ICCJ. Decizia nr. 1627/2010. Penal. Violul (art.197 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2010

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1627/2010

Dosar nr. 2425/36/2008

Şedinţa publică din 27 aprilie 2010

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Constanţa, prin Sentinţa penală nr. 439 din 30 octombrie 2008, în baza art. 197 alin. (1), (2) lit. a), alin. (3) teza 1 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.O.A. - fiul natural al M., născut la data de 23 februarie 1985, în Drăgăşani, judeţul Vâlcea, în prezent deţinut în Penitenciarul Poarta Albă judeţul Constanţa, la pedeapsa de 11 (unsprezece) ani închisoare (pentru infracţiunea săvârşită asupra părţii vătămate A.C.A.).

În baza art. 65 şi art. 66 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pe o perioadă de 3 (trei) ani, ce se execută după executarea pedepsei principale.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) şi alin. (2¹) lit. a), b) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 (şapte) ani şi 3 (trei) luni închisoare (pentru infracţiunea săvârşită asupra părţii vătămate A.C.A.).

În baza art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare (pentru infracţiunea săvârşită asupra părţii vătămate M.R.E.).

În baza art. 65 şi art. 66 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pe o perioadă de 3 (trei) ani, care se execută după executarea pedepsei principale.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) şi alin. (2¹) lit. a), b) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare (pentru infracţiunea săvârşită asupra părţii vătămate M.R.E.).

În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată din executarea pedeapsei de 4 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 2395 din 24 septembrie 2004 a Judecătoriei Timişoara, privind restul neexecutat de 583 zile închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., coroborat cu art. 61 alin. (1) C. pen. şi art. 35 C. pen., a contopit pedepsele stabilite prin prezenta hotărâre şi restul neexecutat de 583 zile închisoare din pedeapsa menţionată mai sus, în final, inculpatul M.O.A. executând pedeapsa cea mai grea, de 11 (unsprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pe o perioadă de 3 (trei) ani care se execută după executarea pedepsei cu închisoarea.

În baza art. 197 alin. (1), (2) lit. a) şi alin. (3) teza 1 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.A.G. - fiul lui C. şi M., născut la data de 30 iunie 1984 în comuna Todireni, judeţul Botoşani, în prezent deţinut în Penitenciarul Poarta Albă, judeţul Constanţa, la pedeapsa de 11 (unsprezece) ani închisoare (pentru infracţiunea săvârşită asupra părţii vătămate A.C.A.).

În baza art. 65 şi art. 66 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pe o perioadă de 3 (trei) ani, ce se execută după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 şi art. 66 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pe o perioadă de 3 (trei) ani, ce se execută după executarea pedepsei principale .

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) şi alin. (2¹) lit. a), b) C. pen., cu aplic art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare (parte vătămată M.R.E.).

În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată din executarea pedeapsei de 5 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 252 din 2 septembrie 2003 a Judecătoriei Botoşani pentru restul neexecutat de 597 zile închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., coroborat cu art. 61 alin. (1) C. pen. şi art. 35 C. pen. a contopit pedepsele stabilite prin prezenta hotărâre şi restul neexecutat de 597 zile închisoare din pedeapsa de mai sus, în final, inculpatul B.A.G. executând pedeapsa cea mai grea, de 11 (unsprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pe o perioadă de 3 (trei) ani, ce se execută după executarea pedepsei principale .

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpaţilor exerciţiul unor drepturi prev. de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor perioada reţinerii şi arestării, cu începere de la data de 18 septembrie 2007 la zi, pentru fiecare.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive faţă de inculpaţii M.O.A. şi B.A.G.

În baza art. 139 alin. (1) rap. la art. 145 alin. (1) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, cererea privind înlocuirea măsurii arestării cu obligarea de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul B.A.G.

S-a luat act că partea vătămată M.R.E. a renunţat la pretenţiile civile formulate în cursul urmăririi penale, în cuantum de 200 RON.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., rap. la art. 17 şi art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., coroborat cu art. 998, art. 999 şi art. 1003 C. civ., a obligat inculpaţii, în solidar, către partea vătămată A.C.A., prin reprezentanţii legali (părinţi) A.F. şi Ţ.M.V., la plata sumei de 20.000 RON (douăzeci mii lei) despăgubiri civile pentru daune morale.

A respins celelalte pretenţii civile ale aceleiaşi părţi vătămate, solicitate cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale, întrucât nu a fost dovedit cuantumul lor.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor M.O.A. şi B.A.G., pentru săvârşirea infracţiunilor de viol şi tâlhărie, prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) şi alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a), b) C. pen., art. 197 alin. (1), (2) lit. a) cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen. - fiecare - cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. - faţă de ambii inculpaţi.

Conform actelor dosarului, data de 17 septembrie 2007, Poliţia Municipiului Mangalia a fost sesizată verbal de către o patrulă de jandarmi despre faptul că în noaptea de 16/17 septembrie 2007, în jurai orei 01,40, au găsit-o pe partea vătămată minoră A.C.A., în zona insulei Pescăriei Mangalia, care le-a declarat că a fost acostată de două persoane necunoscute şi, sub ameninţarea unui cuţit, acestea au obligat-o să întreţină raporturi sexuale normale şi orale, după care au deposedat-o de telefonul mobil.

La data de 24 septembrie 2007, partea vătămată M.R.E., minoră la acea dată, a reclamat la Poliţia Municipiului Mangalia că a fost victima unui viol, în seara de 16/17 septembrie 2007, în intervalul orar 21,30 - 23,30, când a fost constrânsă la acte sexuale, prin ameninţarea cu bătaia şi cuţitul, autorii profitând de imposibilitatea ei de a se apăra, după care, tot prin ameninţare cu bătaia şi cuţitul, aceştia au deposedat-o de o verighetă şi o brăţară, ambele din argint şi de suma de 13 RON.

