ICCJ. Decizia nr. 1414/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1414/2010
Dosar nr. 1195.1/103/2009
Şedinţa publică din 14 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 167/ P din 12 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Neamţ în Dosarul 1195/103/2009 s-a dispus condamnarea inculpatului I.C.S., fiul lui C. şi al E., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c), alin. (21) lit. a), C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
A fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să o execute pe cea mai grea, aceea de 4 (patru) ani închisoare.
În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen., pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului I.C.S.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi al arestării preventive, de la 29 octombrie 2008 la zi.
Au fost condamnaţi fiecare din inculpaţii A.I.Ş., fiul lui V. şi al E., M.F., şi S.C., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c), alin. (21) lit. a), C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen., s-a interzis inculpaţilor A.I.Ş., M.F. şi S.C. exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen., pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 861 şi art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale aplicată inculpaţilor A.I.Ş., M.F. şi S.C., pe termenul de încercare de 5 ani.
În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpaţii se vor supune următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Neamţ;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă;
Supravegherea inculpaţilor va fi exercitată de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Neamţ.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 864C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpaţilor, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., art. 998 şi urm. C. civ., au fost obligaţi în solidar inculpaţii I.C.S., A.I.Ş., M.F. şi S.C. să plătească părţii civile P.I. 52 lei daune materiale şi 2000 lei daune morale.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., art. 998 şi urm. C. civ., a fost obligat inculpatul I.C.S. să plătească părţii civile A.A., prin curator G.P.I., 6.500 lei daune materiale, 100 lei lunar contribuţie de întreţinere începând cu data de 28 octombrie 2008 şi până la încetarea stării de nevoie şi 70.000 lei daune morale.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., obligă fiecare inculpat să plătească statului câte 1.500 lei, cheltuieli judiciare avansate.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a avut în vedere următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 23 octombrie 2008, inculpatul I.C.S. a consumat băuturi alcoolice în casa fraţilor D.D. şi P. În jurul orelor 21,30-22,00, s-au hotărât să meargă în barul E. din cartierul P. al mun. Piatra Neamţ.
Aici, fraţii D. au rămas doar un sfert de oră, după care au plecat. Inculpatul I.C.S. s-a întâlnit în bar cu ceilalţi inculpaţi, cu care era prieten şi a rămas în bar continuând să consume băuturi alcoolice împreună. în bar se aflau şi partea civilă P.I. şi victima A.D.S., aceştia consumând de asemenea băuturi alcoolice.
Observând că partea civilă P.I. are bani la el, inculpaţii s-au hotărât să-i sustragă. La un moment dat, partea civilă a ieşit din bar, inculpaţii au urmat-o şi, în faţa barului, au lovit-o cu pumnii şi picioarele, deposedându-o de un telefon mobil şi de portmoneu. Inculpaţii au ascuns telefonul mobil pe un pervaz al unui geam al barului, după care au plecat cu portmoneul. Căutând în portmoneu, au găsit suma de 52 lei şi acte de identitate. Inculpaţii au luat banii şi au aruncat portmoneul într-o grădină, de unde a fost ridicat de poliţişti şi restituit părţii vătămate. Inculpaţii au cumpărat ţigări, chipsuri şi s-au plimbat cu un taximetru, după aproximativ o oră revenind în barul E.
La întoarcerea în bar, partea civilă P.I. Ie-a cerut inculpaţilor să-i înapoieze bunurile, ocazie cu care a fost din nou lovit de inculpaţii A.Ş., cu pumnii, şi M.F., cu o sticlă. în acel loc se afla şi cealaltă victimă, A.D.S., care vorbea la telefon. Crezând că vrea să anunţe poliţia, inculpatul I.C.S. l-a lovit pe A.D.S., o singură dată, cu pumnul în fată.
Văzând că victima a căzut la pământ, lovindu-se cu capul de beton, inculpaţii au fugit. Cu un taximetru au vrut să meargă la bunicii inculpatului A.Ş. din comuna Dochia, însă, pe drum, au fost sunaţi de părinţi şi au renunţat.
