ICCJ. Decizia nr. 1591/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1591/2010
Dosar nr.475/46/2009
Şedinţa publică din 23 aprilie 2010
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 126 din 4 decembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti s-a admis plângerea formulată de petiţionara P.E. împotriva ordonanţei din 10 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi dispusă în Dosarul nr. 124/P/2007 şi a schimbat temeiul scoaterii de sub urmărire penală a petiţionarei în art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunile prevăzute de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
S-a înlăturat aplicarea sancţiunii cu caracter administrativ în cuantum de 1000 lei aplicată petiţionarei, menţinându-se restul dispoziţiilor ordonanţei atacate.
Prima instanţă a reţinut că la data de 13 aprilie 2009 petiţionara P.E. a formulat plângere împotriva ordonanţei nr. 124/P/2007 din 10 februarie 209 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, solicitând schimbarea temeiului scoaterii de sub urmărire penală pentru infracţiunea prev. de 249 C. pen. din art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. în art. 10 lit. a) C. proc. pen. şi înlăturarea amenzii administrative aplicată de procuror.
Examinând plângerea petiţionarei P.E., Curtea a arătat că prin ordonanţa din 10 februarie2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, dată în Dosarul nr. 124/P/2007, s-a dispus, în baza art. 10 lit. b)1 C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei P.E., pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), precum si aplicarea sancţiunii cu caracter administrativ a amenzii ce s-a impus a se executa potrivit art. 4411 C. proc. pen., în sumă de 1000 lei.
Urmare acestei soluţii de scoatere de sub urmărire penală şi de aplicare a unei sancţiuni cu caracter administrativ pentru infracţiunea prev. de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), în baza art. 245 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus înaintarea celor două exemplare originale ale testamentului din 22 iulie 2003 de Biroul Notarului Public P.E., instanţei civile în vederea desfiinţării înscrisului oficial de mai sus. împreună cu rapoartele de expertiză grafică întocmite în cauză.
Totodată, prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei P.E., în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei din urmă infracţiuni, precum şi neînceperea urmăririi penale faţă de P.E., cercetată sub aspectul infracţiunii prev. şi ped. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
De asemenea, s-a dispus disjungerea cauzei şi trimiterea acesteia Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, organ competent material şi teritorial, în vederea continuării cercetărilor penale faţă de învinuita T.I. - pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 208, 209 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 25 rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 291 C. pen. şi art. 293 C. pen., cu aplic.art. 33 lit. a) C. pen., precum şi faţă de învinuiţii T.G.D., pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 291 C. pen., şi P.P., pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 25 rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 288 C. pen., art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) si art. 293 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., inclusiv faţă de A.N. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 25 rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Pentru a dispune în sensul celor arătate mai sus, procurorul a reţinut că, prin acţiunea înregistrată sub nr. 12256/2004 pe rolul judecătoriei Râmnicu Vâlcea, reclamantul C.I. a chemat în judecată pe pârâţii C.G., B.K., G.M., C.G. şi T.G.D., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a testamentului din 22 iulie 2003, de către notarul public P.E., şi deschisă succesiunea defunctei B.G., urmând a se dispune, totodată, ieşirea din. indiviziune a părţilor, testament care a fost semnat de o alta persoană decât B.G.
Instanţa civilă, în temeiul art. 178 şi art. 86 C. proc. civ., în cursul judecăţii, a dispus efectuarea unei expertize grafice care să stabilească dacă testamentul respectiv a fost semnat de B.G., fiind întocmit în cauză de către I.N.E.C. - Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti. - raportul de expertiză criminalistică din 30 august 2005, din concluziile căruia reiese că testamentul din 22 iulie 2003, al Biroului Notarului Public P.K. nu a fost semnat de către B.G.
Urmare acestei expertize, prin sentinţa civilă nr. 5188 din 27 octombrie 2005, pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în Dosarul nr. 12.256/Cv/2004, pe baza probelor administrate, s-a constatat nulitatea testamentului în cauză.
Împotriva acestei hotărâri, T.G.D. - beneficiarul testamentului, a exercitat calea de atac a apelului, cauză ce a format obiectul Dosarului nr. 29/Cv/2005 al Tribunalului Vâlcea, secţia civilă, care a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea originalului testamentului defăimat ca fals, Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în vederea efectuării de cercetări, cu privire la infracţiunea de fals.
De precizat că, în iunie 2006, persoanele vătămate C.G., C.I., C.G., B.K. şi G.M. au formulat plângeri împotriva notarului public P.E., care au fost, de asemenea, înaintate spre soluţionare Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, pentru a se efectua cercetări faţă de notarul public P.E., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Pe parcursul cercetărilor efectuate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, întrucât din declaraţiile persoanelor vătămate a rezultat că presupusul autor al falsificării semnării de pe testament este numita P.P., s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice de către I.P.J. Vâlcea - Serviciu Criminalistic care. prin adresa din 20 noiembrie 2006 a I.P.J. Vâlcea - Serviciul Criminalistic - a comunicat că în urma examinării înscrisurilor s-a constatat că nu pot fi făcute comparaţii grafoscopice pentru identificarea autorului care a execut semnătura litigioasă, deoarece semnătura de la poziţia „testatoarea" din testament este constituită dintr-un înscris ilizibil, cu trasee tremurate, unghiulare, care nu dau caracteristici de individualizare.
