ICCJ. Decizia nr. 1730/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1730/2010
Dosar nr.3623/1/2010
Şedinţa publică din 30 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea emisă la data de 21 aprilie 2010 de Curtea de Apel Braşov în cadrul Dosarului 7898/62/2009 s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen, menţinerea arestării preventive a inculpatului R.M., fiul lui A. şi A., deţinut în Penitenciarul Codlea în baza mandatului de arestare preventivă din 18 septembrie 2009 emis de Tribunalul Braşov.
Inculpatul a înţeles a critica dispoziţia instanţei de judecată promovând calea de atac a recursului prin care s-a solicitat ca instrumentarea cauzei ce îl priveşte să se realizeze fără privarea sa de libertate.
Instanţa de recurs reţine că, la data de 17 septembrie 2009 inculpatul a aplicat o lovitură cu un cuţit în zona abdominală victimei L.G., pe fondul unui conflict spontan şi al consumului de alcool, urmare căreia i-a produs acestuia leziuni care au necesitat 40-45 zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus viaţa în primejdie.
Temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive a fost cel prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Măsura arestării preventive a fost verificată periodic, conform art. 160h alin. (3) C. proc. pen. şi menţinută.
Mai mult, prin sentinţa penală nr. 119/ S din 4 martie 2010, Tribunalul Braşov, printre altele, a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), d) şi e) C. pen. pentru o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.
În prezent, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au modificat, fiind întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, iar inculpatul, prezintă pericol concret pentru ordinea publică, întrucât lăsarea sa în libertate ar avea un impact negativ în comunitatea din care provine şi ar crea un sentiment de nesiguranţă în rândul populaţiei, având în vedere circumstanţele în care s-a comis fapta.
Măsura arestării preventive faţă de inculpat s-a luat cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale raportat la starea de fapt cu care a fost sesizată instanţa, constatându-se legalitatea ei. Această măsură a fost menţinută şi pe baza condamnării, chiar nedefinitivă şi de aceea nu se poate ignora hotărârea pronunţată de un tribunal, respectându-se dispoziţiile procesual penale şi ale C.E.D.O.
Referitor la temeiul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., este de observat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din împrejurările legate de natura infracţiunii comise, modalitatea concretă în care se reţine că s-a acţionat împotriva victimei, violenţa la care a fost supusă, victima prezentând o plagă penetrantă hepatică lob stâng, cu margine de 4 cm şi o plagă penetrantă de aproximativ 1 cm faţă anterioară stomac, în apropierea micii curburi, astfel cum s-a reţinut în urma expertizei medico legale aflată la dosar.
Pentru toate aceste considerente, instanţa de recurs apreciază că temeiul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., a fost corect reţinut şi continuă să subziste şi la acest moment procesual iar dispoziţia instanţei de apel, în calea de atac exercitată de parchet şi inculpat, cu deplin temei a menţinut starea de arest a inculpatului.
Aşadar recursul urmează a fi respins ca nefondat pe considerentele art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.M. împotriva încheierii din 21 aprilie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 7898/62/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1598/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1824/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