Urmare loviturilor primite de la inculpaţi, partea civilă P.I. a suferit leziuni traumatice (plagă, echimoze, hemoragie), care au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijire medicală.
Victima A.D.S. a fost transportat la Spitalul Judeţean Neamţ, unde a decedat. Moartea victimei a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute de origine centrală, consecinţa unui traumatism cranio-cerebral cu hemoragie meningo-cerebrală şi dilacerare de cerebel.
Situaţia de fapt reţinută a rezultat din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale şi în faza cercetării judecătoreşti. Astfel, declaraţiile inculpaţilor date în faza urmăririi penale şi a inculpatului I.C.S. dată în faza judecăţii, în care au recunoscut săvârşirea faptelor, aşa cum au fost reţinute anterior, descriindu-le amănunţit, se coroborează cu declaraţiile date de martorii M.V., Ş.l. şi P. (fostă C.) M.L. şi cu declaraţiile părţii civile P.I. date în faza urmăririi penale.
Instanţa de fond a înlăturat din probatoriul administrat declaraţia părţii civile P.I., dată în cursul judecăţii, în care a arătat că victima A.D.S. a fost lovită de toţi inculpaţii, întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate. Astfel, niciunul dintre cei trei martori ascultaţi atât în faza urmăririi penale cât şi în faza judecăţii nu a văzut momentul în care victima A.D.S. a fost lovită, ci doar că era căzută în faţa barului, pe beton, ei doar bănuind că victima a fost lovită de inculpaţi, iar partea civilă P.I. nu a oferit nicio explicaţie plauzibilă a faptului că în cursul urmăririi penale nu a declarat, aşa cum a făcut-o în cursul judecăţii, că toţi inculpaţii au lovit victima A.D.S. Partea civilă a declarat, în faza urmăririi penale, că a înţeles că unul dintre inculpaţi a lovit victima. Pe de altă parte, partea civilă nici nu putea să vadă cine l-a lovit pe A.D.S., pentru că în acel moment se afla căzut în bar deoarece fusese lovit de inculpaţii A.Ş., cu pumnii, şi M.F., cu o sticlă, iar cealaltă victimă a fost lovită pe terasa din faţa barului.
Instanţa de fond a înlăturat din probatoriul administrat şi declaraţia martorului A.G., întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate (nu există dovezi că toţi inculpaţii au lovit victima A.D.S. şi nici că acesta a fost lovit şi de partea civilă P.I.
Astfel, susţinerile părţii civile A.A., prin curatorul său, că toţi inculpaţii au lovit victima A.D.S. nu au putut fi primite, probatoriul administrat în cauză demonstrând că singurul care a lovit victima a fost inculpatul I.C.S.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 1846 din 23 octombrie 2008 întocmit de S.M.L. Piatra Neamţ, a rezultat că partea civilă P.I. a suferit leziuni traumatice (plagă, echimoze, hemoragie), care au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijire medicală.
Din raportul de necropsie nr. 256 din 29 octombrie 2008 întocmit de S.M.L. Piatra Neamţ, a rezultat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute de origine centrală, consecinţa unui traumatism cranio-cerebral cu hemoragie meningo-cerebrală şi dilacerare de cerebel.
Faptele inculpatului I.C.S., aşa cum au fost reţinute şi dovedite, au întrunit elementele constitutive ale infracţiunilor de tâlhărie şi loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c), alin. (21) lit. a) C. pen. şi art. 183 C. pen.
Faptele inculpaţilor A.I.Ş., M.F. şi S.C., aşa cum au fost reţinute şi dovedite, au întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c), alin. (21) lit. a) C. pen.
Astfel, s-a dovedit că inculpatul I.C.S. a lovit cu pumnul, o singură dată, victima A.D.S., care s-a dezechilibrat şi a căzut cu capul de beton, suferind leziuni care au condus la decesul acesteia şi că toţi inculpaţii au lovit victima P.I. şi au deposedat-o de bunuri.