Constatându-se astfel existenţa unor concluzii contrare, între expertiza efectuată I.N.E.C. – Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti - şi constatarea tehnico-ştiinţifică efectuată de I.P.J. Vâlcea - Serviciul Criminalistic Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea a dispus efectuarea unei noi expertize de către experţi din cadrul I.N.E.C. Bucureşti, care, însă, a restituit materialele înaintate pentru expertiza grafică, întrucât s-a mai pronunţat prin raportul de expertiză nr. 283 din 30 august 2005, menţionat mai sus.
Ca urmare, Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea a dispus efectuarea unei noi expertize de către experţi din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române - Institutul Criminalistică, care a concluzionat că „semnăturile în litigii nu au fost executate de persoana care a semnat documentele puse la dispoziţie şi folosite ca model de comparaţie, respectiv B.G.", precizând, totodată, că „nu ne putem pronunţa dacă afecţiunea medicală de care suferea B.G. ar fi putut induce unele modificări ale semnăturii acesteia".
Ulterior, în urma modificării legii, când competenţa de soluţionare în privinţa notarilor a revenit Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, această cauză penală a fost trimisă la acest parchet, înregistrată sub nr. 124/P/2007, procurorul soluţionând-o prin ordonanţa din 10 februarie 2009, ce face obiectul prezentei cauze.
În vederea soluţionării, procurorul a dispus efectuarea unei noi expertize grafice de către I.N.E.C. care a întocmit raportul de expertiză criminalistică din 7 martie 2008, ce concluzionează că exemplarele testamentului din 22 iulie 2003, de către Biroul Notarului Public E.P. din Râmnicu Vâlcea, în număr de două, „nu sunt semnate de numita B.G.", subliniindu-se că „semnăturile contestate reprezintă un model aparte la care modul de execuţie diferă de cel al semnăturilor numitei B.G." şi că „deosebirile evidenţiate nu pot fi puse pe seama vârstei înaintate a titularei, modul în care aceasta se semnează constituie un reflex grafic bine consolidat, care s-a menţinut în timp, fiind regăsit inclusiv la semnăturile executate de aceasta, ulterior datei pe care o poartă actul în litigiu" şi „dată fiind constanţa semnăturii titularei în timp - chiar şi în situaţia unei luxaţii, titulara nu s-ar fi abătut de la modelul propriu, ci ar fi intervenit doar modificări la nivelul calităţii execuţiei".
Totuşi, în nota de obiecţiuni din 12 iunie 2008, expertul criminalist E.G., desemnat de învinuita P.E. pentru participarea la efectuarea expertizei a concluzionat că „testatoarea B.G. nu poate fi exclusă de la executarea semnăturilor de pe cele două exemplare ale testamentului autentificat de B.N.P. P.E. din mun. Râmnicu Vâlcea din 22 iulie 2003".
Faţa de cele arătate, parchetul a concluzionat prin ordonanţa al cărei conţinut, în esenţă, a fost expus mai înainte, că materialul probator demonstrează în mod cert că în data de 22 iulie 2003, notarul public P.E. a întocmit şi autentificat testamentul din 22 iulie 2003, pentru numita B.G., care a testat întreaga avere pentru T.G.D., însă, acest testament nu a fost semnat de testatoarea B.G.
În acest sens, parchetul arată că, prezenţa învinuitei T.I. în biroul notarial în momentul semnării înscrisului şi reprezentarea de către notar că în faţa sa s-a aflat adevărata testatoare B.G., au fost principalii factori care au condus, în final, la semnarea înscrisului oficial de către o altă persoană.
S-a apreciat, astfel, că notarul public P.E. a acţionat fără a avea reprezentarea neadevărului cuprins în actul încheiat şi a consecinţelor acestuia, ceea ce a condus ca întocmirea înscrisului oficial în aceste condiţii să nu întrunească trăsăturile infracţiunii prev. şi ped. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), neexistând o intenţie directă şi nici indirectă, ci a infracţiunii prev. şi ped. de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), întrucât atestarea inexactă din înscrisul oficial în legătură cu prezenţa şi identitatea testatoarei B.G. este rezultatul culpei notarului public P.E., care trebuia să depună mai multe diligente în acest sens, potrivit art. 50 şi art. 62 din Legea nr. 36/1995, culpă ce demonstrează o îndeplinire defectuoasă a atribuţiilor de serviciu, cu consecinţa unei vătămări importante a intereselor legale ale moştenitorilor numitei B.G.
Ca urmare, infracţiunea de fals intelectual neputând să coexiste cu infracţiunea de neglijenţă în serviciu, parchetul a concluzionat că în sarcina învinuitei P.E. urmează a se reţine infracţiunea prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), şi nu infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), iar, ţinând cont de modalitatea de săvârşire a faptei prev. de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), de circumstanţe reale şi personale de care se bucură învinuita P.E., a apreciat că în cauză sunt întrunite condiţiile cerute de art. 181 C. pen., urmând ca faţă de aceasta să se dispună o sancţiune cu caracter administrativ iar pentru infracţiunea prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), pentru care se începuse urmărirea penală, s-a apreciat că se impune scoaterea de sub urmărire penală, în temeiul ari. 10 lit. d) C. proc. pen.
