ICCJ. Decizia nr. 1560/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1560/2010
Dosar nr.11664/2/2009
Şedinţa publică din 22 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 988 din 4 noiembrie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondată, cererea formulată de condamnatul M.M. de revizuire a Sentinţei penale nr. 1055 din 27 septembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin sentinţa menţionată, rămasă definitivă, revizuentul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 25 de ani închisoare pentru comiterea infracţiunilor de omor deosebit de grav şi tâlhărie.
În cererea de revizuire formulată, condamnatul a susţinut că nu el, ci numitul C.C. este autorul faptelor, iar martora B.R.D., soţia acestuia din urmă, a făcut declaraţii mincinoase care l-au incriminat. Pe de altă parte, a arătat că pedeapsa aplicată este prea severă.
La termenul de judecată de la 7 octombrie 2009, instanţa de fond a dispus, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., admiterea în principiu a cererii de revizuire, constatând că în mod formal sunt îndeplinite condiţiile pentru cercetarea ei pe fond.
În această fază procesuală, revizuentul a solicitat ca probatorii reaudierea coinculpatului C.C. şi a martorei B.R.D.
Instanţa de fond a respins cererile, reţinând în esenţă că inculpatul C.C. a fost audiat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu prilejul soluţionării recursului, o astfel de prelungire a probatoriului excedând prevederilor art. 394 lit. a) C. proc. pen., deoarece nu este vorba de „fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la data judecării cauzei", iar martora B.R.D. a fost audiată de către instanţă, depoziţia ei fiind reţinută numai în privinţa participaţiei coinculpatului C.C.
Împotriva deciziei instanţei de fond, revizuentul a declarat apel, care a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 35/A din 10 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a apreciat că instanţa de fond a stabilit în mod corect, în cadrul legal specific al cererii de revizuire, că nu sunt îndeplinite condiţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 394 lit. a) şi b) C. proc. pen. S-a reţinut că cererea de readministrare a unor probatorii deja efectuate nu se circumscrie ipotezei referitoare la „fapte şi împrejurări noi, necunoscute instanţei", iar în cauză nu s-a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă.
S-a mai reţinut că reaprecierea cuantumului pedepsei reprezintă, într-adevăr, o problemă care excede cadrului specific acestei căi extraordinare de atac, astfel încât nici nu poate fi analizată.
Împotriva deciziei instanţei de apel, în termen legal, a declarat recurs revizuentul, solicitând casarea ambelor hotărâri şi pe fond admiterea, în principiu, a cererii de revizuire, trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanţa de fond, susţinând că sunt incidente dispoziţiile art. 394 lit. a) şi b) C. proc. pen., întrucât a fost condamnat pe nedrept, iar martorii audiaţi în cauză au dat declaraţii mincinoase.
Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat.
Cazul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., invocat de către revizuent, presupune descoperirea unor fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţe la soluţionarea cauzei pe fond şi în cadrul căilor ordinare de atac.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru ca mărturia mincinoasă să constituie temei de revizuire, este necesar ca aceasta să fie dovedită şi constatată în prealabil printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau prin ordonanţa procurorului.
Înalta Curte constată că, respingând cererea de revizuire a Sentinţei penale nr. 1055 din 27 septembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, formulată în baza art. 394 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen. de condamnatul M.M., instanţa de fond a interpretat corect dispoziţiile legale menţionate, întrucât revizuentul nu a făcut dovada descoperirii unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţe la data soluţionării cauzei sale sau a săvârşirii de către un martor audiat în cauză a infracţiunii de mărturie mincinoasă.
Revizuirea nu presupune prelungirea probatoriului pentru fapte sau împrejurări cunoscute de instanţe şi nici readministrarea sau interpretarea probelor deja administrate. În caz contrar, ar însemna ca revizuirea să se transforme într-un nou grad de jurisdicţie în care s-ar putea continua probaţiunea. Astfel, este inadmisibil ca pe calea revizuirii să se obţină o prelungire a probatoriului pentru fapte deja cunoscute şi verificate de instanţele care au soluţionat cauza.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul M.M. împotriva Deciziei penale nr. 35/A din 10 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul M.M. împotriva Deciziei penale nr. 35/A din 10 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul-revizuent la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 aprilie 2010.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 1554/2010. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 3941/2010. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
