ICCJ. Decizia nr. 1638/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1638/2010
Dosar nr.109/39/2010
Şedinţa publică din 27 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă :
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Suceava, prin Sentinţa penală nr. 17 din 19 februarie 2010, în baza dispoziţiilor art. 27811 alin. (8) lit. a) din C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta M.A. (domiciliată în Botoşani, str. B., judeţul Botoşani), împotriva Rezoluţiilor nr. 301/P/2009 din 20 noiembrie 2009 şi nr. 3/II-2/2010 din 26 ianuarie 2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut că prin Rezoluţia nr. 301/P/c/2009 din 20 noiembrie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale în contra intimatei D.M., judecător în cadrul Tribunalului Botoşani, fapta reclamantei, respectiv abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), susţinut a fi fost comisă cu ocazia soluţionării Dosarului civil nr. 1208/193/2008 în care a pronunţat Sentinţa civilă nr. 162 din 13 ianuarie 2009 când a respins, ca neîntemeiată, cererea având ca obiect, obligaţia de „a face" şi „daune cominatorii", neexistând în materialitatea ei.
Prin Rezoluţia nr. 3/II-2/2010 din 26 ianuarie 2010, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava a respins, ca neîntemeiată, plângerea petentei M.A., împotriva rezoluţiei procurorului.
Instanţa de fond, examinând plângerea adresată în conformitate cu dispoziţiile art. 278 (1) C. proc. pen., verificând soluţia procurorului urmare efectuării actelor premergătoare, a constatat că este legală şi temeinică, dosarul civil în care petenta reclamase o vătămare ce i-ar fi fost adusă proprietăţii sale de către pârâta SC R. SA Botoşani fiind soluţionat conform probelor cauzei şi convingerii magistratului, judecătorul nesăvârşind fapte penale, iar legalitatea şi temeinicia sentinţei civile trebuie verificată, în exclusivitate, prin căile de atac prevăzute de Codul de procedură civilă.
Împotriva sentinţei, petenta, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac nemotivată în scris şi nici oral.
În aceste condiţii, recursul va fi examinat în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 (3) C. proc. pen.
Recursul declarat este nefondat.
Este de amintit, cu precădere, că în materia plângerii în contra actelor procurorului, aceasta se examinează, în conformitate cu dispoziţiile art. 278 (7) C. proc. pen. strict pe baza lucrărilor şi a materialului cauzei, precum şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Plângerea petentei a fost motivată pe faptul că judecătorul D.M., şi-ar fi îndeplinit în mod abuziv îndatoririle de serviciu cu ocazia soluţionării Dosarului civil nr. 1208/193/2008 al Judecătoriei Botoşani, în sensul că neanalizând probele ar fi constatat că M.A., reclamantă, nu are drept de servitute asupra unui teren al pârâtei SC R. SA Botoşani.
În fapt, M.A. este proprietara a 10 ha teren forestier situat în extravilanul comunei C., iar SC R. SA Botoşani are în proprietate 21.922,50 mp teren pe raza respectivei comune, proprietăţile nu au hotar comun, calea de acces existând numai pe terenul pârâtei, dar a fost închisă de peste 10 ani.
Hotărârea pronunţată în civil, alături de respingerea acţiunii reclamantei, a constatat inexistenţa dreptului ei de servitute asupra terenului pârâtei, reţinându-se că accesul cerut de M.A. nu a mai fost utilizat din anii 1971 - 1972 când terenul era proprietate a statului, practicarea servituţii invocate a încetat după naţionalizare şi în prezent nu mai poate fiinţa şi pentru că din anul 1975 s-au realizat amenajări.
Infracţiunea de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constă din fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Actele premergătoare efectuate de procuror sunt limitate cantitativ şi calitativ la îndeplinirea activităţilor atingerii scopului lor legal, acela de a completa informaţiile, de a verifica concordanţa lor cu realităţile faptice ale cauzei şi de a fundamenta, cum este cazul în cauză, convingerea organului judiciar referitoare la soluţia de neurmărire penală, potrivit art. 228 C. proc. pen.
Totodată, ca regulă generală, un litigiu presupune existenţa unor interese contrarii promovate în faţa justiţiei.
Judecătorul are rolul de a examina justeţea aspectelor sesizate, prin prisma probelor, iar pe baza acestora îşi formează convingerea în soluţie, aceasta, invariabil, fiind nefavorabilă pentru cel puţin una din părţi. Dar, pronunţarea unei soluţii, în detrimentul uneia din părţi, nu echivalează însă cu o îndeplinire defectuoasă a îndatoririlor de serviciu prin care ar fi lezate interesele legale ale persoanei şi nici nu realizează conţinutul constitutiv al vreunei alte fapte penale.
Faţă de cele deja menţionate, neexistând temeiuri pentru desfiinţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, în baza dispoziţiilor art. 3851 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul declarat de petentă va fi respins ca nefondat.
Conform dispoziţiilor art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod, recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta M.A. împotriva Sentinţei penale nr. 17 din 19 februarie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta-petentă la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 27 aprilie 2010.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 1618/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 398/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