Totodată, parchetul a concluzionat că nu poate fi reţinută infracţiunea de abuz în serviciu în sarcina notarului public P.E., prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât în cauză s-au efectuat cercetări pentru infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), iar infracţiunea prev. şi ped. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), fiind o normă de incriminare generală, nu mai poate fi incidenţă când pentru aceeaşi faptă există o normă de incriminare specială prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Deoarece în cauză au început cercetările şi faţă de T.I., T.G.D., P.P., în vederea stabilirii persoanelor vinovate care au contribuit, într-un mod sau altul, la semnarea testamentului de o altă persoană ce nu a fost încă identificată şi, întrucât în privinţa acestor persoane împotriva cărora s-a început urmărirea penală competenţa nu aparţine Curţii de Apel Piteşti - competenţă ce privea numai pe notarul public - parchetul a procedat la disjungerea cauzei şi trimiterea acesteia la Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, organ competent material şi teritorial să instrumenteze în continuare această cauză.
În fine, întrucât efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals a fost şi urmare a faptului că Tribunalul Vâlcea a înaintat organelor de urmărire penală încheierea de şedinţă din 19 mai 2006, prin care a dispus suspendarea judecării cauzei în Dosarul nr. 29/CV/2005, pentru a lămuri cauza sub aspectul infracţiunii de fals, reclamat în procesul civil, parchetul a dispus prin această ordonanţă că testamentul autentificat, considerat fals, întocmit în două exemplare, să fie înaintat spre desfiinţare instanţei civile care a sesizat organele de urmărire penală.
Având în vedere cele prezentate mai sus, cu privire la susţinerile petiţionarei P.E., cât şi cu referire la conţinutul nuanţat al ordonanţei procurorului atacată în prezenta cauză, curtea a constatat, pe baza tuturor lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, aşa cum pretind dispoziţiile art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., că plângerea petiţionarei P.E. este întemeiată, pentru considerentele ce vor urma:
În primul rând, aşa cum rezultă, în esenţă, din conţinutul ordonanţei atacate de petiţionară, petiţionara P.E., notar public, a fost sancţionată cu aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ în sumă de 1000 lei, pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prev. de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), deoarece, din culpa sa, constând într-o insuficientă diligentă reclamantă de art. 50 şi 62 din Legea nr. 36/2995, privind notarii publici, vizând verificarea identităţii persoanei, a întocmit la biroul său notarial în data de 22 iulie 2003, testamentul din 22 iulie 2003, care a fost semnat, însă, nu de testatoarea B.G. ci de o altă persoană.
Datorită acestui fapt, după decesul testatoarei, survenit la data de 3 octombrie 2003, întreaga avere mobilă şi imobilă a revenit numitului T.G.D., ce nu avea nici un grad de rudenie cu defuncta, dar care a fost instituit ca legatar universal prin testamentul contestat, înlăturând de la succesiune pe C.I.I., C.G., B.E., G.M., C.G. - moştenitori colateriali ai autoarei, mai exact descendenţi ai fraţilor autoarei (nepoţi).
Ca urmare, aceştia au introdus, pe de o parte, acţiune civilă la instanţa civilă pentru constatarea nulităţii absolute a testamentului, întrucât lipseşte consimţământul autoarei, nefiind semnat de B.G., ci de o persoană interpusă care a semnat în locul ei, iar, pe de altă parte, au acţionat şi pe cale penală reclamând notarul public la organele de cercetare penală, pentru infracţiunea prev. de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), ceea ce a atras şi suspendarea cauzei civile în căile de atac, până la soluţionarea cauzei penale, având ca obiect infracţiunea de fals în înscrisuri presupus a fi săvârşită cu ocazia-autentificării testamentului de către notarul public P.E.
Ca atare, esenţial este, a stabili în această cauză penală dacă la data de 2 iulie 2003, la Biroul Notarului Public E.P. din Râmnicu Vâlcea, în faţa acestuia s-a prezentat B.G. şi a semnat testamentul întocmit şi citit de către notar, consimţind la autentificarea sa.
Parchetul susţine, urmare a multiplelor cercetări aşa cum au fost analizaţi mai sus, că acest testament întocmit şi autentificat de notarul public P.E., la biroul său, nu a fost semnat de testatoarea B.G., ci de T.I. mama beneficiarului testamentului T.G.D., prezenţa acesteia în biroul notarial în momentul semnării înscrisului, conducând la reprezentarea greşită de către notar că în faţa sa se află adevărata testatoare B.G., confundând-o astfel, cu T.I.
Astfel, atestând inexact în actul întocmit în legătură cu prezenţa identitatea testatoarei, care în realitate nu a semnat exemplarele testamentului din 22 iulie 2003, parchetul a concluzionat că aceasta este rezultatul culpei pentru că nu a depus mai multe diligente în acest sens, reclamate de Legea nr. 36/1995, privind notarii publici, astfel că a dispus începerea urmăririi penale pentru infracţiune prev. de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), urmată de scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea un sancţiuni cu caracter administrativ, ţinând cont de modalitatea de săvârşire a faptei şi de consecinţele reale şi personale de care se bucură învinuita P.E.