Din probele administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

1) în seara de 16 septembrie 2007, după ce s-a plimbat împreună cu un prieten, până în jurul orei 24,00, în zona Bulevard Callatis din Mangalia, partea vătămată A.C.A. s-a îndreptat către domiciliul său. Ajungând pe strada Portului, aceasta a observat că, din partea stângă, de pe strada Sirenei, se deplasau doi indivizi pe biciclete care, înainte de intersecţie, şi-au lăsat bicicletele lângă nişte tufe şi au început să meargă pe jos. În apropierea Şcolii Generale nr. 3, partea vătămată a fost ajunsă din urmă de către cei doi, moment în care unul dintre ei, identificat ulterior în persoana inculpatului B.A.G., a prins-o cu mâna de păr şi a întors-o cu faţa către inculpatul M.O.A., care avea în mână un cuţit cu lungimea lamei de aproximativ 15 cm. Acesta din urmă i-a pus cuţitul în zona gâtului, apăsându-i lama sub bărbie, şi i-a spus părţii vătămate să îi dea bunurile pe care le are asupra sa şi că dacă va încerca să strige după ajutor, o va omorî. Totodată, inculpaţii i-au spus că o vor duce până în zona Liceului I.B., unde îi vor lua telefonul mobil şi o vor lăsa să plece. Partea vătămată, de frică s-a supus, inculpaţii mergând de o parte şi de alta, M.O.A. ţinându-i lama cuţitului sub bărbie, pe tot parcursul, conducând-o către locul indicat mai sus. Aici, tot M.O.A. observând că în incinta liceului se afla paznicul, i-a spus sus numitei că vor merge până la „pod", unde îi vor lua telefonul, după care o vor lăsa să plece. După traversarea podului mobil, spre Pescăria Mangalia, inculpaţii au încercat să evite autoturismele parcate în zonă şi s-au întors pe pod, după care au condus minora pe scările metalice de acces către plajă. Ajunşi jos, cei trei au mai mers pe un drum de pământ până într-o zonă cu ierburi înalte şi copaci, unde, prin ameninţări repetate cu cuţitul, inculpatul M.O.A. a obligat-o pe minoră să se dezbrace de geacă, bluza de trening, pantalon, chilot şi sutien şi să-şi ridice bluza rămasă pe ea, peste sâni, până la nivelul gâtului şi să se întindă la sol pe spate. El şi-a lăsat pantaloni în jos până la genunchi şi a întreţinut cu partea vătămată un raport sexual oral, apoi unul normal şi din nou unul oral, ejaculând în cavitatea bucală a acesteia. Apoi, inculpatul B.A.G. a întreţinut un raport sexual oral, urmat de unul normal, cu partea vătămată, după care a ejaculat în afara corpului acesteia. În continuare, au deposedat-o de telefonul mobil marca S., cerându-i să scoată cartela telefonică, pe care i-au restituit-o după ce şi-au însuşit telefonul.

După plecarea inculpaţilor, A.C.A. a văzut un autovehicul cu lucrători ai jandarmeriei, cărora le-a relatat cele întâmplate şi a fost condusă la sediul Poliţiei Municipiului Mangalia, unde a reclamat faptele.

În vederea identificării autorilor faptelor reclamate, s-a efectuat o recunoaştere din fotografii, când partea vătămată a indicat fără ezitare fotografiile aparţinând inculpaţilor, iar în urma descrierii fizionomice amănunţite făcute de aceasta, au fost depistaţi inculpaţii în ziua de 18 septembrie 2007, în timp ce se deplasau pe DN 39, către comuna 23 August, cu bicicletele descrise de către partea vătămată.

În cauză a fost dispusă examinarea medico-legală a minorei, rezultând conform Raportului de constatare medico-legală nr. 92/S din 18 septembrie 2007 întocmit de Serviciul de Medicină Legală, că A.C.A. prezintă o deflorare veche; leziuni de violenţă pe arc mandibular şi coapsă, ce au putut fi produse prin lovire cu un corp dur ascuţit (cuţit) şi comprimare interdigitală; reacţia Florance - negativ; reacţia PSA - negativ.

Urmare declaraţiilor părţii vătămate, precum că cei doi ar avea introduse corpuri străine în penis, s-a dispus examinarea medico-legală a inculpaţilor, din rapoartele de constatare medico-legală nr. 93/S din 19 septembrie 2007 şi nr. 94/S din 19 septembrie 2007 întocmite de Serviciul de Medicină Legală Constanţa rezultând că inculpatul B.A.G. prezintă în teaca peniană trei formaţiuni sferice, iar inculpatul M.O.A. prezintă în teaca peniană trei corpuri străine dure, sub forma unor bile, două formaţiuni în „formă de inimă" şi una sferică.

Cu ocazia cercetării la faţa locului, au fost identificate şi ridicate un muc de ţigară, ce părea a fi proaspăt, partea vătămată precizând că este posibil să aparţină unuia dintre inculpaţi, precum şi o brichetă de culoare albă, iar de la partea vătămată au fost ridicate obiectele de vestimentaţie purtate de aceasta în noaptea respectivă. Astfel, au fost ridicate şi fixate pe planşa foto: un chilot de culoare albă, două şosete de culoare albă, un sutien de culoare albă, o pereche de blugi de culoare albastră şi cureaua de culoare neagră cu cataramă, o bluză sport de culoare roşu închis pe care au fost descoperite şi fixate prin fotografiere 5 pete de culoare albă în zona dreaptă spate guler şi partea inferioară, toate pe partea exterioară. De pe bluză au mai fost ridicate în plicuri sigilate de la 1 la 7, mai multe fire de păr în vederea expertizării criminalistice.

Fiind valorificare criminalistic urmele biologice purtate pe obiectele ridicate, a rezultat conform Raportului de expertiză biocriminalistică al Institutului Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti nr. 77402 din 23 noiembrie 2007, că nici una dintre probele biologice puse la dispoziţie nu au un profil genetic identic cu cel al probelor biologice de referinţă, recoltate de la inculpaţi.