La individualizarea pedepselor, instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv dispoziţiile părţii generale a codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârşite, persoana fiecărui inculpat şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Gradul de pericol social al faptelor săvârşite a rezultat din modul şi mijloacele săvârşirii lor, din împrejurările în care au fost săvârşite, scopul urmărit, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, aşa cum au fost reţinute anterior, şi din persoana şi conduita fiecărui făptuitor.
Faptele au fost săvârşite pe fondul consumului de alcool atât al inculpaţilor cât şi al victimelor, de mai multe persoane, care au acţionat cu intenţie directă, în cazul infracţiunii de tâlhărie, respectiv de o singură persoană, care a acţionat cu praeterintenţie, în cazul infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte.
Având în vedere că inculpatul I.C.S. a săvârşit cele două infracţiuni mai înainte de a fi condamnat pentru vreuna din ele, s-au reţinut dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen., referitoare la concursul real de infracţiuni.
Inculpatul I.C.S. are vârsta de 22 de ani, studii 11 clase, este muncitor, nu este căsătorit şi nu are copii minori. Referitor la conduita inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunii, instanţa de fond a reţinut că acesta nu are antecedente penale şi nu există date din care să rezulte că ar fi avut o conduită contrară regulilor de convieţuire socială. Luată în considerare în întregul său, conduita inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunii a fost bună şi a caracterizat favorabil persoana sa, pentru a fi considerată circumstanţă atenuantă.
După săvârşirea infracţiunii, inculpatul a avut o atitudine de recunoaştere a săvârşirii faptei şi de regret. Din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune a rezultat că inculpatul deţine resursele necesare în vederea reintegrării sale sociale. Imaginea favorabilă din cadrul comunităţii, regretul faţă de fapta comisă, prestarea de activităţi lucrative şi conştientizarea gravităţii faptei pot conduce la scăderea riscului de a reitera comportamentul infracţional.
Având în vedere cele anterior reţinute, inculpatul I.C.S. a fost condamnat la pedepsele de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie şi 4 ani închisoare pentru infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prin reducerea pedepselor sub minimul special, în condiţiile art. 76 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) C. pen., ca urmare a reţinerii circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. Aceste pedepse au fost aplicate pe măsura tulburării pe care faptele au produs-o în mediul social şi pot asigura scopul prevăzut în art. 52 C. pen.
Cele două pedepse astfel stabilite au fost contopite potrivit regulilor arătate în art. 34 lit. b) C. pen.
Inculpatul A.I.Ş. are vârsta de 22 de ani, studii 12 clase, nu este căsătorit şi nu are copii minori. Inculpatul M.F. are vârsta de 18 ani, studii 11 clase, nu este căsătorit şi nu are copii minori. Inculpatul S.F. are vârsta de 18 ani, studii 7 clase, nu are ocupaţie, nu este căsătorit şi nu are copii minori.
Aceştia nu au avut antecedente penale şi nu au existat date din care să rezulte că ar fi avut o conduită contrară regulilor de convieţuire socială. Conduita lor înainte de săvârşirea infracţiunii a fost bună şi a caracterizat favorabil persoanele lor, pentru a fi considerată circumstanţă atenuantă.
Inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptelor şi le-au regretat. Din referatele de evaluare întocmite de Serviciul de probaţiune a rezultat că inculpaţii deţine resursele necesare în vederea reintegrării sale sociale, cu condiţia continuării studiilor şi reducerii consumului de alcool.
Faţă de cele ce preced, fiecare dintre cei trei inculpaţi a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie, prin reducerea pedepsei sub minimul special, în condiţiile art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., ca urmare a reţinerii circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.
Ca urmare a condamnării la pedeapsa închisorii, s-a aplicat şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-ll-a şi b) C. pen., pe durata prevăzută în art. 71 alin. (2) C. pen.