În susţinerea acestei învinuiri, parchetul are în vedere, în esenţă, concluzii rapoartelor de expertiză dispuse în cauza civilă şi în cauza penală, prin care concluzionează că testamentul în litigiu nu a fost semnat de B.G., şi anume: raportul întocmit de I.N.E.C. - Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti din 30 august 2005, la solicitarea instanţei civile, când cauza se afla la judecătorie, raportul întocmit de I.G.P.R. - Institutul de Criminalistică din 18 mai 2007, precum şi raportul nr. 50 din 7 martie 2008, întocmit de I.N.E.C.
Prin urmare, achiesând numai la concluziile acestor expertize, fără a lua în calcul şi apărările petiţionarei, procurorul a dispus sancţionarea cu caracter administrat a învinuitei P.E. pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Curtea a considerat, însă, ca primele două expertize menţionate, şi anume, expertiza efectuată la I.N.E.C. - Laboratorul Inter judeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, precum şi expertiza efectuată în cadrul I.G.P.R. - Institutul de Criminalistică nu pot fi concludente, întrucât prima a fost dispusă de o instanţă civilă, deşi trebuia dispusă de instanţa penală investită cu soluţionarea cauzei, iar cea de-a doua a fost dispusă a se efectua de Institutul de Criminalistică al I.G.P.R. - persoana vătămată C.I. fiind un fost poliţist - deşi, conform reglementărilor legale vizând efectuarea expertizelor, abilitat a efectua o atare expertiză era I.N.E.C. de pe lângă M.J. Aceste expertize nu pot constitui un temei probator relevant, cu atât mai mult cu cât nu au fost respectate nici procedurile legale în materie, în sensul că nu au fost prezente părţile, care pot face observaţii cu privire la întrebările - la care expertul trebuie să răspundă, şi, eventual, a numirii unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care să participe la efectuarea expertizei, aşa cum pretind în acest sens expres dispoziţiile art. 118 şi 120 C. proc. pen.
A se vedea în acest sens şi procesul verbal întocmit de procuror, ce consemnează o atare situaţie, proces verbal ce stă la baza solicitării ultimei expertize dispusă în această cauză, la I.N.E.C. Bucureşti, ale cărei obiective au fost fixate în prezenţa părţilor, cu observaţiile acestora, precum şi cu arătarea dreptului că pot să-şi angajeze fiecare parte câte un expert consilier (f. 146 dosar urmărire penală).
Aşadar, curtea a analizat, în privinţa probelor ştiinţifice dispuse în această cauză, numai ultima expertiză menţionată dispusă în condiţiile legii, şi anume expertiza de la I.N.E.C. Bucureşti de pe lângă M.J. (f. 177-184 dosar urmărire penală).
Această expertiză criminalistică concluzionează în raportul său că acele două exemplare ale testamentului în litigiu nu au fost semnate de numita B.G., arătând, în acest sens, că deosebirile dintre semnătura în litigiu şi celelalte semnături de comparaţie „relevă faptul că semnăturile contestate reprezintă un model aparte la care modul de execuţie diferă de cel al semnăturilor numitei B.G., dovedind astfel că respective semnături au fost executate de către o altă persoană decât titulara", şi că aceste deosebiri „nu pot fi puse pe seama vârstei înaintate a titularei" (f. 182 dosar urmărire penală).
Dar, aceste susţineri sunt contestate de expertul recomandat de învinuita P.E., E.G., care în nota de obiecţiuni făcută (f. 242-251 dosar urmărire penală) concluzionează că testatoarea B.G. nu poate fi exclusă de la executarea semnăturilor de pe cele două exemplare ale testamentului în litigiu, arătând în acest sens, prin trimitere la literatura de specialitate că „Problemele pe care le implică examinarea scrisului persoanelor bolnave sau în vârstă, pot să conducă la situaţi în care semnăturile sunt, în mod semnificativ, diferite ca aspect. Deteriorarea condiţie fizice şi diminuarea coordonării sunt factori care determină apariţia unor semnături de o calitate foarte slabă, faţă de cele executate anterior. Declinul sănătăţii, ca rezultat al boli şi bătrâneţii afectează atât aspectul semnăturii cât şi deprinderile de scriere. Trăsăturile neregulate, litere trasate neclar (incorect), alinierea şi spaţierea defectuoasă a semnelor grafice, pot fi întâlnite în cazul semnăturilor afectate de boală ori de bătrâneţe (f. 24 dosar urmărire penala).
De asemenea, expertiza criminalistică analizată menţionează şi faptul că „Ipoteza ca respectivele deosebiri ale semnăturii contestate de pe cele două exemplare ale testamentului în litigiu, să se datoreze luxaţiei încheieturii mâinii drepte, aceasta nu se verifică din punct de vedere criminalistic, deoarece - dată fiind constanţa semnăturile titularei în timp - chiar şi în situaţia unei luxaţii, titulara nu s-ar fi abătut de la modelul propriu, ci ar fi intervenit doar modificări la nivelul calităţii execuţiei" (f. 182 verso, dosar urmărire penală).