Însă, conform Raportului de expertiză biocriminalistică nr. 77402 din 18 februarie 2008, genotiparea microurmelor biologice prezente pe bluza sport, ridicată de la partea vătămată A.C.A., a evidenţiat un amestec de profile genetice ce provine de la minim două persoane, iar inculpaţii nu pot fi excluşi ca posibili contribuitori la crearea acestor urme biologice.

În vederea localizării şi identificării persoanei care foloseşte telefonul mobil al părţii vătămate, a fost dispusă urmărirea acestuia şi, aşa cum rezultă din Adresa SRI din 29 octombrie 2007, terminalul corespunde unui aparat marca S. şi, în perioada de căutare (15 septembrie - 1 octombrie 2008), a fost utilizat frecvent în zonele str. ... şi str. ... din Mangalia şi în staţiunea Saturn.

2) Tot în seara de 16 iulie 2007, în jurul orei 21,30, partea vătămată M.R.E. revenea la domiciliu din zona magazinului S. din Mangalia.

Cu puţin timp înainte de a ajunge la calea ferată, în zona garajului din spatele blocului, M.R.E. a fost surprinsă de apariţia a doi indivizi, unul i-a acoperit gura cu palma mâinii drepte iar al doilea, care avea în mână un cuţit, i l-a pus la gât, spunându-i totodată că, dacă încearcă să strige după ajutor, o va omorî. În încercarea de a se elibera, părţii vătămate i s-a desprins din jurul mijlocului cureaua ce o purta şi a căzut la sol. Inculpatul B.A.G. a ridicat cureaua, a strâns-o în jurul gâtului părţii vătămate şi a întrebat-o unde locuieşte şi ce vârstă are, iar după ce le-a răspuns că are 17 ani şi unde locuieşte, inculpaţii i-au spus că o cunosc. Apoi, au condus-o până la intersecţia cu strada care face accesul către Staţiunea Saturn, M.O.A. ţinându-i cuţitul la gât pe tot parcursul drumului. Ajungând la intersecţie, la fântâna cu troiţa ce este amplasată pe partea stângă a drumului, în sensul de mers către staţiunea Saturn, B.A.G. a căutat în spatele unui gard viu şi a venit cu un cearceaf de pat pe care l-a întins pe sol. Cel cu cuţitul, respectiv inculpatul M.O.A., i-a cerut părţii vătămate să se dezbrace şi să se aşeze pe cearceaf cu faţa în sus, aceasta de frică a dat curs solicitării, dezbrăcând pantalonul şi chilotul şi rămânând îmbrăcată în partea superioară, cu bluza ridicată până la nivelul sânilor. Inculpatul şi-a dat jos pantalonul până la genunchi şi a întreţinut cu partea vătămată un raport sexual normal, timp de aproximativ 6 - 7 minute, în final ejaculând pe cearceaf. În acest timp, inculpatul B.A.G. a stat aproape de cei doi, asigurând paza locului faptei. În continuare, M.O.A. a preluat paza locului iar B.A.G. a întreţinut cu partea vătămată un raport sexual normal, fata stând pe spate iar el peste ea, după care a schimbat poziţia, el stând pe spate iar fata peste el. Actul sexual a durat circa 15 minute, iar inculpatul a ejaculat în iarba de lângă cearceaf. În timp ce partea vătămată se îmbrăca, inculpaţii au fumat o ţigară împreună.

Remarcând lănţişorul, inelul şi brăţara părţii vătămate, după ce întrebând-o, au aflat că nu sunt din aur, B.A.G. i-a desfăcut brăţara de la mâna stângă, brăţară de care se afla agăţată o verighetă, şi a băgat-o la el în buzunar. M.O.A. i-a cerut telefonul mobil, a introdus cartela SIM a telefonului său, după care a scos-o şi a reţinut telefonul.

Inculpaţii au condus-o pe M.R.E., sub ameninţarea cuţitului, în zona unde o acostaseră, urmând acelaşi traseu pe care veniseră, loc unde au lăsat-o să plece.

Partea vătămată s-a deplasat la domiciliul mătuşii sale, unde locuieşte fără forme legale, a făcut duş, şi-a spălat hainele cu care fusese îmbrăcată, însă nu a spus nimănui cele întâmplate, de ruşine şi de teamă să nu afle colegii de şcoală.

La data de 21 septembrie 2007, aflând de la colega sa de liceu L.B.M. despre faptul că A.C.A. a fost victima unui viol în noaptea de 16 septembrie 2007, a luat legătura cu aceasta şi, în urma discuţiilor purtate, s-a convins că este vorba de aceleaşi persoane şi a formulat plângere împotriva lor, în baza descrierii furnizate de partea vătămată, fiind identificaţi M.O.A. (cel cu cuţitul), şi B.A.G.

În urma examinării medico-legale a părţii vătămate, prin Raportul de constatare medico-legală nr. 96/S din 25 septembrie 2007 al Serviciului de Medicină Legală Constanţa, s-a concluzionat că aceasta prezintă o deflorare completă veche, a cărei dată nu mai poate fi precizată; prezintă leziuni de violare ce au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor - cea de la nivelul toracelui superior - prin lovire cu corp dur sau frecare de corp dur cu suprafaţa neregulată - cea de la nivelul toracelui posterior - toate leziunile putând data din 16 septembrie 2007, şi necesită pentru vindecare 1 - 2 zile de îngrijiri medicale.

Efectuându-se cercetarea la faţa locului, au fost identificate un muc de ţigară marca A. şi trei mucuri marca K., un cearceaf, o rochie roşie, o fustă, două bucăţi de material textil şi o căptuşeală de haină.

