. (fiul lui F. şi al A.) la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a aplicat acestuia pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În temeiul dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 4 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., prima instanţă a stabilit ca inculpatul C.I.D. să execute o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
De asemenea, prima instanţă a interzis aceluiaşi inculpat exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei cu închisoarea, în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.
Totodată, în temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), prima instanţă a computat din durata pedepsei pronunţate reţinerea şi arestarea preventivă de la 26 februarie 2009 la zi, iar conform art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.
Prin aceeaşi sentinţă prima instanţă, în baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 18 din aceeaşi lege, a dispus confiscarea, în vederea distrugerii, cu păstrare de contraprobe, a următoarelor cantităţi de droguri: 0,17 gr. heroină, rămase în urma examenelor de laborator, aflată în camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O., conform dovezii din 11 martie 2009; 19,86 gr. canabis, rămasă din probă după efectuarea analizelor de laborator, aflată la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O., conform dovezii din 11 martie 2009; 68, 67 gr. rezină de canabis si 139,71 gr. canabis, rămase din probele nr. 1. respectiv, după efectuarea analizelor de laborator, aflate la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O., conform dovezii din 11 martie 2009;
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., prima instanţă a dispus confiscarea unui cântar electortip marca D. folosit la cântărirea canabis-ului - bun ridicat de la inculpatul C.I.D.
În temeiul dispoziţiilor art. 109 alin. (4) C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpatul C.I.D. a unui telefon mobil S., şi cartela sim V. si către inculpatul Z.T. a unui telefon mobil marca N. si cartela sim V., bunuri ridicate de la cei doi inculpaţi cu ocazia percheziţiei corporale şi aflate la camera de corpuri delicte a Poliţiei sector 4 Bucureşti, conform dovezii din 5 septembrie 2009, care nu aveau legătură cu cauză.
Conform art. 191 alin. (2) C. proc. pen., prima instanţă i-a obligat pe inculpaţi la câte 1200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, fiind cercetat în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în Dosarul nr. 117D/P/2009, F.C.G. a formulat la data de 25 februarie 2009 un denunţ în temeiul art. 19 din Legea nr. 682/2002, arătând că a vândut canabis de mai mult timp, aprovizionându-se de la inculpatul Z.T. cu suma de 60 lei gramul, fiind de acord să colaboreze cu organele de poliţie, în vederea prinderii şi tragerii la răspundere penală a acestuia din urmă.
Continuându-se cercetările, s-a stabilit că persoana despre care existau date că se ocupa cu traficul de droguri era Z.T. - fiul lui D. şi L., iar în temeiul art. 217 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 9 din Legea nr. 508/2004 modificată prin OUG nr. 7/2005, prin ordonanţa nr. 339/D/P/2009 din 25 februarie 2009 organele de cercetare penală din cadrul I.G.P.R - B.C.C.O. Bucureşti - Serviciul Antidrog - Biroul Sectorului 4 au fost delegate, în vederea efectuării unor acte procedurale şi executarea acţiunii de prindere în flagrant a acestuia.
La data de 25 februarie 2009 lucrătorii de poliţie au procedat la consemnarea într-un proces-verbal a seriilor a 12 bancnote, în prezenţa martorului asistent C.V.M., fiind executată şi planşa fotografică.
S-a mai reţinut că înainte de a se deplasa în zona indicată de către denunţător, în vederea realizării flagrantului, lucrătorii de poliţie au procedat la efectuarea percheziţiei corporale asupra martorului denunţător F.C.G., în prezenţa martorului asistent C.V.M., ocazie cu care, asupra acestuia nu s-au găsit bunuri, înscrisuri sau alte valori care să intereseze cauza (fii. 9). Totodată, denunţătorului i-a fost predată suma de 1.200 lei, formată din bancnote ale căror serii se regăsesc în procesul verbal întocmit de către organele de poliţie, pentru cumpărarea a 30 de grame canabis de la inculpatul Z.T.