Însă, şi această susţinere a experţilor este înlăturată chiar de specialistul cel mai avizat să se pronunţe sub acest aspect, şi anume, medicul de medicină legală ce concluzionează clar, în adresa din 12 noiembrie 2007 a Serviciului Medico Legal Argeş, că luxaţia traumatică „putea afecta funcţionalitatea mâinii dr. la executare unor mişcări articulare pentru diferite activităţi, inclusiv posibilitatea de a scrie în perioada tratamentului acestei afecţiuni" (f. 213 dosar urmărire penală).
De aceea, faţă de cele menţionate mai înainte, cu referire la concluzile expertului parte, curtea a apreciat că este evident că starea fizică a testatoarei la o vârstă înaintată de 84 de ani cât a avut în momentul semnării testamentului, putea să influenţeze scrisul acesteia, semnătura sa fiind diferită de semnăturile de comparaţi semnătura sa fiind influenţată, totodată, şi de luxaţia mâinii drepte - se susţine că testatoarea ar fi semnat testamentul cu o mâna dreaptă bandajată, urmare a unei luxaţii aşa cum concluzionează medicul legist.
La aceste argumente se poate adăuga şi faptul că, deşi această expertiză a stabilit că semnăturile testatoarei de pe testamentul în litigiu „prezintă suficiente caracteristici grafice individuale, în vederea identificării semnatarului" (f. 178 dosar urmărire penală), totuşi, Inspectoratul Poliţiei Judeţului Vâlcea - Serviciul Criminalistic prin adresa din 20 noiembrie 2006 (f. 201 dosar urmărire penală), arată că semnătura litigioasă „este constituită dintr-un scris ilizibil, cu trasee tremurate, unghiulate care nu dau caracteristici de individualizare", astfel că „nu se pot efectua compara grafoscopice pentru identificarea autorului care a executat semnătura litigioasă (f. 201 dosar urmărire penală).
Ca atare, faţă de cele arătate curtea consideră ca numai concluzile raportului de expertiză întocmit de I.N.E.C., pe care parchetul şi-a întemeiat acuzaţia de fals împotriva învinuitei P.E. concluzii contestate de alţi experţi sau alţi specialişti, aşa cum au fost, de asemenea prezentate mai sus, nu pot constitui numai ele însele un suficient şi temeinic probatoriu care să conducă la concluzia evidentă a vinovăţiei învinuitei P.E. în această cauză.
Ele ar fi putut constitui un astfel de suport probatoriu dacă s-ar fi coroborat, cel puţin, cu alte probe administrate în cauză, nici o probă, fie ea ştiinţific neavând o valoare mai dinainte stabilită, aşa cum pretind expres în această privinţă prevederile art. 63 C. proc. pen.
Or, din contră, în afară de susţinerea persoanelor vătămate în această cauză, care, firesc, îşi susţin acuzaţia, există multe probe care demonstrează cu prisosinţă nevinovăţia învinuitei P.E., probe în favoarea învinuitei, care sumar au fost prezentate de procuror în ordonanţă, fără a se face, însă, cel puţin o analiză a lor, aşa cum pretind dispoziţiile art. 202 C. proc. pen., ce impun ca în virtutea rolului său activ, organul de urmărire penală are obligaţia să adune probele şi în favoarea învinuitului şi inculpatului, şi nu numai în defavoarea acestuia.
În acest sens, pot fi prezentate astfel de probe, de care învinuita P.E. face vorbire în plângerea depusă şi în declaraţiile date (f. 308-316, dosar urmări penală) şi anume.
- Declaraţia martorei V.F., consilier la biroul notarial, ce avea obligaţia de serviciu de a da lămuriri juridice persoanelor ce veneau la biroul notarial, de a verifica documentele în vederea încheierii actelor notariale, care confirmă prezenţa testatoarei - pe care o cunoştea, întrucât mai venise anterior la notarul public P.E., în legătură cu alte acte - în data de 22 iulie 2003 şi faptul că aceasta avea „mâna bandajată" şi se „văita de durere", învinuita P.E. sugerându-i să meargă la medic pentru atenuarea durerii, ceea ce a şi făcut, testamentul semnându-l după revenirea sa în prezenţa notarului public (f. 347 dosar urmărire penală).
- Declaraţia martorei N.P.N., fostă angajată ca secretară la biroul notarial, care se ocupa, în principal, de redactarea actelor pe care notarul public le întocmea, ce confirmă şi ea ca martor ocular prezenţa testatoarei la data de 22 iulie 2003, când s-a întocmit testamentul autentificat, testatoarea având mâna bandajată şi acuzând dureri, învinuita P.E. sfătuind-o să meargă la medic pentru a-i prescrie calmante pentru durerile pe care le acuză şi, totodată, să meargă să-şi facă şi o examinare neurologică (f. 340 dosar urmărire penală).