În urma examinării criminalistice, prin Raportul de expertiză biocriminalistică întocmit în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, nr. 77439 din 14 decembrie 2007, s-a concluzionat că genotiparea microurmelor biologice prezentate pe restul de ţigări marca K., a evidenţiat un profil genetic identic cu cel al probei biologice de referinţă recoltată de la inculpatul M.O.A., genotiparea microurmelor biologice prezente pe restul de ţigară marca A. a evidenţiat un amestec de minimum două persoane în care sunt incluse şi profilele genetice ale probelor biologice de referinţă recoltate de la inculpaţi; genotiparea microurmelor biologice prezente pe fragmentul textil, a evidenţiat că acestea sunt constituite din spermă şi au un profil genetic identic cu cel al probei biologice de referinţă recoltată de la inculpatul M.O.A.

Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond a fost stabilită pe baza următoarelor mijloace de probă administrate în cursul ambelor faze ale procesului penal: plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, procesele-verbale de cercetare la faţa locului, însoţite de planşele fotografice, rapoartele de constatare medico-legală nr. 92/S din 18 septembrie 2007 şi nr. 96/S din 25 septembrie 2007, ambele întocmite de Serviciul de Medicină Legală Constanţa, procesele-verbale de conducere în teren, rapoartele de expertiză biocriminalistică nr. 77402 din 23 noiembrie 2007, 77439 din 14 decembrie 2007 şi nr. 77402 din 18 februarie 2008, întocmite de către Institutul de Expertize Criminalistice Bucureşti, procesele-verbale de recunoaştere din fotografii, procesul-verbal de recunoaştere a bicicletelor aparţinând inculpaţilor de către A.C.A., adresa SRI privind localizarea telefonului mobil al părţii vătămate A.C.A., depoziţiile martorilor G.D., S.T., G.D.C., B.G.A. şi L.V., precum şi declaraţiile parţiale ale inculpaţilor.

Instanţa de fond a reţinut că inculpaţii M.O.A. şi B.A.G. au avut o conduită procesuală nesinceră şi necooperantă.

Astfel, în cursul urmăririi penale, M.O.A., fiind ascultat, iniţial nu a recunoscut săvârşirea faptelor pentru care era cercetat la acel moment, fapte privind pe minora A.C.A., susţinând că „toată ziua de sâmbătă 15 septembrie, duminică 16 septembrie 2007, peste zi şi peste noaptea de duminică spre luni", s-a aflat împreună cu concubina sa,şi copilul acesteia, în locuinţa din Saturn. Prezentându-i-se fotografia părţii vătămate, a precizat că o cunoaşte întrucât a văzut-o în grupul său de prieteni şi ştie că aceasta are şi un prieten, menţionând că în cursul cercetărilor, văzându-l şi pe tatăl sus numitei, şi-a amintit că îl cunoscuse întâmplător, întâlnindu-l în diferite locaţii din Mangalia.

B.A.G., fiind audiat, la rândul său, iniţial a negat săvârşirea aceloraşi fapte pentru care era cercetat coinculpatul, arătând şi după ce i-a fost arătată fotografia, că nu o cunoaşte pe A.C.A. şi nu-şi explică de ce îl acuză şi de unde aceasta ştie că el are bile montate pe organul sexual. A susţinut inculpatul că „toată ziua de sâmbătă şi duminică" s-a aflat în locuinţa din Saturn, împreună cu coinculpatul, că duminică, în jurul orei 19,30, au plecat cu bicicletele la un supermarket din Mangalia, de unde au revenit după circa o oră, iar el nu a mai părăsit locuinţa. Întrucât după orele 22,00 s-a culcat, nu poate spune ce a făcut în continuare inculpatul M.O.A.

Cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă, se reţine că inculpatul M.O.A. şi-a susţinut nevinovăţia, declarând că îl cunoaşte pe tatăl părţii vătămate A.C.A. întrucât a avut mai multe incidente cu el, apărute de la jocul de cărţi, că o cunoaşte bine şi pe fată, cercul ei de prieteni, că a auzit că aceasta a fost violată de mai multe ori şi consideră că a fost sfătuită de tatăl ei să reclame faptele de care, pe nedrept, este acuzat, astfel încercând să inducă ideea unei răzbunări din partea tatălui minorei. Inculpatul B.A.G. a negat în continuare săvârşirea faptelor, susţinând că în seara respectivă s-a aflat la locuinţa coinculpatului, împreună cu acesta, că pe partea vătămată a văzut-o de câteva ori, că pe tatăl ei îl cunoaşte dar nu au fost în relaţii apropiate şi că nu îşi explică de ce partea vătămată l-a indicat pe el autor al faptelor reclamate, ca urmare a recunoaşterii făcute din fotografii.

Ulterior, M.O.A. a dorit să facă noi declaraţii şi, fiind audiat la data de 27 octombrie 2007, a declarat că o cunoaşte pe partea vătămată A.C.A. din vedere, ştia că locuieşte în blocul „cu librăria M.E.", bloc în faţa căruia, în seara de 16 septembrie 2007, în jurul orei 22,00, el şi coinculpatul, cu bicicletele fiind, au întâlnit-o pe aceasta. Ştiind că „practică sex cu diferiţi băieţi pe bani sau din plăcere", i-au propus să întreţină relaţii sexuale, după ce au întrebat-o „cât cere", ea fiind de acord oricare ar fi fost suma oferită, astfel că i-au dat 500.000 lei vechi. Întrucât la ea acasă nu puteau merge, nefiind singură, partea vătămată le-ar fi spus că ştie un alt loc şi, împreună, s-au deplasat spre podul rulant, apoi au coborât pe scările metalice de acces către plajă, de unde şi-au continuat deplasarea până au ajuns la locul indicat de ea. După ce le-ar fi spus că poate face şi sex oral, de bună voie s-a dezbrăcat de blugi şi de chiloţi şi, fără a o constrânge în vreun fel vreunul dintre ei, inculpatul a întreţinut cu aceasta raport sexual oral, a ejaculat jumătate în gura ei, jumătate pe haine, respectiv pe tricoul cu care era îmbrăcată, cât şi pe jacheta pusă la sol, pe care erau aşezaţi. Nu a întreţinut raport sexual normal pentru că nu avea prezervativ şi nici raport sexual anal cu aceasta. În continuare, el a plecat să ia bicicletele pe care le lăsaseră legate de un gard din faţa blocului turn de lângă liceul I.B., în timp ce B.A.G. a rămas, ştiind că şi acesta vrea să întreţină relaţii sexuale cu partea vătămată, şi aşa a înţeles de la el că s-a întâmplat atunci când s-au întors cu bicicletele. După ce au plecat toţi trei de acolo, s-au despărţit de partea vătămată în zona liceului I.B., de aceea nu-şi explică de ce a fost găsită în zona insulei Pescăriei Mangalia şi nici urmele de înţepături pe bărbie, în continuare negând că nu au deposedat-o pe aceasta de telefonul mobil şi susţinând că nu cunoşteau ce vârstă are.