Aflat sub supravegherea lucrătorilor de poliţie, martorul denunţător F.C.G. s-a deplasat pe strada G.M.Z. şi a intrat în scara a blocului, iar după aproximativ 5 minute a revenit la lucrătorii de poliţie, cărora Ie-a predat o pungă de celofan alb înnodată la un capăt, conţinând substanţă vegetală şi a fost introdusă într-un plic tip M.A.I., care a fost sigilat cu sigiliul nr. 13360. Martorul denunţător F.C.G. a declarat lucrătorilor de poliţie că punga conţine 30 (treizeci) grame de canabis, pe care Ie-a cumpărat de la Z.T. cu suma de 1.200 lei.
S-a mai reţinut că, în continuare s-a procedat la o nouă percheziţie corporală asupra martorului denunţător F.C.G. în prezenţa martorului asistent, nefiind găsite asupra sa bani, substanţe sau alte bunuri a căror deţinere să fie interzisă de lege.
Imediat lucrătorii de poliţie s-au deplasat la adresa din strada G.M.Z., iar la uşa de acces în subsolul blocului au fost depistate două persoane de sex bărbătesc, care au fost identificate în persoana inculpaţilor Z.T. şi C.l.D. Cu ocazia percheziţiei corporale efectuate, în prezenţa martorului asistent C.V.M., asupra inculpatului Z.T. a fost găsită o punguţă cu resturi vegetale, suma de 300 lei formată din trei bancnote de 100 lei şi un telefon mobil marca N. şi cartela sim V.
Telefonul mobil şi punguţa cu resturi vegetale au fost ridicate pentru cercetări, punguţa fiind introdusă într-un plic M.A.I., care a fost sigilat cu sigiliul nr. 13360, iar cele trei bancnote de 100 lei, ridicate de la inculpatul Z.T., au fost comparate cu seriile bancnotelor trecute în procesul verbal de înseriere în prezenţa martorului asistent C.V.M., constatându-se că acestea corespund cu seriile a trei bancnote din acest proces-verbal.
Cu ocazia percheziţiei corporale efectuată asupra inculpatului C.l.D., în prezenţa martorului asistent C.V.M., au fost descoperite următoarele bunuri: în rucsacul acestuia într-o pungă de celofan alb, se afla o substanţă vegetală cu miros înţepător, aceasta fiind introdusă într-un plic tip M.A.I., sigilat cu sigiliul M.l. 13360; în buzunarul pantalonilor au fost găsite 2 bucăţi de substanţă vegetală de culoare maronie, care a fost introdusă într-un plic sigilat cu sigiliul M.l. nr. 13360; în buzunarul de la geacă a fost descoperită suma de 900 lei, formată din 9 bancnote de 100 lei, care corespundeau cu cele consemnate în procesul verbal de înseriere; un telefon mobil S. şi cartela sim V. şi un cântar electronic folosit la cântărirea canabisului.
Suma de 1.200 lei, folosită la realizarea flagrantului, a fost reintrodusă în fondul special constituit pentru flagrant la nivelul I.G.P.R.
Prima instanţă a reţinut că, potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 03 martie 2009 (filele nr. 24-28), proba înaintată în cauza privind pe inculpaţii Z.T. şi C.I.D., vândută martorului denunţător F.C.G., era constituită din 30,64 grame canabis cu o concentraţie în tetrahidrocannabinol (THC) de 2,21%.
S-a mai relevat că cele 19,86 grame canabis, rămase din probă după efectuarea analizelor de laborator, ambalate şi sigilate cu sigiliul tip MAI cu nr. 4221, au fost predată organelor de cercetare penală, iar ulterior depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. potrivit dovezii la data de 11 martie 2009 (fila nr. 29 d.u.p.), iar potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 26 februarie 2009 (fila nr. 31-32), proba înaintată în cauza privind pe inculpatul Z.T., era canabis 0,05 grame, care face parte din Tabelul-anexa nr. III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.
Prima instanţă a mai reţinut că în proba înaintată s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă biosintetizată de planta canabis, proba fiind consumată în procesul analizelor de laborator, iar potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 03 martie 2009 (filele nr. 34-39), probele înaintate în cauză privind pe inculpatul C.I.D., au constat în proba nr. 1: 71,84 grame rezină de canabis cu o concentraţie în tetrahidrocannabinol (THC) de 4,16% şi proba nr. 2: 165,04 grame canabis cu o concentraţie în tetrahidrocannabinol (THC) de 2,29% constatându-se totodată că, rezina de canabis ca şi canabisul, fac parte din acelaşi Tabel-anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.