- Există în cauză două adeverinţe medicale (f. 248 dosar urmărire penală), eliberate de doi medici, una ce vizează o examinare neurologică şi alta o examinare medicală, ce confirmă luxaţia şi prin care sunt prescrise medicamente a căror eliberare s-a făcut exact în data de 22 iulie 2003, când s-a întocmit testamentul ceea ce atestă susţinerile martorilor menţionaţi V.F. şi N.P.N., şi ale învinuitei P.E., că în acea dată testatoarea a venit la notariat cu mâna luxată, luxarea mâinii testatoarei în perioada semnării testamentului, nefiind contestată nici chiar de persoanele vătămate. De asemenea, prin aceste adeverinţe sunt confirmate susţinerile martorilor menţionaţi cu privire la trimiterea de către învinuita P.E. la un medic pentru a-i fi examinată luxaţia şi pentru a-i prescrie medicamente pentru atenuarea durerilor, precum şi la un alt medic care să-i facă şi o examinare neurologică necesară asupra aprecierii discernământului a unei persoane în vârstă de 84 de ani.
Aceste declaraţii ale martorilor oculari V.F. si N.P.N., ce confirmă semnarea testamentului autentificat de învinuita P.E., coroborate şi cu actele medicale arătate ce atestă susţinerile martorilor, sunt probe testimoniale şi înscrisuri de necontestat - pe care parchetul nici măcar nu le-a apreciat dacă le înlătură sau nu - care coroborate cu concluziile expertului criminalistic E.G., ale Serviciului Criminalistic Râmnicu Vâlcea şi ale medicului legist, aşa cum au fost prezentate mai sus, înlătură, în opinia curţii, chiar concluziile expertizei criminalistice, singura probă pe care procurorul şi-a construit insuficient de riguros şi de profund acuzarea.
Or, o atare singură probă, fie ea o expertiză criminalistică, necoroborată cu nici o altă probă, mai mult, combătută de susţinerile altor experţi sau alţi specialişti, dar şi de celelalte probe testimoniale şi înscrisuri administrate în cauză, aşa cum au fost analizate, se impune a fi înlăturată.
La toate aceste probe ce circumscriu nevinovăţia învinuitei P.E., aşa cum au fost prezentate, se pot adăuga şi altele a căror semnificaţie întregeşte aprecierile asupra faptului că testatoarea B.G. a semnat testamentul în faţa notarului şi nu o altă persoană.
Edificator pot fi în acest sens:
- Scrisoarea adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, în cursul cercetărilor, de C.I.A., fiul lui C.I.I., una din persoanele vătămate în această cauză, fiu care susţine că este vorba de o înscenare a unei infracţiuni cu concursul avocaţilor, pentru anularea testamentului, în sensul susţinerii nereale că o altă persoană decât testatoarea ar fi semnat testamentul pentru ca rudele acesteia să poată reintra în posesia averii testatoarei pe care a înstrăinat-o unei persoane străine ce a ajutat-o la bătrâneţe, ajutor pe care nu l-a primit din partea rudelor sale, dar care doresc acum să-i moştenească averea lăsată (f. 274-277 dosar urmărire penală).
- La aceasta, se poate adăuga şi declaraţiile învinuiţilor în această cauză T.I. (f. 335 dosar urmărire penală), mama beneficiarului testamentul T.G.D. (f. 322 dosar urmărire penală), beneficiarul testamentului, P.P. (f. 193 dosar urmărire penală) - pretinsa persoană care ar fi fost la notarul public şi ar fi semnat în locul numitei B.G. testament semnătura acesteia, pe lângă cea a testatoarei, făcând şi obiectul unora dintre expertize deşi în ordonanţă rezultă că T.I. ar fi fost cea care ar fi semnat acest testament - cercetaţi pentru multiple infracţiuni în legătură cu întocmirea prin fals a acestui testament, nefinalizate încă, ce confirmă, direct sau indirect, că B.G. a fost în data de 22 iulie 2003la Biroul notarului public P.E. şi în faţa învinuitei P.E. a semnat testamentul contestat de persoanele vătămate în această cauză penală.
- De menţionat că, deşi se susţine că învinuita P.E. prin culpa sa a determinat ca testamentul să fie semnat de o altă persoană, totuşi nu se ştie cine este această persoană, parchetul oscilând între numita T.I. şi P.P., cercetările în această privinţă nefiind finalizate încă, aşa cum s-a arătat mai sus, cercetări care pot conduce la orice soluţie - inclusiv aceea că B.G. a semnat testamentul - ceea ce poate fi un alt argument că punerea sub învinuire a numitei P.E., fără a se şti identitatea autorului, este o soluţie prematură ce nu poate fi primită.
- Mai mult, în declaraţia dată, învinuita P.P., la acea dată martor, susţine că la domiciliul ei, în cursul anului 2004, au venit trei persoane şi anume C.I., OG şi o persoană de sex feminin pe care nu o cunoştea, care au întrebat-o dacă a semnat un testament în locul lui B.G., martora spunându-le că nu, după care C.I. a rugat-o să spună că ea a semnat acel act, în schimbul unei sume de bani (f. 193 dosar urmărire penală).
Aşa fiind, faţă de întreg probatoriul administrat în această cauză, rezultă fără echivoc - nici măcar dubiu nu există în opinia curţii care şi acesta ar fi fost favorabil învinuitei - că B.G. şi nu o altă persoană, în faţa notarului public învinuita P.E., în data de 22 iulie 2003, a semnat testamentul întocmit de notar, după ce în prealabil i-a fost citit, consimţind la autentificarea acestuia, testament prin care a înstrăinat averea ce va exista în momentul decesului în favoarea legatarului universal instituit în persoana lui T.G.D.