Acelaşi inculpat a declarat că nu o cunoaşte pe partea vătămată M.R.E. şi nu ştie de ce îl acuză întrucât nu a comis faptele pe care le reclamă.

La solicitarea inculpatului B.A.G., procurorul de caz l-a primit în audienţă şi l-a ascultat, la data de 21 ianuarie 2008, încheind un proces-verbal, când acesta a prezentat o altă versiune a stării de fapt, în raport de cea susţinută iniţial, dar aceeaşi cu cea a coinculpatului, din data de 27 octombrie 2007, declarând că acesta din urmă a întreţinut cu A.C.A. un raport sexual oral, apoi el a întreţinut un raport sexual cu sus numita, acesta s-a consumat, ejaculând pe iarbă. Atunci, atât el, cât şi coinculpatul au fumat la locul faptei, dar nu mai reţine marca ţigărilor. Inculpatul a negat că ar fi deposedat-o pe partea vătămată de un telefon mobil. Nu-şi explică de ce aceasta a fost găsită lângă pod, plânsă - în condiţiile în care au condus-o aproape de liceu - şi de ce i-a reclamat, deoarece întreţinerea relaţiilor sexuale a avut loc cu consimţământul ei. Nu-şi explică nici leziunile de înţepare de pe bărbia acesteia, susţinând că nu purta cuţit asupra sa şi, din câte ştie, nici coinculpatul.

La aceeaşi dată, inculpatul a negat săvârşirea faptelor reclamate de partea vătămată M.R.E., susţinând că nu o cunoaşte.

În faţa instanţei de fond, inculpaţii au fost de acord cu audierea, susţinând în continuare că au întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată A.C.A., dar având acordul ei, contra unei sume de bani, în momentul şi în locul indicate de ea în cuprinsul plângerii. De asemenea, inculpaţii au negat că ar fi avut cuţit asupra lor şi că ar fi deposedat-o de telefonul mobil, că i-ar fi cunoscut vârsta ori că ar fi ştiut că este minoră.

Aceştia au susţinut că nu o cunosc pe partea vătămată M.R.E. şi că nu au săvârşit faptele reclamate de aceasta. Ambii inculpaţi au susţinut că M.O.A. a fost ameninţat de către agenţii de poliţie, la data când au fost prezentaţi instanţei cu propunerea de arestare preventivă, indicând pe unul dintre ei ca fiind poliţistul „P.", care îl cunoştea din perioada în care acesta fusese cercetat pentru fapte de furt.

Prima instanţă a reţinut însă că, potrivit art. 69 C. proc. pen., declaraţiile inculpatului în procesul penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Instanţa de fond a apreciat că nu sunt apte a satisface exigenţele acestui text de lege declaraţiile inculpatului în care nu recunoaşte fapta ori prezintă de fiecare dată altă versiune a aceleiaşi împrejurări, întrucât, pe de o parte, declaraţiile unei persoane reprezintă poziţia sa procesuală în procesul penal, care trebuie să fie unitară, iar pe de altă parte, într-o asemenea situaţie nu se mai poate aprecia că declaraţiile se coroborează cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Declaraţiile inculpaţilor M.O.A. şi B.A.G. şi aspectele expuse în acest context, nu au fost reţinute de către instanţa de fond ca fiind în totalitate corespunzătoare adevărului, câtă vreme apărările lor sunt contrazise de celelalte mijloace de probă şi de înseşi declaraţiile acestora prin care revin asupra relatărilor anterioare, recunoscând doar întreţinerea unui raport sexual fiecare, cu minora A.C.A., cu menţiunea că au avut consimţământul acesteia, negând toate celelalte acuzaţii, fără un suport probator şi o argumentare plauzibilă şi temeinică.

Părţile vătămate A.C.A. şi M.R.E. au declarat, în mod constant, în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, că au fost supuse la acte de viol, prin ameninţarea cu bătaia, cu moartea, cu cuţitul, după care, tot prin ameninţare, au fost deposedate de bunurile menţionate, respectiv un telefon mobil marca S. (A.C.A.), o brăţară pe care se afla agăţată o verighetă (M.R.E.) şi suma de 13 RON, precizând cu lux de amănunte împrejurările în care au fost acostate şi au devenit victime ale faptelor comise de inculpaţi pe care i-au indicat pe tot parcursul procesului penal ca fiind autorii.