În acelaşi context, s-a mai menţionat că rezina de canabis în cantitate de 68,67 grame şi cele 139,71 grame canabis, rămase din probele nr. 1, respectiv 2, după efectuarea analizelor de laborator, ambalate şi sigilate cu sigiliul tip M.A.I. cu nr. 4221, a fost predate organelor de cercetare penală, iar ulterior depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.CJ.S.E.O. potrivit dovezii la data de 11 martie 2009 (fila nr. 40 d.u.p.).
De asemenea, organele de poliţie, potrivit dovezii din 05 mai 2009, au procedat la depunerea în camera de corpuri delicte a Poliţiei Sectorului 4 a unui telefon mobil S. şi cartela sim V. şi un cântar electronic folosit la cântărirea canabisului, bunuri ridicate de la inculpatul C.I.D., precum şi a unui telefon mobil marca N. cu acumulator şi cartela sim V., ridicat de la inculpatul Z.T., cu ocazia efectuării percheziţiilor corporale.
Prima instanţă, în reţinerea situaţiei de fapt a avut în vedere declaraţiile de recunoaştere ale celor doi inculpaţi care s-au coroborat cu datele şi împrejurările ce au rezultat din restul probelor administrate în cauză, atât cele ştiinţifice, cât şi cele testimoniale.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică, prima instanţă a reţinut că faptele inculpatului Z.T. care, în data de 25 februarie 2009, a vândut martorului denunţător F.C.G. cantitatea de 30,64 grame canabis cu suma de 1200 lei, bani înseriaţi, din care au fost găsiţi asupra sa 300 lei, restul fiind găsiţi asupra inculpatului C.I.D. şi a mai deţinut în vederea consumului propriu cantitatea de 0,05 grame canabis, constituie infracţiunile de trafic de droguri de risc şi deţinere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
De asemenea, prima instanţă a mai apreciat că fapta inculpatului C.I.D., care, în data de 25 februarie 2009 a vândut inculpatului Z.T. cantitatea de 30,64 grame canabis cu suma de 900 lei şi a mai deţinut asupra sa cantităţile de 165,04 grame canabis şi 71,84 grame haşiş, atât pentru vânzare, cât şi pentru consum propriu, constituie infracţiunile de trafic de droguri de risc şi deţinere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
La individualizarea pedepselor ce Ie-a aplicat inculpaţilor pentru aceste fapte penale, comise de inculpaţi cu vinovăţia cerută de lege, prima instanţă a avut în vedere criteriile generale prevăzute de lege, respectând caracterul lor general, cât şi caracteristica lor de pluralitate.
De asemenea, tribunalul a ţinut cont de gradul de pericol social generic şi concret al faptelor comise, relevat de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru aceste fapte, de modalitatea concretă de săvârşire a faptelor, de cantitatea de droguri traficată, de consecinţele grave asupra sănătăţii altor persoane, dar şi a propriei sănătăţi şi, în egală măsură, a mai ţinut cont şi de trăsăturile specifice persoanei inculpaţilor care erau infractori primari, au recunoscut comiterea faptelor, ajutând la buna desfăşurare a procesului penal şi la aflarea adevărului în cauză, ceea ce permis orientarea pedepsei sub limita minimă specială prevăzută de respectivele infracţiuni.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii Z.T. şi C.I.D., solicitând aplicarea unor pedepse îndreptate spre minimul special prevăzut de lege, cu aplicarea art. 81 C. pen., în ceea ce îl priveşte pe inculpatul Z.T. şi, respectiv, art. 861 C. pen., în ceea ce îl priveşte pe inculpatul C.I.D., urmând a se avea în vedere că inculpaţii au recunoscut şi au regretat faptele comise şi că nu erau cunoscuţi cu antecedente penale.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale atacate, prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a constatat că pe de o parte, apelurile sunt nefondate, însă, în acelaşi timp, pe de altă parte că instanţa de fond a dispus, în mod greşit, confiscarea cantităţii de 0,17 gr. heroină - drog de mare risc - în condiţiile în care, apelanţii-inculpaţi au fost trimişi în judecată şi condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic, respectiv, deţinere, de canabis-drog de risc - (şi nu de heroină) nefiind, astfel, întrunite cerinţele art. 17 alin. (1) şi art. 18 din Legea nr. 143/2000, deoarece, heroina nu a făcut obiectul infracţiunii şi nici nu a fost ridicată în vederea confiscării.