Ca urmare, fapta sesizată că s-a prezentat în faţa notarului public învinuita P.E., o altă persoană, cu o altă identitate şi de a semna în numele numitei B.G. testamentul din 22 iulie 2003, nu există.
Ca atare, constatarea fie a unor infracţiuni, fie a altor infracţiuni, schimbările de încadrare juridică intervenite, aşa cum au fost prezentate de procuror în ordonanţă, nu pot fi reţinute, deoarece fapta nu există.
În legătură cu consecinţele menţionate, de precizat, că acestea, vizează, pe de o parte, latura civilă a cauzei şi anume, înaintarea, conform pct. 3 din ordonanţă, a exemplarelor originale ale testamentului, împreună cu rapoartele de expertiză în cauză, în vederea desfiinţării testamentului de către Tribunalul Argeş, înaintare care, de altfel, a şi fost efectuată şi care nu mai poate fi pusă în discuţie la acest moment, în acest cadru procesual.
De altfel, în legătură cu acest aspect, de menţionat că, Tribunalul Vâlcea, urmare a prezentei ordonanţe, atacată în cauza de faţă - ce a stat şi la baza suspendării procesului civil - ulterior, prin Decizia civilă nr. 67/ A din 10 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 77/90/2006, a respins apelul declarat de pârâtul T.G.D. împotriva sentinţei civile nr. 5188 din 27 octombrie 2005, pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin care se constatase nulitatea absolută a testamentului din 22 iulie 2003 al Biroului Notarului Public P.E., şi s-a admis cererea de ieşire din indiviziune asupra succesiunii rămase de pe urma autoarei B.G., decedată la 3 octombrie 2004, luându-se act de învoiala părţilor şi consfinţind tranzacţia încheiată între reclamanţii C.I.I. şi pârâţii C.G., C.G., B.E. şi G.M. - intimaţi în plângerea penală de faţă - asupra averii rămase de pe urma autoarei B.G.
Această decizie a rămas definitivă, prin Decizia civilă nr. 976/ R din 10 mai 2009, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în Dosarul nr. 77/90/2006, secţia civilă, prin respingerea recursului formulat de pârâtul T.G.D.
Împotriva sentinţei penale nr. 126/ F din 4 decembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi intimaţii C.G., C.G., B.E. şi G.M.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti critică hotărârea primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie, apreciind că prin aceasta s-au minimalizat şi în final înlăturat probele ştiinţifice administrate în cauză, dându-se o eficienţă deosebită altor mijloace de probă, insuficiente pentru stabilirea valabilităţii unui înscris autentic.
În esenţă, se arată în motivele de recurs ale parchetului, că instanţa de fond în mod nejustificat a înlăturat cele trei rapoarte de expertiză criminalistică şi anume raportul întocmit de I.N.E.C. - Laboratorul judeţean de expertize criminalistice din 30 august 2005 la solicitarea instanţei civile, raportul întocmit de I.G.P.R. - Institutul de Criminalistică din 18 mai 2007, precum şi raportul din 7 martie 2008 întocmit de I.N.E.C. Bucureşti de lângă M.J. - toate concluzionând că semnătura de pe cele două exemplare ale testamentului din 22 iulie 2003 nu aparţin numitei B.G.
Martorele oculare V.F. si N.P.N. în depoziţiile date relatează că la data de 22 iulie 2003 la B.N.P. P.E. s-a aflat o persoană în vârstă, indicând-o ca fiind numita P.E., însă în momentul semnării testamentului nici una dintre salariatele notariatului nu confirmă sau infirmă că aceasta ar fi semnat cele două exemplare ale testamentului, făcând numai referiri la prezenţa susnumitei la biroul notarial.
În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) se arată că soluţia primei instanţe de schimbare a temeiului scoaterii de sub urmărire penală în art. 10 lit. a) C. proc. pen. este greşită întrucât fapta există însă nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii.
Faţă de aspectele învederate se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, pe fond, respingerea plângerii petiţionarei P.E.
Recurenţii C.I., C.G., C.G., B.E., G.M. critică, de asemenea, hotărârea atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie, apreciind că faptele petiţionarei întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev.de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
În motivele de recurs se arată că în mod greşit au fost înlăturate concluziile celor trei expertize efectuate în cauză, declaraţiile martorilor V.F. si N.P.N. sunt contradictorii, nu există acte medicale în sprijinul susţinerilor că testatoarea a fost consultată de un medic ortoped de specialitate.
Recurenţii-intimaţi solicită admiterea recursului, casarea hotărârii şi respingerea plângerii ca nefondată potrivit art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii recurate prin prisma criticată formulate, dar şi sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:
Prin ordonanţa nr. 124/P/2007 din 10 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti s-a dispus scoatere de sub urmărire penală a notarului public P.E. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), în temeiul art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, avându-se în vedere concluziile raportului de expertiză grafică, fără însă a se analiza şi celelalte probe administrate, respectiv declaraţiile martorilor V.F. si N.P.N., declaraţiile învinuiţilor din această cauză T.I., T.G.D., P.P., adeverinţele medicale din 22 iulie 2003 depuse la dosar, precum şi concluziile expertului E.G. recomandat de către petiţionară, probe din care rezultă că la data de 22 iulie 2003 numita B.G. şi nu o altă persoană a semnat în faţa notarului public P.E. testamentul, după ce în prealabil i-a fost citit, consimţind la autentificarea acestuia.