Pentru interzicerea drepturilor civile, instanţa a reţinut că natura faptelor săvârşite, gradul de pericol social al acestora, circumstanţele personale ale inculpaţilor, precum şi pedeapsa principală aplicată duc la concluzia unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a-ll-a şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
Luând în considerare şi jurisprudenţa C.E.D.O., instanţa de fond a apreciat că interzicerea exerciţiului acestor drepturi este necesară pentru asigurarea unui scop legitim, respectiv desfăşurarea instrucţiei penale, măsură care este necesară într-o societate democratică. De asemenea, luând în considerare natura şi durata pedepsei principale aplicate, instanţa a apreciat că interzicerea acestor drepturi este proporţională cu situaţia care a determinat-o.
Ţinând seama de lipsa antecedentelor penale, de recunoaşterea faptelor şi regretul manifestat, cât şi de situaţia familială şi profesională a inculpaţilor A.I.Ş., M.F. şi S.C., instanţa a apreciat că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru aceştia şi, chiar fără executarea pedepsei, nu vor mai săvârşi infracţiuni. Cum au fost întrunite cerinţele art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate acestor inculpaţi, pe termenul de încercare de 5 ani, stabilit conform dispoziţiilor art. 862 C. pen. şi s-au stabilit măsurile de supraveghere arătate în art. 863 C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpaţilor asupra posibilităţii revocării suspendării sub supraveghere.
Ca urmare a suspendării executării pedepsei principale, în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.
În ceea ce priveşte latura civilă, instanţa a constatat că s-au constituit părţi civile în procesul penal mama victimei A.D.S., prin curator G.P.I., solicitând tragerea inculpatului la răspundere civilă prin obligarea la plata a 6500 lei cheltuieli de înmormântare şi praznice ulterioare, 1000 lei prestaţie lunară de întreţinere, datorată de la data săvârşirii faptei, având în vedere că este foarte bolnavă şi că se afla în întreţinerea victimei şi 200000 lei daune morale, având în vedere suferinţa profundă provocată de moartea singurului ei fiu şi partea vătămată P.I. cu suma de 30000 lei, reprezentând daune materiale şi morale.
Analizând temeinicia pretenţiilor civile formulate, instanţa a constatat că, prin faptele lor, săvârşite cu vinovăţie, inculpaţii au cauzat părţilor civile prejudicii de repararea cărora sunt răspunzători, în baza art. 998 şi urm. C. civ.
Astfel, aşa cum a rezultat din declaraţiile martorilor M.J. şi S.D., partea civilă A.A. a cheltuit suma de 6500 lei pentru înmormântarea victimei şi pentru praznicele ulterioare.
Din înscrisurile depuse la dosar (filele 82-90), a rezultat că partea civilă este bolnavă, fiind încadrată în categoria persoanelor cu handicap, având anulată capacitatea de satisfacere a trebuinţelor bazale (igienă, nutriţie, securitate), având nevoie de sprijin permanent din partea altei persoane. Până la decesul fiului ei, a fost în îngrijirea acestuia, ulterior, la data de 10 decembrie 2008, fiind instituită curatela. în aceste condiţii, a fost justificată cererea părţii civile de obligare a inculpatului la plata unei prestaţii lunare, începând cu data decesului victimei şi până la încetarea stării de nevoie şi, având în vedere adeverinţa privind veniturile obţinute de victimă anterior decesului (fila 84), inculpatul I.C.S. a fost obligat la plata lunară a sumei de 100 lei.
Pentru suferinţele psihice cauzate de moartea sigurului ei fiu, în al cărei sprijin se afla datorită stării de boală în care se găseşte, instanţa l-a obligat pe inculpatul I.C.S. şi la plata sumei de 70000 lei daune morale.
În ceea ce priveşte acţiunea civilă formulată de partea civilă P.I., având în vedere întrunirea cerinţelor pentru atragerea răspunderii civile delictuale, inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 52 lei daune materiale, care i-a fost sustrasă prin violenţă, iar pentru suferinţele fizice şi psihice avute în perioada celor 7-8 zile de îngrijire medicală şi pentru stresul inerent purtării acestui proces, la plata sumei de 2000 lei daune morale.
În ceea ce priveşte măsura arestării preventive a inculpatului I.C.S., tribunalul a reţinut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au impus în continuare privarea de libertate a inculpatului şi, având în vedere condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie, în baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut măsura. Timpul reţinerii şi arestării preventive a fost scăzut din durata pedepsei aplicate.