Prin urmare, prin Decizia penală nr. 50/ A din 25 februarie 2010, instanţa de prim control judiciar, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de inculpaţii Z.T. şi C.I.D., a desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată şi, rejudecand, în fond: a înlăturat dispoziţia de confiscare a cantităţii de 0,17 gr. heroină şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Totodată, instanţa de apel, apreciind că temeiurile care au determinat arestarea impun, în continuare, privarea de libertate a inculpaţilor, în baza art. 383 alin. (11) C. proc. pen. raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut arestarea preventivă a apelanţilor-inculpaţi, iar în baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus prevenţia de la 26 februarie 2009 la zi.
Prin aceeaşi decizie, instanţa de apel, în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. a dispus să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare.
Pentru a decide astfel, instanţa de prim control judiciar a constatat că, instanţa de fond, pe baza coroborării materialului probator administrat în cauză, a reţinut, în mod corect, situaţia de fapt constând în aceea că, la data de 25 februarie 2009, inculpatul Z.T. a vândut martorului denunţător F.C.G. cantitatea de 30,64 grame canabis, cu suma de 1200 lei, bani înseriaţi, din care au fost găsiţi asupra sa 300 lei, restul fiind găsiţi asupra inculpatului C.I.D. şi a mai deţinut, în vederea consumului propriu, cantitatea de 0,05 grame canabis.
De asemenea, s-a mai relevat că inculpatul C.I.D., în data de 25 februarie 2009, a vândut inculpatului Z.T. cantitatea de 30,64 grame canabis cu suma de 900 lei şi a mai deţinut asupra sa cantităţile de 165,04 grame canabis şi 71,84 grame haşiş, atât pentru vânzare cât şi pentru consum propriu.
Prin urmare, instanţa de apel a considerat că prima instanţă a stabilit o corectă încadrare juridică dată faptelor pentru care au fost deduşi judecăţii inculpaţii Z.T. şi C.I.D., apreciind că, în cauză, au fost întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
De asemenea, instanţa de apel a constatat că, în mod judicios, instanţa de fond a aplicat criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinând conduita bună a inculpaţilor după săvârşirea faptelor; cantitatea de droguri traficată, gradul de pericol social generic şi concret al faptelor comise, relevat de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru aceste fapte, modalitatea concretă de săvârşire a faptelor, consecinţele grave asupra sănătăţii altor persoane, dar şi a propriei sănătăţi a apelanţilor-inculpaţi.
În acelaşi timp, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a avut în vedere şi forma consumată în care s-au realizat infracţiunile, contribuţia adusă la săvârşirea faptei, limitele de pedeapsă fixate în legea specială, gradul ridicat de pericol social al infracţiunilor, reieşit din modul şi mijloacele de comitere a faptelor, în funcţie de importanţa valorii sociale vătămate şi de urmările produse sau care s-au fi putut produce, cât şi circumstanţele, de ordin personal, ale inculpaţilor care nu aveau antecedente penale şi au recunoscut comiterea faptelor, ajutând la buna desfăşurare a procesului penal şi la aflarea adevărului în cauză .
A conchis în sensul că pedepsele aplicate de prima instanţă inculpaţilor pentru fiecare dintre infracţiunile săvârşite în concurs real, au fost just individualizate şi au fost conforme scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., aşa încât, reindividualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, în sensul reducerii cuantumului acestora şi schimbarea modalităţii de executare, nu se impunea, cu atât mai mult cu cât, pedepsele au fost reduse sub minimul special prevăzut de lege, urmare a reţinerii de circumstanţe atenuante judiciare.
Împotriva deciziei penale mai sus-menţionate, în termen legal, au declarat recurs ambii inculpaţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru motivele menţionate în partea introductivă a prezentei decizii.