În ceea ce priveşte expertizele criminalistice efectuate, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, numai cea realizată de I.N.E.C. Bucureşti de pe lângă M.J., aflată la fila 177 - 184 dosar a fost dispusă în cauză cu respectarea disp. art. 118 şi art. 120 C. proc. pen., astfel că numai concluziile acesteia au fost analizate, împreună şi cu celelalte probe administrate pentru a se stabili dacă petiţionara a comis infracţiunea prev. de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Concluziile raportului de expertiză criminalistică din 7 martie 2008 al I.N.E.C. în sensul că cele două exemplare ale testamentului în litigiu nu au fost semnate de recurenta B.G. şi că deosebirile între semnăturile în litigiu şi cele de comparaţie nu pot fi puse pe seama vârstei înaintate a testatoarei sunt contestate atât de expertul recomandata de petiţionară, cât şi de adresa din 12 noiembrie 2007 a S.M.L. Argeş.
Astfel expertul E.G. arată, făcând trimitere la literatura de specialitate, că testatoarea B.G. nu poate fi exclusă de la executarea semnăturilor de pe cele două exemplare ale testamentului în litigiu, iar în adresa menţionată se menţionează că afecţiunea testatoarei - luxaţia traumatică în articulaţia radiocarpiană umăr drept - putea afecta funcţionalitatea mâinii drepte la executarea unor mişcări articulare pentru diferite activităţi, inclusiv de a scrie în perioada tratamentului acestei afecţiuni.
Pe de altă parte, este pusă sub semnul întrebării însăşi prezenţa caracteristicilor grafice individuale ce permit identificarea autorului semnăturilor, din moment ce Inspectoratul Poliţiei Judeţului Vâlcea - Serviciul Criminalistic prin adresa din 20 noiembrie 2006 comunică împrejurarea că semnătura litigioasă „este constituită dintr-un scris ilizibil, cu trasee tremurate, unghiulare, care nu redau caracteristici de individualizare"astfel că nu se pot efectua comparaţii grafoscopice pentru identificarea autorului care a executat semnătura respectivă.
Raportul de expertiză criminalistică efectuat în cauză nu se coroborează cu celelalte probe administrate, menţionate anterior.
Astfel, martorele V.F. si N.P.N. angajate la B.N.P. P.E. în perioada autentificării testamentului în litigiu au arătat că recurenta B.G. pe care o cunoşteau întrucât anterior mai încheiase acte la biroul notarial respectiv, s-a prezentat înainte de data de 22 iulie 2003 pentru a solicita relaţii cu privire la actele necesare în vederea întocmirii testamentului.
La data respectivă, testatoarea s-a prezentat însoţită de o altă persoană, a fost identificată pe baza buletinului de identitate şi a semnat testamentul ce a fost redactat potrivit voinţei sale, acuzând însă dureri la mâna dreaptă, motiv pentru care a semnat cu dificultate testamentul.
Cele două martore oculare confirmă susţinerile petiţionarei cu privire la împrejurările în care a fost încheiat şi autentificat testamentul în cauză şi se coroborează cu adeverinţele medicale eliberate la 22 iulie 2003 aflate la f. 126 dosar up dar şi cu declaraţia învinuitei T.I. care a însoţit-o pe testatoare în ziua respectivă la notar.
Semnificativă este şi declaraţia numitei P.P. dată la 22 septembrie 2006 şi aflată la fila 193 dosar up, potrivit căreia în cursul anului 2004 la domiciliul său s-au prezentat C.I. şi C.G. şi o persoană de sex feminin pe care nu a putut-o identifica care au întrebat-o dacă a semnat testamentul în locul lui B.G. La răspunsul negativ al învinuitei, C.I. i-a cerut să declare că ea a semnat acel act, promiţându-i bani pentru aceasta.
Faţă de toate considerentele expuse, prima instanţă a înlăturat justificat concluziile expertizei criminalistice, acestea necoroborându-se cu alte probe, apreciind corect că temeiul legal al scoaterii de sub urmărire penală a petiţionarei îl constituie disp.art. 10 lit. a) C. proc. pen.
În motivele scrise de recurs, intimaţii au arătat că faptele petiţionarei întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
În ceea ce priveşte infracţiunea de fals intelectual prev.de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), prin ordonanţa atacată s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală în disp.art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar intimaţii nu au formulat plângere potrivit art. 2781 C. proc. pen., achiesând la această soluţie, astfel că nu pot solicita în recurs să se constate că petiţionara a săvârşit infracţiunea de fals intelectual, fiind întrunite elementele constitutive ale acesteia.
Faţă de aspectele arătate, Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză de procuror şi intimaţi sunt nefondate, astfel că în disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează să le respingă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi de intimaţii C.I., C.G., C.G., B.E. şi G.M. împotriva sentinţei penale nr. 126/ F din 4 decembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii intimaţi la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică, azi 23 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1576/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 166/2010. Penal → |
|---|