Din perspectiva îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 75 C. proc. pen., instanţa de fond a apreciat că declaraţiile părţilor vătămate se coroborează cu menţiunile din procesele-verbale de cercetare la faţa locului şi conducere în teren a părţilor vătămate - ocazie cu care acestea au indicat organelor de poliţie traseul parcurs, dus şi întors, locul comiterii faptelor, împrejurări confirmate şi de către martorii asistenţi S.T. şi G.D.C., conform depoziţiilor din ambele faze procesuale - cu constatările din rapoartele medico-legale potrivit cărora inculpaţii prezintă în teaca peniană corpuri străine sub forma unor bile, cu concluziile medico-legale privind leziunile de violenţă pe arc mandibular ce au putut fi produse prin lovire cu corp dur ascuţit (cuţit) şi comprimare digitală şi leziunile de altă natură în alte zone ale corpului, cauzate celor două minore, cu menţiunile privind localizarea telefonului mobil aparţinând părţii vătămate A.C.A., cu consemnările din procesul-verbal întocmit la recunoaşterea de către aceeaşi parte, a bicicletelor aparţinând inculpaţilor, cu consemnările din procesul-verbal încheiat la recunoaşterea inculpaţilor din fotografii, cu concluziile rapoartelor de expertiză biocriminalistică expuse la prezentarea stării de fapt, cu depoziţiile martorei B.G.A. care îi împrumutase părţii vătămate A.C.A. telefonul mobil marca S.

În acest context, reţine prima instanţă că, chiar dacă inculpaţii au negat săvârşirea faptelor, toate probele analizate coroborat, duc la concluzia certă că aceştia sunt autorii faptelor deduse judecăţii prin rechizitoriu, iar declaraţiile acestora, prin ele însele, neputând constitui un argument în reţinerea apărării lor, vor fi înlăturate.

Pe de altă parte, s-a apreciat că pretinsele abuzuri din partea organelor de poliţie nu au fost în niciun mod dovedite, iar declaraţiile inculpaţilor, necorespunzătoare adevărului întrucât nu au suport în probele administrate, sunt făcute în încercarea de a se pune la adăpost de consecinţele răspunderii penale sau, cel puţin, de a atenua impactul acestor consecinţe.

La stabilirea şi aplicarea pedepselor, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale şi obligatorii de individualizare, prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv: dispoziţiile părţii generale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Astfel, s-a ţinut seama de gradul de pericol social ridicat al faptelor, aşa cum rezultă din chiar natura lor, împrejurările şi modalitatea de comitere (de două persoane împreună, la adăpostul întunericului nopţii, într-un loc pe care îl cunoşteau foarte bine, asupra a două părţi vătămate minore, cu violenţă, prin ameninţare, folosind un cuţit, profitând şi de imposibilitatea acestora de a se apăra), urmările produse (prin atingerea adusă relaţiilor sociale care ocrotesc integritatea fizică, inviolabilitatea sexuală şi patrimoniul persoanei), limitele speciale de pedeapsă, precum şi datele ce caracterizează persoana inculpaţilor.

Astfel, s-a reţinut că inculpatul M.O.A. are vârsta de 23 de ani, nu este căsătorit, are un copil minor, studii 6 clase, fără ocupaţie şi loc de muncă, iar din fişa de cazier judiciar reiese că a mai fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie întrucât, în perioada liberării condiţionate din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 252 din 2 septembrie 2003 a Judecătoriei Botoşani, a săvârşit o nouă infracţiune.

De asemenea, s-a reţinut că inculpatul B.A.G. are vârsta de 23 de ani, studii 10 clase, nu este căsătorit, are un copil minor, fără ocupaţie şi loc de muncă, iar din fişa de cazier judiciar reiese că nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind recidivist postcondamnatoriu, având în vedere ultima condamnare la pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 2395 din 24 septembrie 2004 a Judecătoriei Timişoara, din care a fost liberat condiţionat, cu un rest de 583 zile de închisoare.

S-a mai reţinut şi că, în cursul procesului penal, inculpaţii au avut o conduită procesuală oscilantă, nesinceră şi că au recunoscut întreţinerea relaţiilor sexuale cu minora A.C.A. în momentul în care probele din dosar confirmau incontestabil această împrejurare. Mai mult, s-a reţinut că inculpaţii - prin comportarea manifestată pe parcursul procesului penal - au încercat să compromită imaginea publică a părţii vătămate minore A.C.A., care nu împlinise vârsta de 15 ani, susţinând că aceasta obişnuia să întreţină relaţii sexuale cu diferite persoane, contra cost, că nu cunoşteau că nu împlinise vârsta de 15 ani, că nu au manifestat vreun regret faţă de consecinţele faptelor, dimpotrivă, subapreciind urmările acestora.

Referitor la latura civilă s-au reţinut următoarele:

Partea vătămată M.R.E. a declarat, în cursul urmăririi penale, că se constituie parte civilă cu suma de 200 RON, însă în cursul cercetării judecătoreşti, cu ocazia audierii, la termenul din 6 octombrie 2008, a precizat că nu are pretenţii civile de natură materială sau morală. În atare situaţie, şi văzând că partea vătămată dobândise capacitatea de exerciţiu deplină, având împlinită vârsta de 18 ani, instanţa a luat act că aceasta a renunţat la pretenţiile civile.

În ceea ce priveşte pe partea vătămată A.C.A., încă de la termenul din 5 mai 2008, instanţa de fond a înţeles să exercite din oficiu acţiunea civilă, confirmându-se dispoziţiile art. 17 C. proc. pen. şi în raport de împrejurarea că, iniţial, partea vătămată - asistată de reprezentantul legal şi avocat - nu a formulat pretenţii civile, punct de vedere la care a achiesat şi procurorul de şedinţă, contrar dispoziţiilor art. 18 alin. (2) C. proc. pen. Cu ocazia audierii la termenul din 15 septembrie 2008, partea vătămată a solicitat 6.000 RON daune materiale, reprezentând contravaloarea telefonului mobil marca S. şi 10.000 RON daune morale.

Având în vedere că nu s-a făcut dovada cuantumului prejudiciului material, instanţa de fond a respins pretenţiile civile pentru daune materiale.

Referitor la prejudiciul nepatrimonial, în lipsa unor criterii legale de evaluare, instanţa de fond a apreciat - în raport de valoarea morală lezată prin săvârşirea infracţiunii de viol, de vârsta fragedă, de urmările imediate, de consecinţele asupra psihicului părţii vătămate, profunde şi de durată, ce vor necesita în continuare consiliere din partea unui psiholog - că suma de 20.000 RON îndeplineşte condiţiile pentru a avea un caracter compensatoriu, inculpaţii urmând a fi obligaţi în solidar la plata sumei. S-a apreciat că în cazul de faţă operează excepţia de oficialitate prevăzută de art. 17 C. proc. pen., astfel că nu s-a avut în vedere suma de 10.000 RON daune morale solicitate de victimă cu prilejul audierii.