Ca o consecinţă a condamnării lor, în baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi să plătească statului cheltuielile judiciare avansate.
B. Împotriva acestei hotărâri au declarat Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, inculpaţii I.C.S., S.C. şi partea civilă A.A., prin curator G.P.l.
Procurorul prin motivele de apel expuse în scris la dosarul cauzei a înţeles să critice Decizia apelată sub următoarele aspecte:
Pedeapsa aplicată inculpatului I.C.S., de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie şi lovituri cauzatoare de moarte, a exprimat o blândeţe excesivă şi o îndepărtare de la criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţa ignorând gravitatea accentuată a infracţiunilor comise de inculpat, cât şi scopul pedepsei, astfel cum este definit în art. 52 C. pen.
Având în vedere activitatea infracţională executată de inculpaţii A.I.Ş., M.F. şi S.C. s-a considerat că aplicarea dispoziţiilor art. 861 şi art. 862 C. pen. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, nu îşi găseşte justificarea, impunându-se o reacţie fermă şi eficientă a societăţii faţă de inculpaţi. Funcţia de exemplaritate a pedepsei aplicate nu şi-a mai găsit rostul astfel, în condiţiile în care o persoană care comite astfel de infracţiuni a beneficiat de suspendarea condiţionată a executării pedepsei sub supraveghere, organele judiciare dând, celorlalţi indivizi, impresia că un astfel de comportament este mult prea blând sancţionat.
Faţă de cele de mai sus, s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi aplicarea unor pedepse inculpaţilor I.C.S., A.I.Ş., M.F. şi S.C., în raport cu pericolul social concret al faptelor comise.
Inculpatul I.C. prin apărătorul său a criticat hotărârea atacată numai în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate de către instanţa de fond, pe care le apreciază excesive având în vedere împrejurările de comitere şi aspectele ce caracterizează pozitiv persoana sa, cum ar fi lipsa antecedentelor penale, atitudinea de recunoaştere adoptată în faţa organelor judiciare şi acordul de a plăti părţilor civile despăgubirile băneşti solicitate.
În consecinţă, inculpatul a solicitat admiterea apelului,desfiinţarea sentinţei atacate şi reducerea pedepselor ca urmare a eficientizării sporite a efectelor circumstanţelor atenuante judiciare reţinute în favoarea sa.
Inculpatul S.C. a criticat soluţia de condamnare adoptată de Tribunalul Neamţ, apreciind că în speţă nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie sub aspectul laturii subiective. în acest sens, inculpatul prin apărător a arătat că nu a avut intenţia de a deposeda prin violenţă victima P.I. de telefonul mobil şi de portomoneul ce le avea asupra sa, acţiunile sale constituind un gest impulsiv de luare a telefonului pentru a se pune la adăpost.
În raport cu situaţia expusă, inculpatul S.C. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate, schimbarea încadrării juridice în sensul reţinerii în sarcina sa a infracţiunii de complicitate la infracţiunea de tâlhărie şi aplicarea unui tratament sancţionator mai uşor, proporţional cu gradul de contribuţie infracţională a acestuia.
Partea civilă A.A., prin curator G.P.l., a criticat modul de soluţionare a laturii penale a cauzei, apreciind că se impune a se schimba încadrarea juridică a faptelor ce formează obiectul acuzaţiilor în prezentul proces penal în sensul reţinerii în sarcina tuturor inculpaţilor a infracţiunii de tâlhărie în formă agravată (care a avut ca urmare moartea victimei) prev. de art. 211 alin. (3) C. pen. în susţinerea acestei ipoteze, apărătorul părţii civile a arătat că probele administrate în cauza pendinte relevă faptul că leziunile suferite de victima A.D.S. nu puteau fi create de o singură lovitură de pumn, astfel cum s-a reţinut, ci prin lovituri multiple aplicate de toţi inculpaţii.
