ICCJ. Decizia nr. 1647/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1647/2010
Dosar nr.121/1/2010
Şedinţa publică din 27 aprilie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 13 aprilie 2010, Înalta Curte a admis în principiu contestaţia în anulare formulată, prin apărător ales, de către condamnatul B.D., stabilindu-se termen pentru judecarea pe fond a contestaţiei în anulare, astăzi, 27 aprilie 2010.
Contestatorul a fost citat la adresa indicată, fiind reprezentat la judecarea pe fond a contestaţiei în anulare de apărătorul ales (delegaţie avocaţială, la sediul cabinetului avocatului contestatorul alegându-şi domiciliul).
Cazul de contestaţie în anulare invocat a fost cel prevăzut de art. 386 lit. e) din C. proc. pen. susţinându-se, în motivele scrise, că nu a fost ascultat de instanţa de recurs, că nu critică soluţiile de condamnare, ci doar faptul că a nu a fost schimbată modalitatea de executare a pedepsei (în una fără privare de libertate).
Contestaţia în anulare va fi respinsă ca nefondată pentru motivele ce se vor arăta:
Prin Decizia penală nr. 4012 din 2 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost admis, printre altele, şi recursul inculpatului B.D. - numai sub unele aspecte - menţinându-se însă modalitatea de executare a pedepsei.
Conform încheierii de dezbateri şi amânare a pronunţării deciziei - din data de 16 noiembrie 2009 - recurentul-inculpat B.D. a fost prezent, în stare de libertate, şi asistat de apărător ales. De asemenea, rezultă că inculpatul şi apărătorul ales al acestuia - înainte de a se trece la dezbateri - nu au formulat cereri, nu au propus probe noi şi nici nu au solicitat ascultarea pe situaţia de fapt.
De altfel, cazurile în care este obligatorie ascultarea inculpatului de către instanţa de recurs sunt expres prevăzute de lege - art. 38514 alin. (11) şi art. 38616 alin. (1) C. proc. pen.
În cauză, niciunul dintre aceste cazuri [care constituie şi cazuri de contestaţie în anulare potrivit art. 386 lit. e) C. proc. pen.] nu era incident deoarece:
- inculpatul, şi apărătorul ales al acestuia, nu au propus probe noi în recurs;
- inculpatul a fost ascultat de instanţa de apel, chiar acesta precizând în motivele scrise ale contestaţiei în anulare că „(...) în faţa Curţii de Apel Alba Iulia mi-a fost luată o declaraţie scurtă cuprinzând strict câteva întrebări la care a trebuit să răspund". Contestatorul nu relevă împrejurări în sensul că ar fi dorit să facă declaraţii ample în faţa instanţei de apel, însă aceasta nu i-ar fi permis;
- împotriva inculpatului fusese pronunţată o hotărâre de condamnare, iar nu una de achitare.
Înalta Curte apreciază că, în realitate, contestatorul vizează repunerea în discuţie a modalităţii de executare a pedepsei închisorii, în sensul că solicită una neprivativă de libertate (aplicarea art. 861 C. pen.). Această apreciere este consecinţa observării motivelor scrise de contestaţie în anulare, cât şi a felului înscrisurilor depuse (probe în circumstanţiere).
Faţă de cele arătate, Înalta Curte - în urma interpretării „per a contrario" a dispoziţiilor art. 392 alin. (1) C. proc. pen. - va respinge ca nefondată contestaţia în anulare.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat B.D. împotriva Deciziei penale nr. 4012 din 2 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 1166/57/2007.
Obligă contestatorul-condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 aprilie 2010.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 3984/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1671/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