Instanţa de fond a reţinut, în strânsă legătură cu urmările unor asemenea fapte deosebit de grave, cum este violul, că audierea părţilor vătămate în cursul cercetării judecătoreşti a fost împovărătoare şi emoţională pentru acestea, izbucnind în crize de plâns în anumite momente care priveau aspecte referitoare la faptele de viol. Este o constatare care, evident, nu are legătură cu suma acordată pentru prejudiciul nepatrimonial.

În termen legal, împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii M.O.A. şi B.A.G.

Apelanţii inculpaţi au criticat sentinţa apelată pentru nelegalitate şi netemeinicie, apreciind că prima instanţă a făcut o greşită analiză a probelor, reţinând greşit săvârşirea de către ei a infracţiunilor ce au făcut obiectul judecăţii, sens în care au solicitat ca instanţa de apel, constatând acest lucru, să desfiinţeze sentinţa apelată şi, rejudecând, să procedeze la o nouă evaluare a probelor din care să rezulte, pe de o parte, că faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de viol şi, pe de altă parte, că aceştia nu au săvârşit infracţiunea de tâlhărie.

Verificând modul în care instanţa de fond a reţinut elementele de fapt rezultate din probele administrate, instanţa de prim control judiciar a apreciat că instanţa de fond nu a comis nicio eroare în stabilirea situaţiei de fapt întrucât a reţinut corect că faptele rezultau din probele administrate, că a evaluat corect probatoriul, reţinând în mod legal şi temeinic că faptele deduse judecăţii există şi au fost săvârşite de către ambii inculpaţi cu intenţie.

Opinează instanţa de prim control judiciar că susţinerile inculpaţilor cu privire la unele detalii de fapt nu sunt relevante, iar încercarea acestora de a decredibiliza declaraţiile părţilor vătămate nu poate conduce decât la concluzia că încearcă să-şi fundamenteze apărarea pe elemente nerelevante, cu scopul de a fi exoneraţi de răspundere penală. În schimb, reţine instanţa de apel, există mai multe detalii privind semne specifice corporale ale inculpaţilor ce au fost indicate de către părţile vătămate, şi confirmate ulterior din examinarea corpului inculpaţilor, aspecte ce conferă credibilitate declaraţiilor părţilor vătămate, coroborându-se şi cu celelalte elemente de fapt constatate pe timpul procesului penal din probele administrate ce întregesc situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută în actul de sesizare şi, ulterior, în hotărârea apelată.

S-a mai apreciat că încadrarea juridică dată faptelor prin sentinţa apelată este corectă, iar în ce priveşte dozarea pedepselor stabilite pentru fiecare infracţiune în parte, şi aplicarea pedepsei rezultante faţă de aceştia, ţine seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi conferă caracter temeinic sentinţei apelate.

În raport cu cele constatate, prin Decizia penală nr. 26/MP din 3 decembrie 2009, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii M.O.A. şi B.A.G. împotriva Sentinţei penale nr. 439 din 30 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Constanţa

A fost menţinută starea de arest preventiv a inculpaţilor apelanţi M.O.A. şi B.A.G.

De asemenea, a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de cei doi inculpaţi apelanţi.

Împotriva deciziei, inculpaţii M.O.A. şi B.A.G. au declarat prezentele recursuri.

Prealabil examinării recursurilor, Înalta Curte constată următoarele:

- în primă instanţă, cu acordul lor, inculpaţii au fost ascultaţi;

- în apel, cu acordul său, a fost ascultat inculpatul M.O.A. şi s-a luat act de renunţarea aceluiaşi inculpat la audierea martorei propusă în apărare V.M.;

- în recurs, cu acordul lor, au fost ascultaţi ambii inculpaţi. De asemenea, la solicitarea inculpaţilor au fost acordate 3 termene de grefă - pentru studierea dosarului şi pregătirea apărării - la datele de 16 martie 2010, 13 aprilie 2010 şi în chiar ziua judecării recursurilor, prealabil trecerii la dezbateri, 27 aprilie 2010. În cursul judecării recursurilor nu au fost solicitate probe noi.

La dosar nu au fost depuse motive scrise de recurs, acestea fiind expuse oral, cu ocazia dezbaterilor, astfel cum sunt consemnate în partea introductivă a deciziei.

Examinând pe fond recursurile inculpaţilor, Înalta Curte constată că, în sinteză, au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18 şi pct. 14 C. proc. pen., şi s-a solicitat, în principal, achitarea inculpaţilor în temeiul art. 10 lit. a) (referitor la infracţiunea de tâlhărie), lit. d) şi lit. c) (referitor la infracţiunile de viol) din C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate.

Recursurile inculpaţilor vor fi respinse, ca nefondate, pentru motivele ce se vor arăta.

Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt aceleaşi ca şi cele de apel, şi că ambii inculpaţi, în lipsa unor probe care să dovedească netemeinicia probelor în acuzare, au solicitat achitarea ca urmare a reevaluării de către instanţa de apel şi, acum, de către instanţa de recurs, a probelor administrate în cursul urmăririi penale şi al judecăţii în primă instanţă.

Asupra cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

Conform art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare. Eroarea gravă trebuie să fie constatată din compararea faptelor reţinute cu probele administrate.

Inculpaţii nu au arătat în ce constă eroarea gravă de fapt şi ce probă este în contradicţie cu situaţia de fapt reţinută de prima instanţă şi, respectiv, confirmată de instanţa de apel. De asemenea, inculpaţii nu a relevat minime indicii ale pretinsei interpretări de natura probatoriului de către instanţa de fond.