În esenţă, recurenţii inculpaţi Z.T. şi C.I.D., prin apărătorul desemnat din oficiu, au invocat dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi au solicitat admiterea recursurilor formulate, casarea ambelor hotărâri şi, în rejudecare, reducerea cuantumului pedepsei până la limita la care să se poată dispune aplicarea prevederilor art. 81 C. pen. sau art. 861 C. pen., ca modalitate de executare a pedepsei, raportat atât la împrejurările concrete ale săvârşirii faptelor, dar şi la circumstanţele personale ale acestora, urmând a se acorda o mai largă eficienţă circumstanţelor atenuante reţinute deja în favoarea lor.
Au conchis solicitând să se constate că scopul educativ şi preventiv al pedepsei poate fi atins şi prin aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. sau art. 861 C. pen.
Recursurile declarate de inculpaţii Z.T. şi C.I.D., sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de prim control judiciar au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi au stabilit vinovăţia inculpaţilor, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor comise de aceştia încadrarea juridică corespunzătoare, ambele instanţe reţinând, justificat, în favoarea lor circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. şi aplicând, pe cale de consecinţă, dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate in partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Înalta Curte constată că instanţa de prim control judiciar a procedat în mod justificat atunci când, constatând că prima instanţă a greşit când a dispus confiscarea cantităţii de 0,17 g. heroină, (drog de mare risc), deşi inculpaţii au fost trimişi în judecată şi condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic şi deţinere de canabis (drog de risc) prevăzute de art. 2 şi art. 4 din Legea nr. 143/2000, a modificat în parte, sentinţa penală atacată, numai în ceea ce priveşte acest aspect şi a înlăturat, pe cale de consecinţă, dispoziţia privind confiscarea respectivei cantităţi de heroină, care nici nu a făcut obiectul judecăţii.
Totodată, se mai constată că instanţa de prim control judiciar a procedat în mod corect atunci când a menţinut hotărârea primei instanţe, care, justificat, a aplicat inculpaţilor Z.T. şi C.I.D. câte o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare şi respectiv 2 ani şi 6 luni închisoare, considerând că aceste pedepse, sunt suficiente şi corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât în ceea ce priveşte cuantumul acestora, dar şi ca modalitate de executare (în regim de privare de libertate), fiind astfel apte să atingă scopul preventiv şi de reeducare al pedepsei, consfinţit prin dispoziţiile art. 52 C. pen.
Astfel, în cauza dedusă judecăţii, ambii inculpaţi au recunoscut faptele săvârşite, atât în faza de urmărire penală, cât şi ulterior, în faza cercetării judecătoreşti şi au avut o atitudine cooperantă şi sinceră pe tot parcursul procesului penal, colaborând cu organele de anchetă în vederea stabilirii adevărului în cauză.
Situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond şi ulterior însuşită de instanţa de prim control judiciar, iar vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea faptelor deduse judecăţii a fost pe deplin dovedită, în urma coroborării întregului material probator administrat în cauză, întrucât declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor s-au coroborat între ele, dar şi cu celelalte probe administrate, respectiv: denunţul numitului F.C.G., declaraţiile martorului denunţător F.C.G. şi ale martorului asistent C.V.M., procesul-verbal de investigare privind stabilirea datelor de stare civilă ale inculpatului Z.T., procesele-verbale de efectuare a percheziţiilor corporale asupra martorului denunţător, procesul-verbal de înseriere şi tratare criminalistică a bancnotelor necesare realizării flagrantului şi planşa foto, procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante şi planşe foto, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică întocmite în cauză.
Înalta Curte constată, aşadar că, din probele administrate, a rezultat starea de fapt corect reţinută de ambele instanţe, relevând, în mod justificat, că faptele inculpaţilor Z.T. şi C.I.D., astfel cum au fost descrise în actul de inculpare, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de droguri de risc (canabis) şi de deţinere de droguri de risc (canabis) pentru consum propriu fără drept, în concurs real prevăzute de art. 2 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Faţă de circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor, dar raportat şi la circumstanţele personale ale acestora, Înalta Curte consideră că, în mod justificat, prima instanţă a orientat pedepsele aplicate inculpaţilor sub minimul special prevăzut de lege, apreciindu-le ca fiind corespunzătoare aptitudinii de reeducare a celor doi inculpaţi şi posibilităţilor lor de a reacţiona pozitiv la mijlocul de represiune ales, ţinând cont, în mod deosebit, de vârsta lor tânără, de lipsa antecedentelor penale, de faptul că inculpatul C.I.D., deşi avea discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care a fost cercetat, prezenta diagnosticul de tulburare de personalitate de tip instabil - impulsiv, de lipsa unei experienţe de viaţă, de dezideratul de a asigura cât mai rapid şi eficient îndreptarea acestora.