În considerarea motivelor de apel expuse, partea civilă A.A., a solicitat admiterea apelului şi reformarea sentinţei supusă controlului judiciar în sensul arătat de apărătorul acesteia.
Prin Decizia penală nr. 15 din 02 februarie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie s-au respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ şi inculpaţii I.C.S., S.C. împotriva sentinţei penale arătate. Totodată, s-a respins, ca tardiv, apelul declarat de partea civilă A.A., prin curator G.P.l. împotriva aceleiaşi sentinţe, menţinându-se starea de arest a inculpatului I.C.S.
S-a reţinut, în esenţă, că apelul părţii civile A.A., Curtea constată că este tardiv, întrucât numitul G.P.l., curator al părţii civile A.A. a fost prezent la dezbaterile în fond a cauzei, care au avut loc la 30 septembrie 2009, situaţie în care, potrivit art. 363 alin. (3) C. proc. pen., termenul de apel de 10 zile, curgea de la pronunţare pentru apelanta - parte civilă. Or, apelul declarat de către curator la 26 octombrie 2009 este în afara termenului peremptoriu prevăzut de legea procesuală, întrucât reprezentantul părţii civile (curator) s-a subrogat în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale părţii care o reprezintă, motiv pentru care acesta avea obligaţia de a respecta termenul de decădere prevăzut de art. 363 C. proc. pen.
În ceea ce priveşte celelalte apeluri declarate în cauză, instanţa de apel a apreciat hotărârea instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
C. Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă A.A., prin curator G.P.l., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că urmărirea penală a avut loc în lipsa unui apărător desemnat din oficiu pentru partea civilă care nu îşi putea face singură apărarea; că încadrarea juridică corectă era cea prev. de art. 211 alin. (3) C. pen.; că individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor este greşită în raport de gravitatea faptei comise asupra victimei, atât sub aspectul cuantumului cât şi al modalităţii de executare. Şi-a întemeiat recursul pe cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 6, 17 şi 14 C. proc. pen.
Examinând recursul declarat de partea civilă prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., Înalta Curte constată că Decizia instanţei de apel este greşită în ceea ce priveşte aprecierea tardivităţii apelului declarat de partea civilă A.A., prin curator G.P.l.
Astfel, potrivit doctrinei, reprezentantul este persoana împuternicită să îndeplinească în cadrul procesului penal acte procesuale în numele şi în interesul unei părţi din proces, care nu doreşte sau nu poate să participe la activităţile procesual penale. Activitatea reprezentantului se desfăşoară în numele şi interesul părţii, existând obligaţia de a îndeplini în cele mai bune condiţii mandatul primit. Reprezentantul, deşi participă la proces în locul părţilor absente, nu are calitatea de parte, fiind însă subiect al procesului penal, ca titular de drepturi şi obligaţii procesule, în limitele mandatului încredinţat de lege sau convenţional. Astfel, deşi este un participant important, reprezentantul are calitatea doar de subiect al procesului penal şi nu de subiect al cauzei penale, întrucât reprezentantul, apărând în locul părţii civile (cum este cazul în speţă), nu se confundă niciodată cu poziţia procesuală a celui reprezentat.
În speţă, examinând dispoziţia primarului municipiului Piatra Neamţ, nr. 4606 din 10 decembrie 2008, prin care se instituie curatela numitului G.P.l. pentru bolnava A.A., se observă că temeiul instituirii curatelei îl reprezintă dispoziţiile art. 152 alin. (1) lit. a) C. fam., respectiv "din cauza bătrâneţi, a bolii sau a unei infirmităţi fizice, o persoana, deşi capabilă, nu poate, personal să-şi administreze bunurile sau să-şi apere interesele în condiţii mulţumitoare şi, din motive temeinice, nu-şi poate numi un reprezentant". Totodată, potrivit art. 153 din acelaşi cod, în cazurile prevăzute în art. 152, instituirea curatelei nu aduce nici o atingere capacităţii celui pe care curatorul îl reprezintă.