Susţinerea acestora, în sensul că instanţele ar fi interpretat greşit probele administrate, nu este, prin ea însăşi, suficientă şi de natură să justifice incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

Astfel, potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită iar aprecierea fiecărei probe se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Prima instanţă, precum şi cea de apel, au motivat convingător situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor prin coroborarea probelor administrate în cursul procesului penal.

Este adevărat că inculpatul beneficiază de „prezumţia de nevinovăţie", nefiind obligat să-şi dovedească nevinovăţia (art. 66 alin. (1) C. proc. pen.), revenind organelor judiciare (acuzării) obligaţia să administreze probe în vederea dovedirii vinovăţiei acestuia (art. 4, art. 62 şi art. 65 alin. (1) C. proc. pen.).

Este însă deopotrivă adevărat că, potrivit art. 66 C. proc. pen., inculpatul, în cazul în care există probe de vinovăţie, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.

În înţelesul legii, „a proba lipsa lor de temeinicie", este un drept şi o obligaţie procesuală care nu se rezumă la negarea vinovăţiei, la negarea conţinutului informativ al unei probe ori la negarea evaluării corecte a probelor de către instanţă.

În măsura în care inculpatul nu reuşeşte să probeze lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, prezumţia de nevinovăţie a acuzatului este răsturnată, această prezumţie având caracter relativ, iar nu absolut.

În cauză, ambii inculpaţi - aşa cum corect au constatat ambele instanţe - s-au limitat la expunerea unor ipoteze, fără a proba lipsa de temeinicie a probelor în acuzare şi fără a arăta, chiar la minimă suficientă, care probă este în contradicţie cu situaţia de fapt expusă în cele două hotărâri judecătoreşti.

Înalta Curte constată că, dimpotrivă, ambele instanţe au reţinut că probele aduse de acuzare - printre acestea fiind declaraţiile constante ale părţilor vătămate, declaraţiile martorilor, procesele-verbale întocmite cu ocazia cercetării la faţa locului etc. şi, mai ales, probele tehnico-ştiinţifice şi cele medico-legale, din rândul cărora remarcându-se cele referitoare la genotiparea urmelor biologice - sunt, după caz, fie incontestabile, fie dificil de contestat ori de ignorat, şi dovedesc dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, fiind întrunite toate elementele constitutive ale acestora.

Aşa cum s-a menţionat anterior, inculpaţii nu au probat lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, nu au relevat minime indicii ale existenţei unor contradicţii între probele administrate şi situaţia de fapt reţinută de instanţe, ori ale existenţei unei interpretări vădit denaturate date probatoriului de către instanţe, limitându-se la interpretări proprii ale unor mijloace de probă, evident subiective, la prezentarea unor ipoteze - nesusţinute probatoriu - şi solicitând, în final, achitarea pe baza reevaluării întregului probatoriului în sensul dorit de aceştia.

În aceste condiţii, Înalta Curte, constatând ampla argumentare în fapt şi în drept a sentinţei instanţei de fond, şi însuşindu-şi integral aceste argumente, apreciază că nu se justifică nici reluarea acestora, şi nici suplimentarea lor.

Se mai reţine că inculpaţii au fost încunoştinţaţi prealabil, de fiecare dată, că - potrivit legii - dacă acceptă să facă declaraţii cu privire la faptele pentru care sunt acuzaţi, acestea pot fi folosite şi împotriva lor. Or, aşa cum au remarcat ambele instanţe, iar cea de fond a menţionat şi motivat expres şi detaliat, ambii inculpaţi au oferit, pe parcursul cercetărilor şi judecăţii, diverse variante, ipoteze, apărări etc., toate fără suport probatoriu.

O astfel de conduită procesuală este, dacă nu imposibil, dificil de conciliat cu solicitarea acestora de valorificare integrală a declaraţiilor date de ei, de reţinere a faptelor şi împrejurărilor în concordantă cu versiunile prezentate de ei, mai ales pe fondul lipsei unor probe care să dovedească lipsa de temeinicie a probelor în acuzare.

Asupra cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Potrivit art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Conform art. 72 din C. pen., care stabileşte criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama: de dispoziţiile părţii generale a C. pen.; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen.; de gradul de pericol social al faptei săvârşite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Conform copiei de pe cazierul judiciar, inculpatul M.O.A. a fost condamnat anterior la pedepse cu închisoarea pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat.

De asemenea, conform copiei de pe cazierul judiciar, inculpatul B.A.G. a fost condamnat anterior la pedepse cu închisoarea pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat şi, respectiv, de tâlhărie.

În aceste condiţii, antecedenţa penală a inculpaţilor - coroborată cu gravitatea pericolului social concret al faptelor şi cu celelalte date personale - vine în contradicţie cu cererea de reducere a pedepselor aplicate.

Cererea de reducere a pedepselor este neîntemeiată şi prin aceea că inculpaţii au săvârşit infracţiunile în condiţii (cum ar fi: starea de recidivă, forma continuată a infracţiunii, concursul de infracţiuni) care, potrivit legii, ar fi putut să atragă sancţionarea mai severă - prin aplicarea unor pedepse majorate ori prin sporirea sau adăugarea unor sporuri de pedeapsă - iar pedepsele aplicate acestora sunt semnificativ orientate către minimul special al textului incriminator al faptelor.

În consecinţă, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile inculpaţilor.

Potrivit art. 385¹⁷ alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată inculpaţilor se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii-inculpaţi vor fi obligaţi la plata către stat a cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.O.A. şi B.A.G. împotriva Deciziei penale nr. 26/MP din 3 decembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 septembrie 2007 la 27 aprilie 1010.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 aprilie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 1737/2010. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 1741/2010. Penal. Plângere împotriva... →

ICCJ. Decizia nr. 1627/2010. Penal. Violul (art.197 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1627/2010. Penal. Violul (art.197 C.p.). Recurs