Se mai constată că instanţa de prim control judiciar a procedat corect atunci când a apreciat că prima instanţă a reţinut, justificat în favoarea inculpaţilor a circumstanţelor atenuante prevăzute de dispoziţiile art. 74 lit. c) C. pen. şi a aplicat judicios dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. c) şi e) C. pen., stabilind cuantumul pedepselor rezultante la 2 ani închisoare (pentru inculpatul Z.T.) şi respectiv 2 ani şi 6 luni închisoare (pentru inculpatul C.I.D.) având în vedere lipsa antecedentelor penale ale acestora, modalitatea în care au acţionat inculpaţii, dar şi atitudinea lor anterioară săvârşirii faptelor, precum şi conduita acestora după comiterea lor, recunoscând şi regretând faptele comise.
Prin urmare, instanţa de prim control judiciar, chiar dacă a constatat că inculpaţii se aflau la primul conflict cu legea penală şi că aceştia au avut o conduită corespunzătoare anterior săvârşirii faptelor, în mod justificat, a ţinut cont şi de toate celelalte împrejurări ce constituie circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor, dar şi de atitudinea procesuală corespunzătoare a inculpaţilor pe parcursul procesului penal, orientând astfel pedepsele sub minimul special prevăzut de textele incriminatoare.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că instanţa de prim control judiciar a procedat corect atunci când a apreciat că, în cauză, nu se impune reducerea cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor de către prima instanţă şi nici schimbarea modalităţii de executare a pedepselor, în cauză acordându-se deja suficientă eficienţă circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpaţilor.
În acelaşi sens, Înalta Curte mai reţine că pentru ca pedepsele stabilite să dobândească eficienţă funcţională, nu pot fi aplicate nici prevederile art. 81 C. pen., dar nici prevederile art. 861 C. pen., ca modalitate de executare a pedepselor şi, prin urmare, scopul preventiv, educativ, de coerciţie şi de exemplaritate al pedepsei, consfinţit în dispoziţiile art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât în regim de privare de libertate, fiind astfel, suficiente şi proporţionale, în raport cu natura şi gravitatea faptelor reţinute în sarcina acestora, cu ansamblul tuturor împrejurărilor cauzei şi cu datele ce caracterizează persoana inculpaţilor(doi tineri aflaţi la început de drum, lipsiţi de experienţă şi fără antecedente penale).
Aşadar, Înalta Curte constată că ambele instanţe au acordat suficientă eficientă circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpaţilor, orientând pedepsele spre minimul special şi, justificat, au apreciat că scopul pedepsei nu poate fi atins decât în regim de privare de libertate.
În consecinţă, manifestările nejustificate de clemenţă ale instanţei nu ar face decât să încurajeze, la modul general, astfel de tipuri de comportament antisocial şi să afecteze nivelul încrederii societăţii în instituţiile statului, chemate să vegheze la respectarea şi aplicarea legii.
Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicată inculpaţilor Z.T. şi C.I.D. ori schimbarea modalităţii de executare a pedepselor, nu ar fi temeinice, lipsind de conţinut dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen. şi creând o vădită disproporţie între scopul şi rezultatul acestora.
Fată de cele ce preced, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii Z.T. şi C.I.D. împotriva Deciziei penale nr. 50/ A din 25 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În baza art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen. se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor Z.T. şi C.I.D., durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 februarie 2009 la 19 aprilie 2010.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul M.J.L.C., conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii Z.T. şi C.I.D. împotriva Deciziei penale nr. 50/ A din 25 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 februarie 2009 la 19 aprilie 2010.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 135/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 150/2010. Penal → |
|---|