Aşadar, în cauză operează reprezentarea legală a părţii civile, fiind aplicabile dispoziţiile din legea de procedură civilă (cu care se completează cele din procedura penală) în ceea ce priveşte reprezentarea părţilor în judecată. în aceeaşi idee, a aplicării dispoziţiilor procedurale civile, Curtea apreciază că şi comunicarea hotărârii trebuie să se facă tot potrivit reglementării din această materie (art. 261 alin. (3) C. proc. civ. - potrivit cu care hotărârea se va comunica părţilor, în copie).
Concluzionând, Curtea constată că, pe de o parte, atâta vreme cât reprezentantul, deşi participă la proces în locul părţilor absente, nu are calitatea de parte, nu se poate considera că dacă acesta a participat la dezbateri, în lipsa părţii civile, nu mai era necesar ca acesteia din urmă să i se comunice hotărârea (potrivit art. 360 C. proc. pen. copii de pe dispozitivul hotărârii se comunică părţilor care au lipsit la judecată şi la pronunţare); pe de altă parte, chiar dacă am considera că reprezentantul se substituie în drepturile procesuale ale părţii civile, potrivit legii de procedură civilă, nu putem mixa dispoziţiile celor două legi şi să considerăm, potrivit legii de procedură penală, că partea a fost prezentă la judecată, prin reprezentant, şi deci să nu-i se mai comunice hotărârea, întrucât aşa cum am arătat deja, reprezentantul nu este parte în proces iar legea nu distinge între partea lipsă pur şi simplu şi partea lipsă, dar reprezentată, iar unde legea nu distinge, nu putem distinge nici noi (ubi lex non disting uit, nec nos distinguere debemus).
Aşadar, aplicând în mod consecvent dispoziţiile procedurii civile, reiese că părţii civile care a fost reprezentată în procesul penal i se comunică hotărârea sau, aplicând dispoziţiile procedurii penale, cum reprezentantul nu este parte, se consideră că partea civilă a fost lipsă la judecată şi este, de asemenea, necesar să i se comunice hotărârea.
Cum, în speţă, partea civilă a fost lipsă la dezbaterile în fond, făcându-i-se comunicarea la data de 16 octombrie 2009, apelul declarat la data de 26 octombrie 2009 este formulat în termenul de 10 zile prevăzut de art. 363 C. proc. pen., astfel că instanţa de apel trebuia să-l examineze pe fondul acestuia.
În raport de această rezolvare dată recursului părţii civile, nu pot fi examinate criticile formulate pe fondul cauzei, acest fapt nefiind permis de lege atâta vreme cât nici instanţa de apel nu a dat o rezolvare apelului părţii civile decât sub aspectul examinării excepţiei tardivităţii acestuia.
Pentru aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există alte motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul formulat de partea civilă, va casa în parte Decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecarea apelului părţii civile A.A., aceleiaşi instanţe, respectiv Curţii de Apel Bacău, menţinând celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.
Subzistând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive ale inculpatului I.C.S., în baza art. 38517 alin. (2) şi (4) rap. la art. 382 alin. (3) şi art. 383 alin. (11) comb. cu art. 350 C. proc. pen., Curtea va menţine starea de arest a acestuia, detenţia preventivă fiind justificată de indiciile precise privind comiterea de către acesta a unei infracţiuni, precum şi a riscului ca prin punerea sa în libertate să tulbure ordinea publică.
În baza art. 192 alin. (3) din acelaşi cod cheltuieli judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de partea civilă A.A., prin curator G.P.l. împotriva Deciziei penale nr. 15 din 02 februarie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, privind pe intimaţii inculpaţi I.C.S., S.C., A.I.Ş. şi M.F.
Casează în parte Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecarea apelului părţii civile A.A., prin curator G.P.l., aceleiaşi instanţe, respectiv Curţii de Apel Bacău.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.
Menţine starea de arest a inculpatului I.C.S.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de partea civilă A.A., prin curator G.P.l., rămân în sarcina statului.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi I.C.S., S.C. şi A.I.Ş. în sume de câte 300 lei şi 100 lei onorariul parţial pentru intimatul inculpat M.F. se vor suporta din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3530/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3534/2010. Penal → |
|---|
