ICCJ. Decizia nr. 1618/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1618/2010
Dosar nr.3393/1/2010
Şedinţa publică din 26 aprilie 2010
Asupra recursurilor penale de faţă:
Prin încheierea din 15 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaţilor M.S. şi I.P.D. şi s-a menţinut starea de arest a acestora.
S-a reţinut în motivarea acestei hotărâri că sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile cercetate este închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică rezultă din modul de operare, natura faptei cercetate, participaţia penală şi pluralitatea de infracţiuni reţinute în sarcina fiecărui inculpat. În plus, a intervenit faţă de ambii inculpaţi, pronunţarea unei hotărâri penale, în prezent nedefinitivă, cenzurată în apel, de condamnare la câte o pedeapsă privativă de libertate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpaţii M.S. şi I.P.D., solicitând revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea în continuare în stare de libertate întrucât timpul petrecut până în prezent în stare de arest, are o durată rezonabilă, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi este suficient pentru reeducarea lor.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt nefondate.
Astfel, recurenţii-inculpaţi au fost trimişi în judecată în stare de arest, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti nr. 1180/P/2009 din 19 octombrie 2009 pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 alin. (1) C. pen. pentru inculpatul M.S.
În temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (1) raportat la art. 38 C. proc. pen. s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor într-un alt dosar faţă de inculpaţii M.S. şi I.P.D. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 24 alin. (1), art. 25 şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.
S-a reţinut în sarcina inculpaţilor M.S. şi I.P.D. că la datele de 21 şi 22 martie 2009, după ce au distrus prin vopsire cu spray camerele de supraveghere de la ATM-urile aparţinând R.B. de la Agenţia Piaţa Muncii şi de la Agenţia Lacul Tei, ambele situate pe raza sectorului 2 Bucureşti au montat dispozitive de copiat cardurile bancare şi codul PIN aferent, apoi le-au inscripţionat pe cartele PVC şi au sustras fraudulos numerar de la diferite bancomate, prejudiciul cauzat fiind de aproximativ 12.190 RON.
Faţă de inculpatul M.S. s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 199/UP din 24 septembrie 2009, iar faţă de inculpatul I.P.D. s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 198/UP din 24 septembrie 2009, temeiul arestării preventive pentru ambii inculpaţi fiind art. 143, art. 148 alin. (1) lit. f), art. 1491 şi art. 151 C. proc. pen.
Prin Sentinţa penală nr. 18/F din 7 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia penală, în Dosarul nr. 41346/3/2009, inculpatul M.S. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, iar inculpatul I.P.D. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.
Faptele pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată şi condamnaţi, chiar printr-o hotărâre nedefinitivă, prezintă un grad de pericol social deosebit, având în vedere modalitatea de comitere a faptelor, consecinţele acestora şi impactul asupra opiniei publice, împrejurările cauzei, cuantumul sumelor sustrase şi persoana inculpaţilor, inculpatul M.S. aflându-se în stare de recidivă, aspecte care impun în continuare menţinerea stării de arest.
Apreciind că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor nu s-au schimbat şi impun în continuare menţinerea acestei măsuri, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică şi cu respectarea dispoziţiilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi ale Constituţiei României referitoare la libertatea individuală, care prevăd că măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive temeinice că s-a săvârşit o infracţiune, din necesitatea de a împiedica să se săvârşească o nouă infracţiune, fiind necesară astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal.
Faţă de aceste considerente, recursurile inculpaţilor sunt nefondate, iar în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a fi respinse.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligaţi recurenţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii I.P.D. şi M.S. împotriva încheierii din 15 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 41346/3/2009.
Obligă recurenţii-inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 26 aprilie 2010.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 3975/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1638/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
